Decizia Nr.331 din 25.06.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 454 din 24 iulie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică din 13 iunie 2013 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Stela Voicilă, Liliana Cătălina Duţu, Florica Bîrlă, Gheorghe Negrescu şi Vasilica Herţanu în dosarele nr. 14.201/302/2012, nr. 14.203/302/2012, nr. 14.204/302/2012, nr. 14.351/302/2012 şi nr. 14.361/302/2012 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 261D-265D/2013.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 iunie 2013, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 262D-265D/2013 la Dosarul nr. 261D/2013 care a fost primul înregistrat, iar în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 25 iunie 2013, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 23 noiembrie 2012 şi 14 decembrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 14.201/302/2012, nr. 14.203/302/2012, nr. 14.204/302/2012, nr. 14.351/302/2012 şi nr. 14.361/302/2012, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.Excepţia a fost invocată de Stela Voicilă, Liliana Cătălina Duţu, Florica Bîrlă, Gheorghe Negrescu şi Vasilica Herţanu în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd scutirea de la plata sumelor stabilite cu titlu de cauţiune pentru instituţiile şi autorităţile publice. Acest articol creează un regim discriminatoriu, care favorizează debitorii instituţii publice şi conferă o protecţie sporită proprietăţii private a instituţiilor publice, în dauna altor subiecte de drept titulare de creanţe certe, lichide şi exigibile. Cauţiunea reprezintă o garanţie în vederea evitării abuzului de drept, cât şi o garanţie pentru prejudiciile cauzate creditorului.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prin noţiunea de „cetăţeni“ folosită de legiuitorul constituant în art. 16 alin. (1) din Constituţia României, s-au avut în vedere toate subiectele de drept, adică toate persoanele care se adresează justiţiei, fie că este vorba de persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv instituţiile şi autorităţile publice. Ca atare, nu se justifică faptul ca unele subiecte să beneficieze de mai multe drepturi decât celelalte, cum este cazul instituţiilor şi autorităţilor publice, care sunt privilegiate în mod vădit prin scutirea de la plata cauţiunii cu ocazia soluţionării cererii de suspendare a executării silite în cadrul contestaţiei la executare.Judecătoria Sectorului 5 - Secţia a II-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Prevederile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 10 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 25 februarie 2013, sau Decizia nr. 253 din 21 mai 2013*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii.*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 253 din 21 mai 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 1 iulie 2013.Astfel, Curtea, având în vedere jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut că, aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create. Principiul egalităţii în drepturi prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice.Aşa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, or, Curtea observă că, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, persoanele juridice, ca subiecte colective de drept, se află evident într-o situaţie diferită.Ca atare, scutirea instituţiilor şi autorităţilor publice de plata sumelor stabilite cu titlu de cauţiune, în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora, în calitate de debitori ai unor persoane fizice sau juridice, are o justificare obiectivă şi raţională, aceste autorităţi fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona.2. Cauţiunea are drept scop constituirea unei garanţii pentru creditorul care a pornit executarea silită ce este oprită temporar prin formularea unei contestaţii la executare de către debitor. Or, garanţia creditorului constă în faptul că statul este solvabil, chiar dacă plata datoriilor sale este posibil să fie eşalonată în funcţie de resursele bugetare disponibile într-un anumit an, sens în care este şi art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, care prevede posibilitatea pentru instituţia debitoare de a solicita instanţei de judecată acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective.De altfel, prin Decizia nr. 1.259 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 12 ianuarie 2012, în afara considerentelor privind interpretarea principiului egalităţii în faţa legii, Curtea a arătat că opţiunea legiuitorului de a scuti organele fiscale ale statului de obligaţia depunerii unei cauţiuni este justificată, având în vedere că statul nu este niciodată în încetare de plăţi, este întotdeauna solvabil. În aceste condiţii exceptarea organelor şi instituţiilor statului apare ca fiind justificată.3. Din economia dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002, Curtea reţine că, dacă instituţiile şi autorităţile publice nu ar fi fost scutite de la plata cauţiunii pentru cererile formulate, ele nu ar fi avut cum să dispună de aceste sume de bani, atât timp cât aceste sume de bani trebuie să fie prevăzute în bugetul acelei instituţii sau autorităţi. Sumele cu această destinaţie ar trebui avansate, respectiv prevăzute în bugetul de stat. În condiţiile în care nu pot fi avansate aceste sume (pentru că nu sunt prevăzute în buget), se poate ajunge la situaţia în care drepturile şi interesele statului şi ale instituţiilor sale să fie în mod grav prejudiciate prin lipsirea de instrumentele procesuale necesare a căror utilizare este condiţionată de plata unei cauţiuni. De asemenea, se poate ajunge la afectarea macrostabilităţii economice, cu efecte negative asupra bunului mers al întregii societăţi.Or, în această situaţie, statul se bucură de un regim juridic special, iar acest regim de exceptare are o justificare obiectivă şi raţională.4. De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie reprezintă expresia unei metode de interpretare a acesteia care ia în considerare realităţile economice şi sociale. Astfel, în Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, Curtea a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor.În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care în Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (paragrafele 50 şi 51).De asemenea, în Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că „legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a actului. Curtea respectă modul în care acesta concepe imperativele de interes general, cu excepţia cazului în care hotărârea se dovedeşte lipsită în mod vădit de temei raţional“ (paragraful 41).Având în vedere cele prezentate mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stela Voicilă, Liliana Cătălina Duţu, Florica Bîrlă, Gheorghe Negrescu şi Vasilica Herţanu în dosarele nr. 14.201/302/2012, nr. 14.203/302/2012, nr. 14.204/302/2012, nr. 14.351/302/2012 şi nr. 14.361/302/2012 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae