DECIZIE Nr.
336 din 17 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27, art.
28 alin. (1) si (2), art. 32 alin. (1) lit. b) si ale art. 35 alin. (2) din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 256 din 17 aprilie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Club OK" - S.R.L, din Iaşi în Dosarul
nr. 7.621/245/2008 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, cauză ce face obiectul
Dosarului nr. 2.033D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.116D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Luminiţa Buche în Dosarul nr.
4.860/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea că autorul
excepţiei a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea
unui nou termen „necesar în vederea angajării unui avocat specializat în
susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate".
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii având în vedere faptul că între data invocării excepţiei
în faţa instanţei de judecată şi termenul de astăzi aceasta a dispus de
suficient timp pentru depunerea tuturor demersurilor şi diligentelor în sensul
invocat mai sus.
Curtea, apreciind ca fiind netemeinic motivată,
respinge cererea în temeiul art. 156 din Codul de procedură civilă şi al art.
14 din Legea nr. 47/1992 şi dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
2.372D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Ros tas Arm a nea în Dosarul
nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul
şi în Dosarul nr. 2.515D/2008, având ca obiect excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 32 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
excepţie ridicată de Maria Toplici în Dosarul nr. 6.715/300/2005 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, văzând identitatea parţială de obiect a acestor
cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.515D/2008, nr. 2.372D/2008
şi nr. 2.116D/2008 la Dosarul nr. 2.033D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudenţa
Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 820/2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.621/245/2008, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b)
din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Prin Incheierea din 24 septembrie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.860/300/2008, Judecătoria Sectorului 2
Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi
(2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii.
Prin Incheierea din 4 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006), Judecătoria Cluj-Napoca
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii.
Prin Incheierea din 31 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.715/300/2005, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi
ale art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de
Societatea Comercială „Club OK" - S.R.L, din Iaşi, de Luminiţa Buche, de
Rostas Armanca, respectiv de Maria Toplici în cauze civile având ca obiect
obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 32 alin.
(1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, care prevăd posibilitatea desfiinţării, fără
acordul proprietarului, a unei construcţii edificate pe un teren proprietate
privată, constituie o încălcare a dreptului de proprietate garantat de art. 44
alin. (1) din Constituţie. Măsura desfiinţării construcţiei este, în acelaşi
timp, disproporţională - faţă de situaţia care a determinat-o, abuzivă - în
lipsa unor criterii suplimentare de apreciere a motivelor care o generează şi
nejustificată - sub aspectul respectării condiţiilor impuse de art. 53 din
Legea fundamentală privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi. De asemenea, soluţia desfiinţării construcţiei este „obligatoriu şi
previzibilă" pentru instanţă, aceasta neavând decât posibilitatea
admiterii cererii de desfiinţare, formulată de agentul constatator, fără să
efectueze un control efectiv privind legalitatea sau nelegalitatea condiţiilor
în care a fost realizată respectiva construcţie.
In plus, în Dosarul nr. 2.116D/2008, autorul excepţiei
consideră că dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) din legea criticată
contravin principiului egalităţii şi nediscriminării, deoarece, „pe calea unei
acţiuni în justiţie formulată de către autoritatea administrativă, aceasta
poate obţine un titlu de desfiinţare a construcţiei respective fără a mai fi
necesară o autorizaţie de demolare, aşa cum impune cadrul legal".
Prevederile art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 îngrădesc liberul
acces la justiţie şi exercitarea dreptului la un proces echitabil, deoarece
permit agentului constatator stabilirea într-un mod arbitrar şi abuziv a unui
termen pentru încadrarea în prevederile autorizaţiei de construcţie sau pentru
eliberarea unei autorizaţii. In sfârşit, dispoziţiile art. 35 alin. (2) din
acelaşi act normativ încalcă, de asemenea, accesul liber la justiţie, având în
vedere că este nejustificat caracterul definitiv al măsurii de oprire a
executării lucrărilor, dispuse de către agentul constatator prin
procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Referitor la dispoziţiile art. 27 din lege, criticate
în Dosarul nr. 2.515D/2008, autorul excepţiei susţine că acestea constituie „un
precedent periculos de creare a unei categorii de cetăţeni care ar fi de rang
doi, ceea ce contravine atât normelor constituţionale, cât şi pactelor şi
tratatelor internaţionale la care România este parte".
Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.033D/2008, apreciază că
dispoziţiile art.'32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii sunt constituţionale.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă nu îşi exprimă opinia cu privire la constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1)
lit. b) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, ce constituie obiectul
excepţiei ridicate în Dosarul nr. 2.116D/2008, iar în privinţa dispoziţiilor
art. 27 şi ale art. 32 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, criticate în Dosarul
nr. 2.515D/2008, apreciază că nu sunt contrare prevederilor constituţionale
invocate.
Judecătoria Cluj-Napoca, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.372D/2008, apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, exprimându-şi
punctul de vedere în dosarele nr. 2.372D/2008 şi nr. 2.515D/2008, consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul fiecăruia din cele două
cauze este neîntemeiată şi indică, în acest sens, jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale, de pildă deciziile nr. 865/2008, nr. 676/2008 sau nr.
199/2005.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, astfel cum a statuat şi
Curtea Constituţională prin deciziile sale nr. 409/2005, nr. 159/2006 sau nr.
639/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile „art. 26 alin. (1)", art. 27, art.
28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit.b) şi ale art. 35 alin. (2) din
Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 933 din 13 octombrie 2004. Referitor la
prevederile „art. 26 alin. (1)" din lege, Curtea constată că, în
realitate, autorul excepţiei vizează doar dispoziţiile alin. (1) lit. a) ale
art. 26, astfel că doar asupra acestora urmează să fie exercitat controlul de
constituţionalitate, In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27 din Legea nr.
50/1991, se observă că acestea au fost modificate şi completate, astfel: alin. (1)
şi (5) - modificate de articolul unic pct. 2 din Legea nr. 376/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, alin. (3) - modificat de art. I pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, iar alin. (6) - abrogat de art. I pct. 29 din acelaşi act normativ. Textele de lege criticate au în
prezent următorul conţinut:
- Art. 26 alin. (1) lit. a): „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost
săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate
infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără
autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la
lit. b), de către investitor şi executant.";
- Art. 27: „(1) Preşedinţii
consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor
administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească
respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în
construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie
de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze
instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz.
(2) Arhitectul-sef al judeţului şi personalul
împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia
urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor
de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum şi respectarea
disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului legată de procesul de
autorizare a construcţiilor.
(3) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1),
cu excepţia celor de la lit. h)-l), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate
cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale
municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru
faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în
teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit
competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.
(4) Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1)
lit. h), i) şi j)
se constată şi se sancţionează de către organele de control ale consiliului
judeţean, pentru faptele săvârşite pe teritoriul judeţului respectiv, şi, după
caz, de către cele ale municipiului Bucureşti.
(5) Procesele-verbale
de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale
administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii,
şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a
teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean
ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului
municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia.";
- Art. 28 alin. (1) şi (2): „(1) O dată cu aplicarea
amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se
dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de
încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a
lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor
acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării
construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea
prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice
competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente,
avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru
lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar
avizul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.";
- Art. 32 alin. (1) lit. b): „(1) In cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au
oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin
procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28
alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti
pentru a dispune, după caz: (...) b) desfiinţarea construcţiilor realizate
nelegal.";
- Art. 35 alin. (2): „(2)
Impotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se
poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării
acestuia. Plângerea suspendă executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendă
măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă o dată cu aplicarea
sancţiunii contravenţionale, în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29
alin. (2)."
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor art. 16 - Egalitatea
în drepturi, art. 21 - Accesul
liber la justiţie, art. 44 alin. (1), (2) şi (3)
referitoare la principiul garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate
privată şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi din Constituţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6
- Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 - Interzicerea discriminării şi ale art.
17 (şi nu art. 11) - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea Constituţională constată că textele de lege atacate au mai constituit,
parţial, obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din prisma unor critici similare.
Astfel, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii faţă de
prevederile art. 44 şi 53 din Legea fundamentală. De exemplu, prin Decizia nr.
159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a
statuat că „textul constituţional (...) referitor la garantarea dreptului de
proprietate statorniceşte că limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite
prin lege", iar alin. (7) prevede că dreptul de proprietate obligă la
respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte
sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. De asemenea,
din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a
Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul
absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru
între interesul general şi interesul privat al cetăţenilor. In acest sens sunt,
spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 144 din 25 martie 2004 şi
hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului Sporrong şi Lonnroth contra
Suediei din 1982, Brumărescu
contra României din 1999 şi Basoukou contra Greciei din 2005.
In ceea ce priveşte edificarea de construcţii, nu se
poate susţine că prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar
încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanţă
judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări şi
administra probe, este consecinţa nerespectării de către constructor a
prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare
edificării imobilului respectiv."
De asemenea, prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, Curtea a reţinut că prin textul de lege
criticat se instituie obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie, al cărei
scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare,
sancţiunea nerespectării acestei obligaţii - desfiinţarea construcţiei -
nefiind contrară prevederilor constituţionale ale art. 53.
Referitor la critica de
neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei în Dosarul nr.
2.116D/2008, privind neconcordanţa dintre prevederile art. 26 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 50/1991 şi exigenţele principiilor egalităţii şi al
nediscriminării, consacrate de art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat,
prin aceeaşi Decizie nr. 159/2006, că obligaţia obţinerii autorizaţiei
prealabile de demolare „nu incumbă, în mod evident, instanţelor de judecată,
care pot dispune demolarea prin hotărâre judecătorească, în virtutea
prerogativei lor generale de jurisdicţie."
Având în vedere natura criticilor formulate în prezenta
excepţie, pe de o parte, şi argumentele şi soluţiile din jurisprudenţa în
materie a Curţii, la care s-a făcut referire, pe de altă parte, se constată că
în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice
modificarea acestei jurisprudenţe, astfel că aceasta se impune a fi menţinută.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 50/1991, care, în opinia autorului, produc
efecte discriminatorii, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece
textul stabileşte competenţa de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
reglementate de Legea nr. 50/1991 a autorităţilor publice administrative
locale, în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale, fără a avea aşadar
consecinţe asupra principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 28 alin. (1) şi (2) din legea examinată, faţă de dispoziţiile
art. 21 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză,
deoarece textele de lege atacate nu conţin norme contrare liberului acces la
justiţie şi nici exercitării dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea
constată că procedura de constatare şi sancţionare a contravenţiilor de către
agentul constatator reprezintă o etapă administrativă, aceasta fiind urmată de
cea jurisdicţională, declanşată prin acţiunea judiciară a părţii vătămate şi în
cadrul căreia ea îşi poate formula apărările şi exercita garanţiile şi
drepturile procesuale specifice unui proces echitabil, pretinsele „abuzuri de
drept" fiind supuse controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.
Nici dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 nu sunt de natură să
îngrădească accesul liber la justiţie al persoanei interesate, ci, dimpotrivă,
reglementează o cale de acces la instanţă, respectiv plângerea
contravenţională. Faptul că înaintarea acestei plângeri nu suspendă de drept
măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă odată cu aplicarea sancţiunii
contravenţionale, ci are efect suspensiv doar asupra executării amenzii
contravenţionale, nu echivalează cu o lipsire a exerciţiului liberului acces la
justiţie.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27, art. 28 alin. (1) şi (2), art.
32 alin. (1) lit. b) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Club OK" - S.R.L, din Iaşi în Dosarul nr.
7.621/245/2008 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Luminiţa Buche în
Dosarul nr. 4.860/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă, de Rostas Armanca în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006)
al Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv de Maria Toplici în Dosarul nr.
6.715/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi