DECIZIE Nr. 34
din 11 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 si art. 281 1 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 131 din 22 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 şi art. 2811 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Romeo Impex Com" - S.R.L. din Râmnicu
Vâlcea în Dosarul nr. 5.492/46/2005 al Curţii de Apel
Piteşti - Secţia comercială şi
de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei prin care solicită acordarea unui termen de
judecată, pentru angajarea unui apărător, precum şi ataşarea întregului Dosar
nr. 5.492/46/2005 al Curţii de
Apel Piteşti.
Având cuvântul asupra acestor cereri, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea lor, întrucât nu se justifică
acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare şi nu se impune,
pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, ataşarea întregului
dosar al Curţii de Apel Piteşti.
Curtea, deliberând în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, apreciază că autorul excepţiei a avut suficient timp pentru
angajarea unui apărător de la data înregistrării dosarului pe rolul Curţii
Constituţionale, şi anume 18 septembrie 2006, şi respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, astfel
cum a fost formulată.
Referitor la cererea de ataşare a întregului dosar al
Curţii de Apel Piteşti, în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, potrivit art. 17 alin. (2) teza finală din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii
Constituţionale, nu este necesar să se solicite instanţei trimiterea dosarului
în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, respingând astfel
cererea autorului excepţiei.
Având cuvântul asupra excepţiei de
neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
acesteia ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.492/46/2005, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281 şi art. 2811 din Codul de procedură
civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Romeo Impex Com" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în cadrul soluţionării unui cereri pentru
lămurirea şi întinderea dispozitivului unei decizii civile a Curţii de Apel
Piteşti - Secţia comercială şi
de contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că
dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale privind
răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile
judiciare, întrucât creează la îndemâna părţii o cale de acţiune menită să înlăture
în totalitate atât răspunderea patrimonială a statului pentru erorile
judiciare, cât şi răspunderea magistraţilor care au dat dovadă de rea-credinţă
sau gravă neglijenţă în soluţionarea pricinilor. Mai arată că acestea încalcă
şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen
rezonabil, prin prelungirea nejustificată a procesului civil.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi-a
exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, deoarece îndreptarea erorilor materiale şi lămurirea cu privire
la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii nu au legătură
cu răspunderea statului, respectiv a magistraţilor, pentru erorile judiciare,
ci urmăresc înlăturarea „deficienţelor" formale ale hotărârii
judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de
sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin îndreptarea
erorilor materiale şi prin lămurirea dispozitivului nu este permisă schimbarea
soluţiei pronunţate, ci se urmăreşte înlăturarea piedicilor formale din a căror
cauză hotărârea nu poate fi pusă în executare.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale atacate reprezintă norme de procedură pe care, potrivit
art. 126 alin. (2) din
Constituţie, legiuitorul are dreptul exclusiv de a le legifera.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 281 şi art. 2811 din Codul de procedură civilă.
Art. 281 a fost modificat prin art. I pct. 91 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
Alin. 1 al art. 2811 a fost modificat prin
art. I pct. 38 din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, iar alin. 2 şi 3 au fost
modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000.
Dispoziţiile din Codul de procedură civilă criticate
au, în prezent, următorul cuprins:
- Art. 281: „Erorile sau
omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de
calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi
îndreptate din oficiu sau la cerere.
Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera
de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este
necesar să dea anumite lămuriri.
In cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în
ambele exemplare ale hotărârii.";
- Art. 2811:
„In cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire
la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta
cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea
să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin
încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
Incheierea se va ataşa la hotărâre atât în dosarul
cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei."
Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil şi ale art. 52 alin. (3) referitoare la răspunderea patrimonială a statului pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură cuprinse în
secţiunea VI „Indreptarea,
lămurirea şi
completarea hotărârii" din cap. IV „Hotărârile" al titlului III „Procedura înaintea primei instanţe" din Cartea a doua „Procedura
contencioasă" a Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, procedura de judecată este stabilită de legiuitor, evident fără a
fi încălcate prevederile sau principiile constituţionale.
Prin procedura reglementată de dispoziţiile legale
criticate, partea care formulează o cerere de îndreptare a dispozitivului unei
hotărâri judecătoreşti, în temeiul art. 281 din Codul de procedură civilă, sau o cerere de lămurire privind
înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului, în
temeiul art. 2811 din acelaşi cod, nu
urmăreşte schimbarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată, ci doar
îndreptarea unor erori materiale sau înlăturarea unor neclarităţi ivite cu
privire la dispozitiv. De asemenea, instanţa care soluţionează o astfel de
cerere nu judecă fondul cauzei.
Totodată, potrivit art. 2813 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, încheierea prin care s-a soluţionat cererea de îndreptare,
în temeiul art. 281 din Codul
de procedură civilă, sau cererea de lămurire, în temeiul art. 2811 din acelaşi cod, este
supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat
lămurirea, iar, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, părţile nu pot fi obligate la plata
cheltuielilor legate de îndreptarea sau lămurirea hotărârii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că
prin dispoziţiile legale criticate nu se încalcă dreptul la un proces
echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.
Cu privire la susţinerea autorului excepţiei, în sensul
că dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 52
alin. (3) din Constituţie, Curtea constată că nici
aceasta nu este întemeiată, întrucât textul constituţional vizează răspunderea
patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, ce
nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu
rea-credinţă sau gravă neglijenţă, în timp ce dispoziţiile criticate din Codul
de procedură civilă vizează erorile materiale conţinute în dispozitivul unei
hotărâri judecătoreşti, iar nu erorile de judecată la care se referă prevederea
menţionată din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 şi art.
2811 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romeo Impex Com" - S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 5.492/46/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean