DECIZIE   Nr. 340 din 28 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al Romaniei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 746 din 17 august 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al Romaniei, exceptie ridicata de Serban Simedrea in Dosarul nr. 6.916/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca prevederile legale criticate nu contravin principiului constitutional al egalitatii in drepturi, intrucat acest principiu presupune solutii diferite pentru situatii diferite.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea nr. 840 din 14 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 6.916/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al Romaniei, exceptie ridicata de Serban Simedrea intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursului declarat impotriva sentintei prin care a fost respinsa cererea acestuia de a se anula ca nelegala Hotararea Guvernului nr. 93/2004, emisa in aplicarea dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 26 din Legea nr. 269/2003 contravin textelor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si (2), precum si celor ale art. 138 alin. (1), (2) si (5). In argumentarea criticii sale, autorul exceptiei arata ca, in ceea ce priveste acordarea gratuita a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor, "discriminarea este manifesta [intre] platitorul <<de rand>>" si membrii Corpului diplomatic si consular al Romaniei, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Totodata, se apreciaza ca, prin dispozitiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 269/2003, "Parlamentul Romaniei a transmis Guvernului sarcina de a stabili <<conditiile de acordare gratuita a asistentei medicale, a medicamentelor si protezelor>>", si "Curtea Constitutionala este indrituita sa analizeze constitutionalitatea modului in care Guvernul a aplicat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 269/2003". Se mai arata ca nici Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003 si nici Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 nu prevad "nici o suma de bani destinata realizarii platilor prevazute de Legea nr. 269/2003", ceea ce incalca prevederile art. 138 alin. (1) si (2).
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens, instanta apreciaza ca textul legal criticat "nu contravine prevederilor art. 116 din Constitutie, deoarece, prin acordarea de gratuitati, in cadrul sistemului de asistenta medicala, nu se asigura privilegii, personalului corpului diplomatic ori membrilor familiilor acestora, ci se acorda facilitati, in considerarea conditiilor de munca specifice, care se deosebesc de cele in care muncesc alti angajati". Totodata, se arata ca acordarea facilitatilor nu "produce o discriminare a celorlalti cetateni ai tarii in comparatie cu membrii corpului diplomatic, deoarece aceste drepturi nu se incadreaza in categoria celor prevazute de art. 5 din Codul muncii pentru a fi considerate ca discriminatorii".
    In ceea ce priveste pretinsa incalcare a textului art. 138 din Constitutie se considera ca aceasta este neintemeiata, intrucat "sursa de finantare a facilitatilor acordate o constituie contributia personalului beneficiar la asigurarile sociale".
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se invoca deciziile Curtii Constitutionale nr. 156 din 15 mai 2001 si nr. 47 din 3 mai 1995, aratandu-se ca "violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara o motivare obiectiva si rezonabila sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite". Totodata, se arata ca, potrivit jurisprudentei Curtii, art. 16 din Constitutie "vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui" (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002). In continuarea acestei argumentatii Guvernul arata ca, "in repetate randuri, Curtea a avut ocazia de a se pronunta asupra unor drepturi si privilegii acordate anumitor categorii socioprofesionale in considerarea specificului activitatilor desfasurate de acestea sau a privatiunilor la care sunt supuse urmare a exercitarii unor profesii". In acest sens este invocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 90 din 10 februarie 2005. Se mai arata ca prin decizia mentionata Curtea a stabilit ca "diferenta de reglementare este justificata de absenta similaritatii, <<sub aspectul conditiilor de incadrare, al atributiilor, al drepturilor, al incompatibilitatilor si al interdictiilor, intre situatia anumitor categorii profesionale in raport cu toate celelalte tipuri de salariati>>".
    Totodata, Guvernul arata ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, "art. 14 din Conventie nu interzice orice diferenta de tratament in exercitarea drepturilor recunoscute de Conventie. Este considerat discriminatoriu tratamentul diferentiat exercitat impotriva unor persoane aflate in situatii analoage, daca diferenta de tratament nu are o justificare obiectiva si rezonabila, in sensul ca nu corespunde unui scop legitim sau ca, in cazul in care urmareste un astfel de scop, nu este pastrat un just echilibru intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere". In acest sens sunt citate mai multe hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului, printre care cele pronuntate in cauzele Aspecte privind regimul lingvistic in scolile belgiene impotriva Belgiei, 1968, sau Hoffmann impotriva Austriei, 1993.
    Guvernul, potrivit jurisprudentei Curtii, considera ca "principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, <<instituirea unor regimuri juridice diferite in situatii care impun rezolvari diferite neputand fi considerata o incalcare a acestui principiu>>" (Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002). In consecinta, se apreciaza ca "instituirea unui regim specific de asistenta medicala, bazat pe contributia membrilor corpului diplomatic la sistemul de asigurari de sanatate, nu imbraca forma unui tratament discriminatoriu, fiind o optiune a legiuitorului de reglementare a unor situatii diferite".
    Totodata, Guvernul considera ca nici textul constitutional al art. 138 alin. (5) nu este incalcat, intrucat "sursa de finantare a facilitatilor acordate o constituie contributia personalului beneficiar la sistemul de asigurari sociale".
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, intrucat "legiuitorul poate institui dispozitii derogatorii de la reglementarile generale instituite prin legea-cadru, in privinta anumitor conditii si criterii de acordare a unor drepturi de asigurari sociale ori in privinta cuantumului si a modului de calcul ale acestora". De asemenea, Avocatul Poporului considera ca "diferentierea intre regimul juridic al asigurarilor sociale aplicabil membrilor Corpului diplomatic si consular al Romaniei, fata de cel stabilit pentru asiguratii care nu fac parte din aceasta categorie, se justifica in mod obiectiv si rezonabil [...] in considerarea situatiei unei anumite categorii sociale care reclama o astfel de protectie". In explicarea sensului dispozitiilor art. 16 din Constitutie, Avocatul Poporului invoca deciziile Curtii Constitutionale nr. 107 din 13 iunie 2000 si nr. 90 din 10 februarie 2005.
    Totodata, se apreciaza ca "stabilirea [...] conditiilor de acordare gratuita a asistentei medicale membrilor Corpului diplomatic si consular al Romaniei reprezinta o optiune a legiuitorului, care nu aduce atingere sub nici un aspect dispozitiilor constitutionale referitoare la bugetul public national".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003, care au urmatorul cuprins:
    "(1) In tara, membrii Corpului diplomatic si consular al Romaniei, in activitate ori pensionari, precum si sotul sau sotia si copiii aflati in intretinerea acestora beneficiaza in mod gratuit de asistenta medicala, medicamente si proteze, in cadrul sistemului de asigurari de sanatate specific apararii, ordinii publice, sigurantei nationale si autoritatii judecatoresti, in conditiile achitarii contributiilor legale la sistemul de asigurari de sanatate in perioada de activitate.
    (2) Conditiile de acordare gratuita a asistentei medicale, a medicamentelor si protezelor se stabilesc prin hotarare a Guvernului. Aceste drepturi nu se impoziteaza."
    Textele constitutionale expres invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2), precum si cele ale art. 138 alin. (1), (2) si (5). Aceste texte constitutionale au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 138 alin. (1), (2) si (5): "(1) Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.
    (2) Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si pe cel al asigurarilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobarii Parlamentului. [...]
    (5) Nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei de finantare."
    In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca textul legal criticat incalca art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, intrucat stabileste acordarea in mod gratuit a asistentei medicale, medicamentelor si protezelor membrilor Corpului diplomatic si consular al Romaniei, ceea ce este de natura a le crea acestora privilegii in raport cu celelalte persoane asigurate in cadrul sistemului public de asigurari sociale de sanatate. Totodata, se considera a fi incalcate si dispozitiile art. 138 alin. (1), (2) si (5) din Constitutie, intrucat nu este mentionata sursa de finantare a acestei facilitati acordate.
    Curtea constata ca, potrivit jurisprudentei sale in ceea ce priveste principiul constitutional al egalitatii in drepturi, prin Decizia nr. 1 din 8 septembrie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat ca "principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. In consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice". De asemenea, prin Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Curtea a stabilit ca textul art. 16 din Constitutie "vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui". Totodata, prin Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea a mai statuat ca "principiul egalitatii in drepturi nu inseamna eo ipso aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii care, prin specificul lor, sunt diferite".
    Curtea observa ca in acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit ca unele inegalitati de drept nu urmaresc decat sa corecteze anumite inegalitati de fapt, precum si ca o deosebire de tratament juridic este discriminatorie numai atunci cand nu este justificata in mod obiectiv si rezonabil, aceasta insemnand ca nu urmareste un scop legitim sau nu pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere.
    Avand in vedere cele de mai sus, Curtea observa ca in materia asigurarilor sociale de sanatate dreptul comun il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Legiuitorul insa, prin textul art. 26 din Legea nr. 269/2003, a instituit anumite dispozitii derogatorii de la reglementarile generale prevazute de legea-cadru in privinta anumitor conditii de acordare a unor drepturi de asigurari sociale, si anume: asistenta medicala, medicamente si proteze. Curtea constata ca legiuitorul este liber sa instituie asemenea reglementari speciale, fara ca acestea sa fie discriminatorii in masura in care sunt justificate in mod rational si obiectiv.
    In consecinta, Curtea retine ca o asemenea masura este justificata, avand in vedere specificul activitatii desfasurate de membrii Corpului diplomatic si consular, sub aspectul conditiilor de incadrare, a atributiilor, a drepturilor, a incompatibilitatilor si a interdictiilor la care sunt supusi, fata de persoanele asigurate in conditiile de drept comun. Astfel, conform art. 49 din lege, "calitatea de membru al Corpului diplomatic si consular al Romaniei este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din cadrul institutiilor de invatamant universitar acreditate". De asemenea, potrivit art. 50 alin. (1) din aceeasi lege, membrilor Corpului diplomatic si consular al Romaniei le este interzisa desfasurarea unor activitati, precum asocierea in partide politice, acestia nu pot detine functii in regiile autonome, societatile comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ sau sa participe la greve, precum si la mitinguri, demonstratii, procesiuni sau orice alte intruniri cu caracter politic. Totodata, conform prevederilor art. 32 din Legea nr. 269/2003, membrii Corpului diplomatic si consular au si o serie de obligatii specifice, printre care se numara promovarea si apararea intereselor statului si ale cetatenilor romani in cadrul relatiilor externe, respectarea secretului de stat si secretului de serviciu, in conditiile legii, precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei.
    In consecinta, Curtea constata ca prin prisma considerentelor mentionate exista o ratiune suficienta care justifica in mod obiectiv si rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit in cazul membrilor Corpului diplomatic si consular fata de persoanele asigurate in conditiile de drept comun.
    Totodata, Curtea, avand in vedere ca in acest mod se corecteaza inegalitatea de fapt rezultata din perioada de cotizare datorata specificului activitatii membrilor Corpului diplomatic si consular, constata ca masura instituita prin reglementarea criticata urmareste un scop legitim si pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si obiectivul avut in vedere.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia nu se prevede sursa de finantare pentru cheltuiala bugetara prevazuta de art. 26 din Legea nr. 269/2003, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 138 alin. (5) din Constitutie, Curtea retine ca, potrivit tezei finale a textului art. 26 alin. (1) din aceasta lege, acordarea in mod gratuit de asistenta medicala, medicamente si proteze se face "in conditiile achitarii contributiilor legale la sistemul de asigurari de sanatate in perioada de activitate". In consecinta, Curtea constata ca sursa de finantare are la baza insasi contributia personalului beneficiar la sistemul de asigurari sociale.
    Totodata, Curtea retine ca prevederile art. 138 alin. (1) si (2) din Constitutie nu au incidenta in cauza.
    In ceea ce priveste solicitarea autorului exceptiei adresata Curtii Constitutionale de a analiza "constitutionalitatea modului in care Guvernul a aplicat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 269/2003", Curtea observa ca, in conformitate cu prevederile art. 146 lit. d) din Constitutie si ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios constitutional realizeaza un control de constitutionalitate pe cale de exceptie asupra legilor si ordonantelor Guvernului, in timp ce verificarea aplicarii legii de catre Guvern, prin adoptarea de hotarari, este de resortul instantei de contencios administrativ. De altfel, Curtea retine ca textul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 269/2003 cuprinde o norma prin care se instituie in sarcina Guvernului organizarea executarii legii, notiune consacrata de dispozitiile art. 108 alin. (2) din Constitutie, care "are un sens mai larg decat cea privind aplicarea legii, si anume prin hotarari ale Guvernului pot fi dispuse masuri organizatorice, financiare, institutionale sau sanctionatorii in vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la indeplinire a dispozitiilor legii". In acest sens, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004. Asadar, in cauza de fata legiuitorul nu stabileste direct, prin lege, conditiile de acordare gratuita a asistentei medicale, a medicamentelor si protezelor, ci, chiar in sensul textului constitutional al art. 108, aceasta competenta revine autoritatii publice insarcinate cu organizarea executarii legii, in speta, Guvernului.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic si consular al Romaniei, exceptie ridicata de Serban Simedrea in Dosarul nr. 6.916/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly