DECIZIE Nr.
344 din 18 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15,
precum si ale art.26 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 259 din 2 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15,
precum şi ale art. 26 alin.
(1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul
metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de
Henry Bîrlea în Dosarul nr. 24.758/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că
textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 24.758/301/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15, precum şi ale art. 26
alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, excepţie
ridicată de Henry Bîrlea în cauza ce are ca obiect judecarea recursului
împotriva sentinţei referitoare la cererea de restituire a unor obiecte din aur
şi argint confiscate în anul 1949.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:
- Dispoziţiile art. 1 coroborat cu art. 26 alin. (1) şi
(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 contravin prevederilor
art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Se arată că, deşi obiectul de reglementare
a ordonanţei de urgenţă este expres definit de art. 1, şi anume producerea,
prelucrarea, utilizarea, comercializarea, introducerea, scoaterea din ţară şi
tranzitul pe teritoriul României al metalelor preţioase, art. 26 din aceeaşi
ordonanţă de urgenţă adaugă la obiectul de reglementare, dispunând şi asupra
procedurii prin care persoanele care au fost deposedate prin abuz de obiecte
din metale preţioase pot solicita restituirea lor. De asemenea, se mai arată că
modalităţile de despăgubire nu sunt individualizate, ci se menţionează în mod
expres că ele urmează să fie stabilite prin norme de aplicare emise de o autoritate a puterii executive.
- Dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. c), precum şi
art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 încalcă prevederile
art. 20 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece prevăd abilitarea unei singure instituţii pentru efectuarea unei expertize
tehnice preţuitoare, şi anume Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor.
- Prevederile legale criticate
sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece se
aplică şi proceselor aflate pe rol la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că aplicarea
dispoziţiile legale criticate la prezentul litigiu aparţine în exclusivitate
competenţei instanţei de judecată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că ordonanţa de
urgenţă criticată pentru neconstituţionalitate constituie o reglementare
specială în materia restituirii metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, iar
soluţia acordării de despăgubiri în cazul în care acestea nu se mai regăsesc
fizic este rezultatul opţiunii legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei, astfel cum a fost formulat, îl
constituie dispoziţiile art. 1, art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15 alin. (1) şi
(2), precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, în realitate, autorul acesteia critică dispoziţiile art. 14 alin.
(1) lit. c), art. 15, precum şi art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi
pietrelor preţioase în România, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie
2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 458/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.004 din 18 decembrie 2006, şi prin Legea nr. 82/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 4 aprilie 2007, dispoziţii asupra cărora Curtea se va
pronunţa. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 14 alin. (1) lit. c): „In desfăşurarea activităţii sale Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor este singura instituţie în măsură ca, pe teritoriul
României: [...] c) să efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale
pietrelor preţioase, dispuse de instanţele de judecată şi de notariatele
publice, la solicitarea organelor de urmărire penală, a organelor vamale sau a
organelor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit
legii, în proprietatea privată a statului, precum şi la cererea persoanelor
fizice şi juridice;"
- Art. 15: „(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor îşi exercită drepturile
şi obligaţiile specifice activităţilor de analiză, marcare, expertizare şi
autorizare printr-o structură organizatorică ale cărei organizare şi
funcţionare se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Sursele de finanţare se vor asigura din venituri
realizate din activitatea proprie.";
- Art. 26: „(1) Persoanele
fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase
de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot
solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau îsi
au sediul, până la data de 31 decembrie 2009.[...]
(2) In cazul metalelor preţioase şi al pietrelor
preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind valorificate,
se vor acorda despăgubiri în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele
metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin. (4) şi
(5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 15
alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 20 alin. (1) cu referire la art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
1. Critica autorului excepţiei formulată prin invocarea
prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie este neîntemeiată. Textul
art. 1 care prevede obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000 a fost modificat prin Legea nr. 458/2006, având, în
prezent, următorul cuprins: „Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează regimul metalelor
preţioase şi pietrelor preţioase în România". Rezultă că, în actualul cuprins, nu mai există nicio contrarietate
cu reglementarea procedurii prevăzute de art. 26 din ordonanţa de urgenţă, prin
care persoanele care au fost deposedate prin abuz de obiecte din metale
preţioase pot solicita restituirea lor.
Referitor la susţinerea că modalităţile de despăgubire
nu sunt individualizate, ci se menţionează în mod expres că ele urmează să fie
stabilite prin norme de aplicare emise de o autoritate a puterii executive,
Curtea observă următoarele:
Dispoziţiile art. II alin. (2) din Legea nr. 458/2006 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
preţioase şi pietrelor preţioase în România stabilesc un termen de 60 de zile
de la data intrării sale în vigoare, termen în care Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor, Ministerul Finanţelor Publice şi Banca
Naţională a României vor înainta Guvernului spre aprobare proiectele de norme
metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000.
Aşadar, proprietarii metalelor preţioase şi pietrelor preţioase preluate
abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, sunt despăgubiţi în condiţiile şi în
limitele stabilite prin normele de aplicare a ordonanţei de urgenţă, emise prin
hotărâre a Guvernului, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituţie. Prin
dispoziţiile art. 26 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă criticată, legiuitorul
nu a individualizat modalităţile pentru acordarea despăgubirilor în cazul
obiectelor din metale preţioase şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se
mai regăsesc fizic, ci a stabilit această competenţă pentru Guvern, în
concordanţă cu prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţie. Or, prin Decizia
nr. 497 din 8 iunie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora
şi pietrelor preţioase în România, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 589 din 7 iulie
2006, Curtea Constituţională, respingând excepţia, a statuat, de principiu, că „înţelesul noţiunii de «organizare a
executării legii» din cuprinsul acestei norme constituţionale [art. 108 alin.
(2)] are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin
hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare,
instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru
ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii".
2. Cu privire la invocarea încălcării art. 21 alin.
(3) din Constituţie şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că dreptul la un proces
echitabil, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care este în
concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, presupune
dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil a cauzei sale. Or, art.
14 lit. c) şi art. 15 din ordonanţa de urgenţă nu cuprind dispoziţii din care
să rezulte încălcarea acestui drept. Prevederea din textul de lege criticat,
potrivit căreia singura instituţie în măsură să efectueze expertize ale
metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase pe teritoriul României este
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, reprezintă opţiunea
legiuitorului în materie, care nu poate fi cenzurată de Curtea Constituţională.
3. Susţinerea referitoare la încălcarea, prin
dispoziţiile legale criticate, a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie
este, de asemenea, neîntemeiată. Dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. c), art.
15 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 26 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 nu cuprind prevederi cu caracter retroactiv,
iar modalitatea de aplicare a lor este un atribut al instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. c), art. 15, precum şi ale art. 26 alin.
(1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul
metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de
Henry Bîrlea în Dosarul nr. 24.758/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a III-a civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta