DECIZIE   Nr. 336 din 18 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248, art. 248 1 si art. 145 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 289 din 14 aprilie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                 -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Ninosu                         -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan         -judecător

Tudorel Toader                     -judecător

Marinela Mincă                     - procuror

Afrodita Laura Tutunaru        - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248, art. 2481 şi art. 145 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Ştef în Dosarul nr. 5.200/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală, de Paul Nicolae Frăsie în Dosarul nr. 7.566/306/2006 al Tribunalului Sibiu - Secţia penală şi de Aron Lungu în Dosarul nr. 1.352/219/2006 al Judecătoriei Dej.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La Dosarul nr. 1.609D/2007, partea Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat, Unitatea Teritorială 95 Jibou a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.609D/2007, nr. 1.732D/2007 şi nr. 1.810D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.732D/2007 şi nr. 1.810D/2007 la Dosarul nr. 1.609D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarelor,   constată următoarele:

Prin încheierile din 1 noiembrie 2007, 19 noiembrie 2007 şi 19 aprilie 2007, pronunţate în dosarele nr. 5.200/83/2006, nr. 7.566/306/2006 şi nr. 1.352/219/2006, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală, Tribunalul Sibiu - Secţia penală şi Judecătoria Dej au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248, art. 2481 şi art. 145 din Codul penal.

Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de Ioan Ştef, Paul Nicolae Frăsie şi Aron Lungu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 136 alin. (1), (2) şi (5) potrivit cărora „(1) Proprietatea este publică sau privată. (2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. [...] (5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice".

Astfel, teza finală a art. 248 din Codul penal supune unei ocrotiri speciale partea din patrimoniu care constituie proprietate publică, cu o incriminare mai severă. Prin urmare, se face o distincţie între proprietatea publică şi cea privată. Trimiterea, în textul art. 248 din Codul penal, la unităţi din cele la care se referă art. 145 extinde aria de aplicare a textului incriminator dincolo de limitele valorii sociale apărate. Aceasta, deoarece definirea noţiunii de „public" este mult prea generală, putând crea ambiguităţi. Aşa fiind, sintagma „o pagubă patrimoniului" este neconstituţională cât timp se referă în general la patrimoniu, compus integral sau în parte din bunuri şi valori proprietate privată, şi nu numai la proprietatea publică. In sfârşit, pentru aceleaşi argumente şi prevederile art. 2481 din Codul penal sunt, în opinia autorului, neconstituţionale.

Tribunalul Satu Mare - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu este vorba de o discriminare, sub aspect sancţionator, între fapte ce aduc atingere proprietăţii publice sau private, ci despre un tratament diferit între diferitele forme de abuz în serviciu, după cum acestea aduc atingere intereselor unor persoane sau intereselor publice. Imprejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei instituţii din cele menţionate în art. 145 din acelaşi cod nu trebuie privită prin raportare la noţiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea publică nu se confundă cu patrimoniul.

Tribunalul Sibiu - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusă proprietăţii publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activităţii subiectului pasiv sau păgubirea patrimoniului acesteia. Imprejurarea că una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o pagubă adusă patrimoniului unei instituţii din cele menţionate în art. 145 din acelaşi cod nu trebuie privită prin raportare la noţiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea publică nu se confundă cu patrimoniul. De asemenea, textul legal criticat nu conţine niciun fel de norme de natură să afecteze dreptul inculpatului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale puse la dispoziţie tuturor persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică.

Judecătoria Dej opinează că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul României consideră că excepţia de neconstitu­ţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstitu­ţionalitate este neîntemeiată, deoarece infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este o infracţiune de serviciu, şi nu una contra patrimoniului, valoarea socială ocrotită fiind bunul mers al activităţii unităţilor indicate în art. 145 din Codul penal.

In plus, sancţionarea mai severă prevăzută de art. 2481 din Codul penal reprezintă o opţiune de politică penală, de competenţa exclusivă a legiuitorului.

In sfârşit, legiuitorul nu a avut în vedere în mod expres atingerea adusă proprietăţii publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea activităţii subiectului pasiv prin păgubirea patrimoniului acestuia. Imprejurarea că urmarea imediată prevăzută de art. 248 din Codul penal s-a produs în patrimoniul unei instituţii din cele menţionate de art. 145 din acelaşi cod nu poate fi privită prin raportare la noţiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se confundă cu patrimoniul.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 248 referitoare la Abuzul în serviciu contra intereselor publice, ale art. 2481 referitoare la Abuzul în serviciu în formă calificată şi ale art. 145 referitoare la definirea conceptului de Public, toate din Codul penal, care au următorul conţinut:

- Art. 248: „Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.";

- Art. 2481: „Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";

-Art. 145: „Prin termenul «public» se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în numeroase rânduri, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi critici. Cu acele ocazii, pronunţând deciziile nr. 294 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, nr. 832 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 29 octombrie 2007, şi nr. 139 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 noiembrie 1999, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248, art. 2481 şi art. 145 din Codul penal.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248, art. 2481 şi art. 145 din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Ştef în Dosarul nr. 5.200/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală, de Paul Nicolae Frăsie în Dosarul nr. 7.566/306/2006 al Tribunalului Sibiu -Secţia penală şi de Aron Lungu în Dosarul nr. 1.352/219/2006 al Judecătoriei Dej.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru