DECIZIE Nr.
331 din 3 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la
art. 27 alin. (3) si art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii si art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 353 din 24 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la
art. 27 alin. (3) şi art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Floarea Grosu în
Dosarul nr. 5.053/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic cu
delegaţie la dosar pentru partea Consiliul Superior al Magistraturii, lipsesc
autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este
legai îndeplinită.
Magistratul-asistent informează
Curtea că la dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită
amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii nu
se opune cererii de amânare.
Reprezentantul Ministerului
Public solicită respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Curtea respinge cererea de amânare.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii
solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi art. 35 lit. f) din Legea
nr. 317/2004, considerând că aceasta nu este motivată conform prevederilor art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Arată, de asemenea, că excepţia de
neconstituţionalitate a celorlalte texte de lege criticate este neîntemeiată.
In acest sens, depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
apreciind că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 5.053/1/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la
art. 27 alin. (3) şi art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor.
Excepţia a fost ridicată de Floarea Grosu într-o cauză
având ca obiect recursul împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii prin care s-a constatat încetarea mandatului său în
funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Târgu Mureş.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2) şi
alin. (3), precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, arată că,
potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor la
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul Superior al
Magistraturii pe baza unei simple proceduri de selecţie. Aşa fiind,
soluţionarea de către Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie a recursului declarat împotriva hotărârii Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr.
317/2004, aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi cerinţei de
imparţialitate, respectiv art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din
Constituţie. Autorul excepţiei mai arată că dispoziţiile art. 35 raportate la
dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 aduc atingere
principiului independenţei judecătorilor, consacrat de art. 124 alin. (3) din
Constituţie, deoarece ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului
de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt membri de drept ai
Consiliului Superior al Magistraturii şi participă la lucrările plenului având
drept de vot în domeniul carierei judecătorilor. Prin prisma acestui argument
subzistă şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr.
303/2004 privind promovarea în funcţia de judecător la Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie, în condiţiile în care promovarea se dispune de Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii la care participă cu drept de vot ministrul justiţiei
(membru al Guvernului) şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie (numit la propunerea ministrului justiţiei).
Totodată, se mai susţine că prevederile art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004,
potrivit cărora Plenul Consiliului Superior al Magistraturii îndeplineşte orice
alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament, contravin dispoziţiilor art.
61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Astfel, împrejurarea că promovarea judecătorilor la Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie se face de către Consiliul Superior al Magistraturii prin procedura de
selecţie prevăzută de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi nu prin
concurs nu aduce atingere imparţialităţii judecătorilor de la instanţa supremă.
Totodată, dispoziţiile art. 35 raportate la dispoziţiile art. 27 alin. (3) din
Legea nr. 317/2004 nu aduc atingere art. 124 alin. (3) din Constituţie,
întrucât între Consiliul Superior al Magistraturii sau o parte din membrii acestui
organism, fie ei chiar de drept, cum este cazul ministrului justiţiei sau
procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, pe de o parte, şi Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau celelalte
instanţe judecătoreşti stabilite de lege, pe de altă parte, nu există raporturi
de subordonare. Dispoziţiile art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 nu
contravin prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, deoarece norma legală
atacată este o normă de trimitere, care permite ca în condiţiile stabilite prin
legi speciale, aprobate de Parlament, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii să îndeplinească alte atribuţii decât cele expres prevăzute la
art. 35 lit. a) -e) din Legea nr. 317/2004 în legătură cu cariera judecătorilor
şi procurorilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, art. 29 alin. (7)
din Legea nr. 317/2004 nu aduce atingere dreptului părţilor la un proces
echitabil şi nu încalcă principiul constituţional al unicităţii şi
imparţialităţii justiţiei. Faptul că hotărârile Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii pot fi atacate cu recurs reprezintă o garanţie a respectării
dreptului părţilor la un proces echitabil şi judecarea acestuia într-un termen
rezonabil. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27
alin. (3) şi art. 35 din Legea nr. 317/2004 şi ale art. 52 alin. (1) din Legea
nr. 303/2004 faţă de art. 124 alin. (3) din Constituţie, se constată că
dispoziţiile legale criticate nu încalcă sub niciun aspect independenţa
judecătorului. Mai mult, independenţa justiţiei este garantată de dispoziţiile
art. 125 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la inamovibilitatea
judecătorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului Consiliului Superior al
Magistraturii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin.
(3) şi art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, şi art.
52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
- Art. 27 alin. (3): „Hotărârile
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi hotărârile secţiilor se iau
cu votul majorităţii membrilor prezenţi.";
- Art. 29 alin. (7): „Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de
orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la
publicare, la Secţia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curţi de
Casaţie si Justiţie.";
- Art. 35: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele
atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor:
a) propune Preşedintelui României numirea în funcţie
şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor
stagiari;
b) numeşte judecătorii stagiari şi procurorii
stagiari, pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului
Naţional al Magistraturii;
c) dispune promovarea
judecătorilor şi a procurorilor;
d) eliberează din funcţie judecătorii stagiari şi
procurorii stagiari;
e) propune Preşedintelui României conferirea de
distincţii pentru judecători şi procurori, în condiţiile legii;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.";
- Art. 52 alin. (1)
din Legea nr. 303/2004: „Promovarea în funcţia de
judecător la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de către Consiliul
Superior al Magistraturii, dintre persoanele care au îndeplinit funcţia de
judecător în ultimii 2 ani la tribunale sau curţi de apel, au obţinut
calificativul «foarte bine» la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi
disciplinar, s-au remarcat în activitatea profesională şi au o vechime în
funcţia de judecător sau procuror de cel puţin 12 ani."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei
ca aducând atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 61 alin. (1), potrivit
cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi
unica autoritate legiuitoare a ţării, art. 124 alin. (2) privitor la unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi alin. (3) referitor la independenţa
judecătorilor, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
Potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie, Consiliul
Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. Aşa fiind,
împrejurarea că promovarea judecătorilor la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
se face de Consiliul Superior al Magistraturii prin procedura de selecţie
prevăzută de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi nu prin concurs nu
este de natură să aducă atingere imparţialităţii judecătorilor de la instanţa
supremă.
Astfel, prin art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
nu sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală şi nici
cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, autorul excepţiei beneficiind de toate
garanţiile unui proces echitabil desfăşurat în faţa unei instanţe imparţiale.
Totodată, dispoziţiile art. 52
alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu aduc atingere nici art. 124 alin. (3) din
Legea fundamentală, acestea fiind adoptate în acord cu prevederile
constituţionale ale art. 133 referitoare la structura Consiliului Superior al
Magistraturii.
Curtea mai reţine că dispoziţiile art. 35 raportate la
dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 dau expresie atribuţiilor
Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum au fost acestea reglementate
prin art. 134 din Legea fundamentală. Nu se poate reţine aşadar că prin acestea
s-ar încălca prevederile art. 124 alin. (3) din Constituţie.
De altfel, modul în care legiuitorul constituant a
înţeles să reglementeze compunerea Consiliului Superior al Magistraturii nu
poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
In sfârşit, dispoziţiile art. 35 lit. f) din Legea nr.
317/2004 sunt în concordanţă cu prevederile art. 134 alin. (4) din Legea
fundamentală, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte
şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său
de garant al independenţei justiţiei. Nu se aduce astfel atingere prevederilor
art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este organul
reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a
ţării, deoarece reglementarea prin lege organică intră în competenţa sa
exclusivă, iar regulamentul la care face referire textul de lege criticat este
adoptat în aplicarea legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) şi art.
35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
şi art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, excepţie ridicată de Floarea Grosu în Dosarul nr. 5.053/1/2006 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu