DECIZIE Nr. 342 din 21 septembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3
alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1026 din 5 noiembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Sergiu-Corneliu Malaxia in Dosarul nr. 674/2004 al Inaltei Curti de Casatie si
Justitie - Sectia penala.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, personal si asistat de avocat
Dumitru Radescu.
Avand cuvantul pe fond, autorul exceptiei, prin avocat, solicita admiterea
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul
de procedura penala, numai in masura in care aceste prevederi legale ingradesc
exercitarea oricarei cai extraordinare de atac impotriva unei incheieri de
sedinta privind luarea masurii arestarii preventive direct, in urma exercitarii
recursului de catre Ministerul Public. Se sustine ca, in situatia
imposibilitatii atacarii cu recurs a unei incheieri de sedinta prin care, in
urma admiterii recursului Ministerului Public, se dispune arestarea preventiva
a inculpatului, se creeaza o inegalitate intre inculpatul arestat la
solutionarea pe fond a cererii de arestare preventiva si cel arestat, in urma
admiterii recursului promovat de Ministerul Public, acestia neavand la indemana
aceleasi cai de atac impotriva masurii arestarii preventive. Astfel, inculpatii
arestati in urma recursului Ministerului Public nu au deschisa calea accesului
la justitie, intrucat, fata de dispozitiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de
procedura penala, acestia nu mai au posibilitatea exercitarii unui recurs lato
sensu.
Se mai sustine, invocandu-se principiul echipolentei, ca este legala
sesizarea Curtii Constitutionale prin decizie, iar nu prin incheiere de
sedinta, cata vreme incheierea de sedinta este o hotarare judecatoreasca, ca si
decizia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, apreciind ca textul de lege criticat
nu ingradeste liberul acces la justitie, ci, dimpotriva, constituie expresia
garantiilor consacrate de prevederile art. 21 si art. 24 din Constitutie,
republicata. In ceea ce priveste modalitatea de sesizare a Curtii
Constitutionale, se apreciaza ca aceasta este nelegala, intrucat, potrivit
dispozitiilor imperative ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,
republicata, sesizarea Curtii Constitutionale se dispune prin incheiere. Or, in
speta, actul de sesizare este chiar Decizia Inaltei Curti de Casatie si
Justitie - Sectia penala.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Decizia din 26 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 674/2004,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3
alin. 1 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de
Sergiu-Corneliu Malaxia, inculpat recurent in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, referitoare
la calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul
urmaririi penale privind arestarea preventiva, sunt contrare prevederilor
constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, precum
si celor ale art. 23, referitoare la libertatea individuala.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca prin
dispozitiile criticate nu se incalca si nici nu se limiteaza dreptul la o
judecata dreapta si echitabila, intrucat "stabilirea cailor de atac si a
incheierilor care sunt supuse atacarii cu recurs, este un drept ce apartine
exclusiv legiuitorului, care se aplica deopotriva tuturor celor ce se adreseaza
justitiei".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si
functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost
solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata, intrucat, potrivit art.
23 alin. (7) din Constitutie, republicata, incheierile instantei privind masura
arestarii preventive sunt supuse cailor de atac "prevazute de lege",
stabilirea cailor de atac si a conditiilor in care acestea pot fi exercitate
fiind de competenta exclusiva a legiuitorului.
In opinia Guvernului, prevederile legale criticate nu ingradesc, ci,
dimpotriva, permit accesul liber la justitie, in concordanta cu normele
Constitutiei, precum si cu dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul la doua grade de
jurisdictie in materie penala. Se mai arata ca, potrivit jurisprudentei Curtii
Europene a Drepturilor Omului, prevederile art. 5 paragraful 4 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare
la obligatia statului de a acorda oricarei persoane private de libertate o cale
de recurs prin care o instanta sa verifice legalitatea acestei masuri, vizeaza
numai situatiile cand privarea de libertate este efectul unei masuri dispuse de
o autoritate administrativa. In situatia in care masura privarii de libertate a
fost dispusa de un organ judiciar, prevederile art. 5 paragraful 4 din
Conventie impun numai verificarea, la intervale regulate de timp, a temeiurilor
care au determinat arestarea initiala.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate formulata in raport de
dispozitiile art. 23 din Constitutie, republicata, se apreciaza ca este
neintemeiata, intrucat inculpatul sau invinuitul dispune de suficiente garantii
impotriva mentinerii unei arestari ilegale.
Avocatul Poporului considera ca este neintemeiata critica dispozitiilor
art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala in raport cu prevederile art.
21 din Constitutie, republicata, deoarece textul legal criticat, reglementand
posibilitatea recursului impotriva incheierii prin care se dispune, in timpul
urmaririi penale, luarea masurii arestarii invinuitului sau inculpatului,
impotriva incheierii prin care se dispune revocarea, inlocuirea, incetarea sau
mentinerea arestarii, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii
de arestare, asigura tocmai accesul liber la justitie. Totodata, se arata ca
accesul la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecatoresti si
la toate caile de atac, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului
in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea cailor ordinare sau
extraordinare de atac, sunt de competenta exclusiva a legiuitorului.
Prevederile legale criticate sunt in concordanta, in opinia Avocatului
Poporului, si cu dispozitiile art. 24 din Legea fundamentala, intrucat acestea
acorda partilor toate garantiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate
de un aparator in tot cursul procesului penal.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
autorului exceptiei si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei republicate, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele;
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29
din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 140^3 alin. 1 din Codul
de procedura penala, avand urmatorul continut: "Impotriva incheierii prin
care se dispune, in timpul urmaririi penale, luarea masurii arestarii
preventive a invinuitului sau inculpatului, impotriva incheierii prin care se
dispune revocarea, inlocuirea, incetarea sau prelungirea arestarii preventive,
precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare
preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta
superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de
la comunicare, pentru cei lipsa."
Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt contrare
prevederilor constitutionale ale art. 21, privind accesul liber la justitie,
precum si celor ale art. 23, referitoare la libertatea individuala.
In fapt, prin cererea inregistrata sub nr. 86/2004 la Curtea de Apel
Ploiesti, inculpatul Sergiu-Corneliu Malaxia a solicitat constatarea nulitatii
absolute a Incheierii de sedinta din 29 noiembrie 2003 a Curtii de Apel
Ploiesti, prin care s-a admis recursul Parchetului de pe langa Tribunalul Buzau
si s-a dispus arestarea sa preventiva, pe o durata de 29 de zile. Prin
Incheierea din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploiesti a respins ca
inadmisibila cererea de constatare a nulitatii absolute, cu motivarea ca
impotriva incheierii in cauza, pronuntata in solutionarea recursului, nu mai
exista posibilitatea exercitarii nici unei cai de atac, deoarece este
definitiva. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul, aratand ca
in mod gresit s-a dispus respingerea ca inadmisibila a cererii sale de
constatare a nulitatii, precum si faptul ca instanta a omis sa constate ca prin
cererea formulata a mai solicitat si revocarea masurii arestarii preventive. In
cadrul recursului, oral, prin aparator, inculpatul a ridicat exceptia de
neconstitutionalitate, sustinand ca "in situatia data, respectiv a
imposibilitatii de a ataca cu recurs o incheiere de natura celei in cauza,
prevederile art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt
neconstitutionale, in cauza fiind incalcate prevederile art. 21 si 23 din
Constitutia Romaniei".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, prin Decizia nr. 1.123
din 26 februarie 2004, a admis recursul inculpatului, a casat incheierea
atacata numai cu privire la omisiunea instantei de a se pronunta asupra cererii
de revocare a masurii arestarii preventive formulate de inculpat, trimitand
cauza spre rejudecare, numai sub acest aspect, Curtii de Apel Ploiesti. Prin
aceeasi decizie, a dispus trimiterea dosarului Curtii Constitutionale, pentru
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140^3
alin. 1 din Codul de procedura penala.
Dupa solutionarea, prin Incheierea definitiva din 12 martie 2004, a cererii
de revocare a masurii arestarii preventive formulate de inculpatul
Sergiu-Corneliu Malaxia, Curtea de Apel Ploiesti, "urmare dispozitiilor
cuprinse in Decizia penala nr. 1.123 din 26 februarie 2004 a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie a Romaniei", a inaintat dosarul cauzei Curtii
Constitutionale, pentru a se pronunta asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, astfel cum a fost ridicata aceasta in fata instantei de
recurs.
Examinand actul de sesizare, Curtea constata ca in cauza nu au fost respectate
dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit
carora "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune [...] printr-o
incheiere [...]" si nici prevederile alin. (5) al aceluiasi articol,
potrivit carora "Pe perioada solutionarii exceptiei de
neconstitutionalitate judecarea cauzei se suspenda". Astfel, instanta in
fata careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, Inalta Curte de
Casatie si Justitie - Sectia penala, a sesizat Curtea Constitutionala prin decizia
pronuntata in solutionarea cauzei, iar nu printr-o incheiere, asa cum stabilesc
dispozitiile legale mai sus mentionate.
Asa fiind, Curtea constata ca textul de lege criticat nu mai are legatura
cu solutionarea cauzei, exceptia de neconstitutionalitate fiind contrara
dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit
carora: "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor [...] privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta [...] care are legatura cu solutionarea cauzei
[...]."
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, art. 11
alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 140^3 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Sergiu-Corneliu Malaxia in Dosarul nr. 674/2004 al Inaltei Curti de
Casatie si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 septembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta