DECIZIE Nr.
338 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1429 alin. 2 si art. 1436 din Codul
civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 7 mai 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1429 alin. 2 şi art. 1436
din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „CFR
Transauto" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.882/30/2007 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 5.882/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1429 alin. 2
şi art. 1436 din Codul civil, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „CFR Transauto" - S.A. din Bucureşti
într-o cauză având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
invocă dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea
economică, respectiv la exercitarea drepturilor şi
libertăţilor, precizând că valoarea tarifelor de închiriere
solicitate de reclamantă nu este în concordanţă cu preţul
pieţei, tarifele stabilite de Societatea Naţională Transport
Feroviar de Marfă „C.F.R. MARFĂ" - S.A. fiind acte unilaterale
care, prin modalitatea în care au fost concepute, exclud orice posibilitate de
negociere. Totodată, autorul excepţiei consideră că este
neconstituţional ca, în cazul în care părţile nu convin asupra
reînnoirii contractului de închiriere, chiriaşul este obligat să
părăsească imobilul la expirarea termenului prevăzut în
contract. Ca atare, consideră că prevederile de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece îngrădesc exercitarea
activităţii economice şi încalcă cu rea-credinţă
drepturile şi libertăţile constituţionale.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ apreciază
că invocarea libertăţii economice, prevăzute de art. 45 din
Constituţie, şi a exercitării drepturilor şi
libertăţilor, principiu constituţional consacrat de art. 57, nu
este în contradicţie cu prevederile art. 1429 alin. 2 din Codul civil,
referitoare la îndatoririle locatarului, şi nici cu cele ale art. 1436 din
acelaşi cod, referitoare la modalitatea de încetare a locaţiunii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit.
d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 1429 alin. 2 şi art. 1436 din Codul civil,
care au următorul conţinut:
- Art. 1429: „Locatarul are două îndatoriri
principale: [...]
2. trebuie să plătească preţul
locaţiunii la termenele statornicite.";
-Art. 1436: „1. Locaţiunea făcută
pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului,
fără să fie trebuinţă de o prealabilă
înştiinţare.
2. Dacă contractul a fost fără
termen, concediul trebuie să se dea de la o parte la alta, observându-se
termenele defipte de obiceiul locului."
Autorul excepţiei susţine că textele de
lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 45
referitoare la libertatea economică şi ale art. 57 privind
exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
Curtea constată că normele de lege criticate reglementează
obligaţiile locatarului si una dintre cauzele de încetare a
locaţiunii.
Autorul excepţiei apreciază ca fiind
neconstituţională reglementarea ce prevede că, în cazul în care
părţile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere,
chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa la
expirarea termenului contractual. In acest context, la expirarea termenului
prevăzut în contract încetează dreptul de folosinţă al
chiriaşului, instanţa urmând să dispună evacuarea lui.
Reînnoirea contractului de închiriere poate interveni numai prin convenţia
părţilor, înţelegerea lor în acest sens putând fi expresă
sau tacită, aceasta din urmă rezultând din folosinţa
locuinţei de către locatar, dacă locatorul nu s-a opus
continuării raporturilor de locaţiune, operând astfel tacita
relocatiune. Prin urmare, după expirarea termenului contractual, locatorul
are dreptul să pună capăt raporturilor de închiriere oricând
şi necondiţionat, cerând evacuarea locatarului.
Referitor la critica privind modalitatea de stabilire a
tarifelor de închiriere solicitate de către locator, Curtea constată
că aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate,
fiind vorba de o situaţie de fapt ce excedează controlului
instanţei de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1429 alin. 2 şi art. 1436 din Codul civil, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „CFR Transauto" - S.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 5.882/30/2007 al Tribunalului Timiş -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora