DECIZIE Nr.
344 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru
modificarea altor legi si art. 337 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 4 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea
Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi şi art.
337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Gheorghe Isfan si Antonio Alssaid Isfan în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr , vechi 5.163/P/2004) al Tribunalului Timiş - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004), Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi şi art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicata de Gheorghe Isfan şi Antonio Alssaid Isfan în
dosarul de mai sus având ca obiect
soluţionarea unei cauze penale după casare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că
prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16
referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21
referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la
apărare, art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac, precum şi
ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces
echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, după abrogarea art. 333 din Codul de procedură
penală, nu s-a mai instituit o altă procedură de refacere ori de completare a
urmăririi penale, fapt ce vine în contradicţie cu dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, art. 337 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la
principiul egalităţii şi la dreptul la apărare, deoarece conferă doar
procurorului rolul de a solicita extinderea procesului penal cu privire la alte
persoane.
Tribunalul Timiş - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte,
invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la art. 337 din Codul
de procedură penală şi, pe de altă parte, prin abrogarea art. 333 din acelaşi
cod, legiuitorul, cu scopul de a asigura dreptul la un proces echitabil, a
urmărit evitarea situaţiilor de tergiversare a cauzelor.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
art. I pct. 158 din Legea nr.
356/2006 nu sunt de natură să aducă atingere principiului egalităţii în
drepturi. Abrogarea prevederilor referitoare la restituirea dosarului pentru
completarea urmăririi penale nu contravine nici dreptului părţilor de a
beneficia de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi în mod echitabil a
procesului penal.
Cât priveşte critica referitoare la art. 337 din Codul
de procedură penală, Avocatul Poporului arată că faptul că o persoană nu poate
pune în mişcare acţiunea penală nu contravine egalităţii în drepturi a
cetăţenilor în faţa legii, deoarece drepturile acesteia se exercită în
concordanţă cu interesele generale ale societăţii. In situaţia în care
procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanţa este obligată să
soluţioneze cauza în limitele în care a fost învestită prin actul de sesizare
şi nu poate dispune, din proprie iniţiativă, extinderea.
De asemenea, textele criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor interesate de a apela la
instanţele judecătoreşti şi de a beneficia de toate garanţiile şi drepturile
menite să asigure dreptul la apărare. Persoana faţă de care s-a dispus extinderea
procesului penal beneficiază de toate drepturile recunoscute fiecărei părţi,
indiferent de momentul în care a intrat în proces.
In sfârşit, atât prevederile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, cât şi
art. 337 din Codul de procedură penală nu conţin norme contrare regulii
constituţionale referitoare la Folosirea căilor de atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 677
din 7 august 2006, şi art. 337, cu denumirea marginală Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, din Codul de procedură penală, care au
următorul conţinut:
- Art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006: „Articolul 333 se abrogă. ";
- Art. 337 din Codul de
procedură penală: „In cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire la
participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea
penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu
fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu
privire la acea persoană.
Dispoziţiile art. 336 se aplică în mod
corespunzător." Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 337 din Codul de
procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios
constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi şi cu motivări similare.
Astfel, prin Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 653 din 20 iulie 2004,
Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Referitor la critica dispoziţiilor art. I pct. 158 din Legea nr. 356/2006, prin
care s-a abrogat posibilitatea instanţei de a restitui cauza la procuror, cu
excepţia situaţiilor prevăzute la art. 332 din Codul de procedură penală
referitoare la încălcări procedurale prevăzute de art. 197 privind cauzele de
nulitate, Curtea constată că aceasta nu echivalează cu încălcarea principiului
egalităţii ori a dreptului la apărare, deoarece se aplică tuturor persoanelor
aflate în ipoteza normei şi, totodată, partea interesată are deplina libertate
de a-şi exercita cum crede de cuviinţă apărarea. De altfel, raţiunea acestei
abrogări este justificată de necesitatea eficientizării actului de justiţie ce
implică dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, având în vedere că inexistenţa posibilităţii de restituire a
cauzei la procuror decât pentru cauze de nulitate absolută reprezintă tocmai o
modalitate de împiedicare a tergiversării, instanţele de judecată, în virtutea
rolului lor activ, fiind datoare să suplinească eventuale lipsuri ale urmăririi
penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 158
din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi şi art. 337 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Isfan şi Antonio AIssaid Isfan
în Dosarul nr. 5.163/30/2004 (nr. vechi 5.163/P/2004) al Tribunalului Timiş -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru