DECIZIE Nr.
336 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373 3 alin. 1 si 1 1 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 224 din 9 aprilie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3733 alin. 1
şi 11 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Vip Prod" - S.R.L. din
Braşov în Dosarul nr. 3.593/197/2009 al Tribunalului Braşov -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3.593/197/2009, Tribunalul Braşov - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3733 alin. 1
şi 11 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de
recurentul-debitor Societatea Comercială „Vip Prod" - S.R.L, din
Braşov cu ocazia soluţionării recursului civil formulat
împotriva Incheierii de şedinţă a Camerei de Consiliu din data
de 11 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Braşov, în
contradictoriu cu intimatul-creditor Sorin Peneş, având ca obiect
învestire cu formulă executorie.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3)
şi art. 129, precum şi prevederilor art. 5 paragraful 4 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. In acest sens, arată că, prin
reglementarea unor hotărâri judecătoreşti ce nu pot fi supuse
controlului de legalitate a unei instanţe superioare, este îngrădit
accesul liber la justiţie şi se instituie un regim discriminatoriu
între creditor şi debitor, în ceea ce priveşte exercitarea
drepturilor procesuale. Astfel, se acordă numai creditorului posibilitatea
de a exercita recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de învestire
cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui
înscris ce poate constitui titlu executoriu.
Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 3733 alin. 1 şi 11
din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul
cuprins: „Incheierea prin care preşedintele instanţei respinge
cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii
judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de
către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute
de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de
recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare, pentru creditorul
prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsă.
Incheierea prin care preşedintele
instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a
hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile
prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac."
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la
egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale
art. 129 privind folosirea căilor de atac. In opinia autorului
excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor cuprinse în art. 5 paragraful 4 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul persoanei
lipsite de libertate prin arestare sau reţinere la un recurs în faţa
unui tribunal.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme
de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.
Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de învestire cu
formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui
înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei
căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit art.
129 din Constituţie, „Impotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public
pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Acest text
constituţional lăsă la latitudinea legiuitorului reglementarea
căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să
excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune,
anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin
dispoziţiile de lege criticate.
De altfel, reglementarea actuală din Codul de
procedură civilă permite părţii să introducă
contestaţia la executare, ceea ce oferă celor interesaţi sau
vătămaţi, după ce executarea silită a început, dreptul
de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat
fără îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul că
exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei
la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport
constituţional, al accesului liber la justiţie. Prin instituirea
acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă
posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea
abuzivă a unei atari căi de atac, şi să realizeze un spor
de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din
Constituţie, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei
sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al
cetăţenilor numai în măsura în care aceştia se găsesc
în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând, în
mod necesar, un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în măsura
în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor
aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un
atare obiect nu este întemeiată.
In acest sens s-a pronunţat Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 247 din 9 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13
aprilie 2006, şi Decizia nr. 664 din 10 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006.
Neexistând elemente noi, de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
De asemenea, Curtea constată că nu poate fi
reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
acestea neavând incidenţă în această cauză civilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3733 alin. 1 şi 11 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Vip Prod" - S.R.L, din Braşov în Dosarul nr.
3.593/197/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman