DECIZIE Nr.
342 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 403 din 10 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mittal Steel Hunedoara"
- S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 2.929/2005 al Tribunalului Hunedoara -
Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
avocat Ioana Hrisafi-Josan, şi preşedintele Asociaţiei civice „Dreptatea", Tiberiu Galamboş.
Lipseşte partea Cristian Dorin Lemnaru, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, pentru motivele invocate în faţa Tribunalului Hunedoara - Secţia
civilă.
Reprezentantul Asociaţiei civice „Dreptatea" solicită respingerea
excepţiei, sens în care arată că termenul de 3 ani prevăzut de textul de lege
criticat corespunde termenului general de prescripţie prevăzut de Decretul nr.
167/1958 şi acţionează în mod nediscriminatoriu atât pentru salariaţi, cât şi
pentru angajatori. De asemenea, arată că termenele prevăzute de art. 283 alin.
(1) din Codul muncii sunt justificate de interesul salariaţilor de a contesta
într-un termen cât mai scurt măsurile dispuse de angajator în executarea
contractelor de muncă şi de a restabili legalitatea în exercitarea raporturilor
de muncă, astfel că nu se creează o discriminare în raport cu salariaţii
prevăzuţi în alin. (2) al aceluiaşi articol.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată. In acest sens, arată că dispoziţiile
legale criticate reprezintă o normă de procedură de competenţa exclusivă a
legiuitorului. Instituirea unor termene diferite în cuprinsul art. 283 din
Codul muncii este justificată de scopul restabilirii într-un termen rezonabil a
drepturilor încălcate. Nimic nu îl împiedică pe legiuitor să instituie termene diferite având în
vedere situaţiile obiectiv diferite pe care le reglementează.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.929/2005, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Mittal Steel Hunedoara" - S.A. din Hunedoara
într-o cauză civilă având ca obiect un conflict privind
drepturi salariale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 283 alin.
(2) din Codul muncii sunt discriminatorii, contravenind astfel dispoziţiilor
art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. In acest sens, arată că termenul de 3
ani prevăzut de textul de lege criticat este mai lung decât termenele de 30 de
zile prevăzute de alin. (1) lit. a) şi b) al aceluiaşi articol. Astfel, primul
alineat al art. 283 creează o situaţie mai puţin favorabilă salariatului ale
cărui drepturi sunt afectate mai grav printr-o decizie a angajatorului în
raport cu salariatul care revendică alte drepturi a căror încălcare nu are
efecte atât de grave. De asemenea, arată că angajatorul chemat în judecată
pentru emiterea unei decizii care afectează semnificativ drepturile
salariatului are o situaţie mai favorabilă decât cel chemat în judecată de
către salariatul care urmăreşte satisfacerea unor drepturi mai puţin
importante.
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă apreciază că excepţia ridicată nu este
întemeiată, sens în care arată că stabilirea unor termene diferite, în care pot
fi introduse cererile pentru soluţionarea conflictelor de muncă, este
determinată de natura obiectului cererilor şi de gravitatea încălcării
drepturilor subiective. Astfel, termenul de 3 ani, prevăzut de textul de lege
criticat, corespunde termenului general de prescripţie reglementat de Decretul
nr. 167/1958 pentru acţiunile patrimoniale, în timp ce termenele mai scurte
prevăzute de art. 283 alin. (1) din Codul muncii sunt justificate de efectele
deciziilor ce se vor pronunţa şi de urgenţa restabilirii situaţiilor anterioare
în vederea ocrotirii intereselor părţilor în derularea raporturilor de muncă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 283 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale,
întrucât termenul prevăzut pentru introducerea cererii în vederea soluţionării
conflictului de muncă se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza
normei juridice, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României,
ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „In
toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3
ani de la data naşterii dreptului".
In opinia autorului excepţiei, art. 283 alin. (2) din
Codul muncii contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie,
care consacră egalitatea în drepturi, deoarece termenul de 3 ani prevăzut de
acest text de lege este discriminatoriu în raport cu termenele de 30 de zile
prevăzute în alin. (1) lit. a) şi b) al aceluiaşi articol. Consideră că
discriminarea se creează atât între salariaţi, cât şi între angajatori.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că aceasta a fost ridicată în cadrul unui conflict având ca obiect
pretenţii formulate pentru plata unor drepturi salariale. Termenul pentru
introducerea unei asemenea acţiuni este prevăzut în art. 283 alin. (1) lit. c)
din Codul muncii, fiind de 3 ani, şi este identic cu cel prevăzut de acelaşi
alineat, în care angajatorul poate cere stabilirea răspunderii patrimoniale a
salariaţilor.
Termenele de 30 de zile prevăzute de art. 283 alin. (1)
lit. a) şi b) din Codul muncii se aplică atunci când obiectul conflictului de
muncă este legat de decizia unilaterală a angajatorului referitoare la
încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului
individual de muncă, respectiv de decizia de sancţionare disciplinară. Aceste
situaţii comportă urgenţă în soluţionarea litigiului.
Termenul de 3 ani, prevăzut de textul de lege criticat,
se aplică în alte situaţii decât cele reglementate de art. 283 alin. (1) din
Codul muncii.
Exercitarea dreptului de acces liber la justiţie poate
fi supusă unor condiţionări legale, cum sunt şi termenele stabilite pentru
introducerea cererilor, menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a
drepturilor încălcate, precum şi stabilitatea raporturilor juridice.
Legiuitorul are dreptul, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din
Constituţie, de a opta pentru instituirea unor termene diferite în considerarea
deosebirilor ce există între natura şi obiectul diferitelor litigii. Aceasta nu
contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât, aşa
cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudenţa sa, acest principiu nu
presupune uniformitate, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică
instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mittal Steel
Hunedoara" - S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 2.929/2005 al Tribunalului
Hunedoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea