DECIZIE Nr. 342 din 16 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor in Romania
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 755 din 28 octombrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul strainilor in Romania, exceptie ridicata de Al Sharba
Reyalh Abdul Amer in Dosarul nr. 677/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia
contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 9 septembrie 2003 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 16 septembrie 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 677/2003,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia contencios administrativ a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor in Romania. Exceptia a fost ridicata de Al Sharba Reyalh Abdul Amer
intr-o actiune in contencios administrativ in contradictoriu cu paratii
Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, Directia Generala de Evidenta
Informatizata a Persoanei si Serviciul Roman de Informatii.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate invocate se arata ca
dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
194/2002, referitoare la comunicarea datelor si informatiilor care constituie
motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni
de siguranta nationala, contravin prevederilor constitutionale ale art. 16
alin. (1) referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice,
ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 123 alin. (2)
privind independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii, ale art. 20 cu
referire la art. 6 pct. 1 teza intai din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil,
precum si ale art. 9 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care
prevad ca nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar
si ca orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod
echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial.
In opinia Curtii de Apel Bucuresti dispozitiile legale criticate nu sunt
contrare art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece art. 31 alin. (3) teza a
doua din Legea fundamentala limiteaza dreptul la informatie atunci cand in
cauza este vorba de siguranta nationala. In schimb, instanta de judecata
considera ca dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor art. 123 alin.
(2) din Constitutie, conform carora judecatorii sunt independenti si se supun
numai legii, prin faptul ca instantei de judecata nu i se pot comunica datele
si informatiile care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de
declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala, ca neavand
calitatea de "destinatar" al acestor informatii si date. Instanta de
judecata este obligata sa primeasca masura de declarare ca indezirabil fara a
administra probe in cauza, fara a putea aprecia asupra probelor si fara sa aiba
posibilitatea sa isi motiveze hotararea. O astfel de prevedere este contrara
dispozitiilor constitutionale care asigura independenta judecatorului care nu
isi poate indeplini atributiile de judecata, fiindu-i imposibil sa administreze
probe in cauza, sa arate motivele de fapt si de drept care au format
convingerea instantei.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit art. 12 alin. (1)
din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala, nici o persoana nu are
dreptul sa faca cunoscute activitati secrete privind siguranta nationala,
prevalandu-se de accesul neingradit la informatii, de dreptul la difuzarea
acestora si la libertatea de exprimare a opiniilor. De asemenea, potrivit alin.
(2) al aceluiasi articol, divulgarea de date si informatii secrete, care pot
aduce prejudicii sigurantei nationale, indiferent de modul in care au fost obtinute,
este interzisa si atrage raspunderea celor vinovati, potrivit legii. Se arata
ca dispozitiile legale criticate nu aduc atingere art. 123 alin. (2) din
Constitutie, referitoare la independenta judecatorilor, deoarece acestia sunt
obligati sa respecte nu numai legile, dar si garantiile ca dreptul la
informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de siguranta, asa cum precizeaza
si art. 31 alin. (3) din Constitutie. Textul de lege criticat statueaza o
situatie generata de o stare de conflict sau de potential pericol legata de
interesele nationale si de siguranta pe teritoriul Romaniei. Actul de justitie
izvoraste din normele legale, iar forta lui de executare deriva din legi
generale sau derogatorii, speciale. Faptul ca, pentru ratiuni de siguranta nationala,
comunicarea datelor si informatiilor ce stau la baza deciziei de declarare ca
indezirabila a unei persoane se poate face doar in conditiile stabilite de lege
si doar unor anumiti destinatari, restrictiv indicati de lege, nu impieteaza
asupra procedurii de judecata si a capacitatii de a decide a judecatorilor.
Sedintele de judecata fiind publice, daca s-ar prezenta in public informatii de
interes national, cu implicatii privind siguranta nationala, s-ar anula sensul
normelor de lege ce reglementeaza activitatea Serviciului Roman de Informatii,
autoritatea investita de lege cu protejarea intereselor nationale. De asemenea,
s-ar infrange normele ce reglementeaza obiectivele protectiei informatiilor
clasificate, potrivit Legii nr. 182/2002.
Guvernul considera, la randul sau, ca exceptia este neintemeiata. In acest
sens, arata ca nu se poate retine incalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie,
deoarece apararea valorilor prevazute la art. 1 presupune, in unele cazuri si
in conditii riguros reglementate, restrangerea exercitiului chiar si al unor
drepturi si libertati fundamentale. Nu se poate sustine ca dispozitiile art. 84
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002, potrivit carora
comunicarea datelor si informatiilor care constituie motivele ce au stat la
baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala
se poate face numai cu respectarea limitarilor impuse la normele in domeniul
sigurantei nationale, fara a fi aduse sub nici o forma la cunostinta strainului,
aduce atingere egalitatii in drepturi. In ceea ce priveste incalcarea
prevederilor art. 123 alin. (2) din Constitutie, se arata ca dispozitiile
legale criticate nu incalca independenta si impartialitatea judecatorilor in
savarsirea actului justitiei. Faptul ca instanta nu are calitatea de destinatar
expres prevazut de actele normative ce reglementeaza regimul activitatilor
referitoare la siguranta nationala si protejarea informatiilor clasificate nu
duce la concluzia ca aceasta nu are acces la actele dosarului si nu poate
administra probe in cauza. Potrivit normelor de procedura, instanta
judecatoreasca sesizata ia cunostinta de toate datele, informatiile si
documentele din domeniul sigurantei nationale, aflate la dosar, si, de
asemenea, ea are dreptul si indatorirea de a administra probe in proces,
respectand insa dispozitiile legale privind clasificarea unor informatii ca
secrete de stat sau, dupa caz, de serviciu. Imprejurarea ca strainului ii este
interzisa comunicarea informatiilor si documentelor pe care s-a intemeiat
decizia de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala nu
constituie o incalcare a independentei judecatorilor si supunerii lor numai
legii.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 sunt constitutionale. Se arata ca acestea
nu aduc atingere art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, deoarece principiul
egalitatii nu interzice reguli specifice in cazul unor diferente de situatii.
In ceea ce priveste contrarietatea fata de prevederile art. 123 alin. (2) din
Constitutie, judecatorii trebuie sa aplice, in cazul strainilor declarati
indezirabili, prevederile art. 173 alin. 2 din Codul de procedura civila,
potrivit carora instanta va respinge cererea de infatisare a inscrisului, in
intregime sau in parte, in cazurile in care infatisarea acestuia ar incalca
indatorirea de a pastra secretul. Prin urmare, judecatorul este independent
prin faptul ca se supune numai legii.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992 retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
art. 2, art. 3, art. 12 si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 955 din 27 decembrie 2002, dispozitii care au urmatorul continut:
"Comunicarea datelor si informatiilor care constituie motivele ce au stat
la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta
nationala se poate face numai in conditiile stabilite si catre destinatarii in
mod expres prevazuti de actele normative care reglementeaza regimul
activitatilor referitoare la siguranta nationala si protejarea informatiilor
clasificate. Asemenea date si informatii nu pot fi, sub nici o forma, direct
sau indirect, aduse la cunostinta strainului declarat indezirabil."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile mentionate sunt contrare
prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, 21 si art. 123
alin. (2). De asemenea, considera ca aceleasi dispozitii sunt in contradictie
si cu prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil,
precum si cu prevederile art. 9 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului, care stabilesc ca nimeni nu poate fi arestat sau exilat in mod
arbitrar. Autorul exceptiei isi motiveaza sustinerea cu afirmatia ca in
solutionarea contestatiei sale impotriva ordonantei procurorului prin care a
fost declarat indezirabil instanta nu poate aprecia cu privire la motivele care
au stat la baza emiterii ordonantei respective, aceste informatii fiind
secrete, iar potrivit legii aceste motive nu pot fi aratate nici in continutul
ordonantei prin care procurorul competent a dispus masura administrativa a
declararii ca indezirabil.
In fapt, prin Ordonanta din 7 martie 2003 a Parchetului de pe langa Curtea
de Apel Bucuresti, autorul exceptiei a fost declarat indezirabil pe o perioada
de 10 ani, urmand sa fie expulzat din Romania, intrucat, in raport cu
dispozitiile art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002,
"exista suficiente indicii temeinice ca acesta desfasoara activitati de
natura sa puna in pericol siguranta nationala". Impotriva acestei
ordonante Al Sharba Reyalh Abdul Amer a formulat contestatie la Curtea de Apel
Bucuresti, iar la termenul de judecata din 19 martie 2003 a invocat exceptia de
neconstitutionalitate, sustinand ca dispozitiile criticate sunt contrare
prevederilor constitutionale si celor din actele internationale mai sus
aratate.
Examinand dispozitiile legale criticate, prin raportare la prevederile
constitutionale invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate,
Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.
I. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor art. 84 alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 fata de dispozitiile
art. 16 alin. (1) din Constitutie, este de retinut ca in jurisprudenta Curtii
Constitutionale s-a decis in mod constant ca "principiul egalitatii in
fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in
functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. In general, se apreciaza ca
violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se
aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare
obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit
prin tratamentul inegal si mijloacele folosite. In alti termeni, principiul
egalitatii nu interzice reguli specifice in cazul unei diferente de situatii.
Egalitatea formala ar conduce la aceeasi regula, in ciuda diferentei de
situatii" (Decizia Curtii Constitutionale nr. 107 din 1 noiembrie 1995,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie
1996).
In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului
care, in aplicarea principiului nediscriminarii prevazut la art. 14 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a
stabilit ca orice diferenta de tratament facuta de stat intre persoane aflate
in situatii similare trebuie sa isi gaseasca o justificare obiectiva si
rezonabila (de exemplu, in cazul "Markx impotriva Belgiei", 1979).
In cauza de fata situatia strainilor declarati indezirabili in scopul apararii
sigurantei nationale si protejarii informatiilor clasificate este diferita de
cea a celorlalti cetateni straini, ceea ce poate determina legiuitorul sa
stabileasca drepturi diferite pentru aceste doua categorii de cetateni straini,
fara ca prin aceasta sa se incalce principiul egalitatii. Diferenta reala, care
rezulta din cele doua situatii, justifica existenta unor reguli distincte.
Totodata Curtea constata ca interdictia stabilita de legiuitor pentru
cetatenii straini declarati indezirabili, de a nu li se aduce la cunostinta
datele si informatiile pe baza carora s-a luat o astfel de decizie, este in
concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 31 alin. (3), potrivit
carora "Dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze [...] siguranta nationala".
Astfel fiind, nu se poate vorbi despre incalcarea principiului
constitutional al egalitatii in drepturi, de vreme ce dispozitiile criticate se
refera la situatii diferite care reclama un regim juridic diferit.
II. Dispozitiile art. 84 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 194/2002 nu incalca principiul accesului liber la justitie, consacrat de
art. 21 din Constitutie, deoarece, conform art. 85 alin. (1), impotriva masurii
dispuse de procuror de declarare ca indezirabil este deschisa calea actiunii in
justitie.
III. Curtea nu poate retine nici incalcarea prevederilor art. 123 alin. (2)
din Constitutie referitor la independenta judecatorilor, deoarece acestia
trebuie sa respecte legea care da prioritate intereselor privind siguranta
nationala a Romaniei. Instanta urmeaza sa solutioneze contestatia in
conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 cu
privire la regimul strainilor in Romania, verificand legalitatea si temeinicia
ordonantei in conditiile si in limitele acesteia.
IV. Referitor la prevederile cuprinse in Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (art. 6 pct. 1), precum si
cele ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (art. 9 si 10), invocate
in motivarea exceptiei, Curtea retine ca textul legal criticat nu opreste
partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si
de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o
societate democratica procesul echitabil. De altfel, Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a statuat (prin Hotararea din 5 octombrie 2000, pronuntata
in cauza "Maaouia contra Frantei") ca "deciziile privind
intrarea, sederea si expulzarea strainilor nu privesc drepturile si obligatiile
civile ale reclamantului si nici acuzatii de natura penala, in sensul art. 6
pct. 1 din Conventie. In consecinta, art. 6 pct. 1 nu este aplicabil
cauzei".
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 84 alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor in Romania, exceptie ridicata de Al Sharba Reyalh Abdul Amer in
Dosarul nr. 677/2003 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia contencios
administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 16 septembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu