DECIZIE Nr.
345 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 257 din 17 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată
de Mihai Larco şi Teodora Larco în Dosarul nr. 2.570/30/2008 al Tribunalului
Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune
concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,
având în vedere Decizia nr.
824/2008 prin care Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 71 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 nu contravin dispoziţiilor art.
44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.570/30/2008, Tribunalul
Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia
mediului.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Mihai Larco şi Teodora Larco într-o cauză de contencios administrativ având ca
obiect anularea unui act administrativ şi obligarea pârâţilor Municipiul
Timişoara şi primarul municipiului Timişoara la
emiterea unui nou act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat, care stabileşte
interdicţia schimbării destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau
prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, aduce o atingere gravă dreptului de proprietate, limitând
proprietarului posibilitatea de a da acelui teren destinaţia dorită.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că dispoziţiile
de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens
Decizia nr. 824/2008 a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale, astfel cum s-a
pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 824/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 71 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. I pct.
1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Textul de lege criticat are
următoarea redactare:
- Art. 71 alin. (1): „(1)
Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau
prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori
strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al
acestora."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2)
din Constituţie, prin care proprietatea privată este garantată, iar dreptul de
proprietate este ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că dispoziţiile art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte
fundamentale şi din prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare
celor formulate şi în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 587 din 5 august 2008, şi Decizia nr. 1.416 din
17 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Curtea a
constatat, pentru argumentele acolo reţinute, că textele de lege criticate nu
contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. In plus, cu
acele prilejuri Curtea a mai arătat că eventualele circumstanţe specifice
fiecărei speţe deduse judecăţii, în cadrul cărora sunt reclamate abuzuri cu
consecinţe prejudiciabile pentru proprietarii terenurilor ce fac obiectul
reglementării criticate, constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia
urmează a se pronunţa instanţele judecătoreşti ordinare, Curtea Constituţională
nefiind competentă a decide cu privire la interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor legale criticate. Totodată, Curtea a mai reţinut că pentru lipsa
de folosinţă a terenurilor proprietate privată amenajate ca spaţii verzi şi/sau
prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, proprietarii terenurilor sunt
îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri, deoarece nimic nu împiedică
persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdicţia instituită prin
lege să solicite autorităţilor administraţiei publice locale repararea pagubei
produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.
Intrucât în cauza de faţă nu au apărut elemente noi
faţă de cele asupra cărora Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa în
materie, atât soluţia, cât şi argumentele ce au fundamentat deciziile la care
s-a făcut referire se impun a fi menţinute.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată
de Mihai Larco şi Teodora Larco în Dosarul nr. 2.570/30/2008 al Tribunalului
Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi