DECIZIE Nr. 33
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 28 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr.
167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea
Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor din Bucureşti în Dosarul nr.
31.476/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 31.476/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă,
excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaţilor
din Bucureşti.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, care prevăd situaţiile în
care nu operează întreruperea prescripţiei, aduc atingere prevederilor
constituţionale ale art. 21, art. 24 si art. 154 alin. (1).
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu pot fi considerate de
natură să aducă atingere prevederilor constituţionale ale art. 21, art. 24 şi
art. 154 alin. (1), întrucât exercitarea unui drept de către titularul său nu
poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor în baza
prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigenţe.
Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
In ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a
excepţiei de neconstituţionalitate, se observă că, atât timp cât instanţa de
judecată nu a reţinut că un act normativ preconstituţional, de forţa juridică a
unei legi, este abrogat potrivit art. 154 alin. (1) din Constituţie, sesizând
Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei, aceasta este obligată să se
pronunţe asupra textului de lege pe care instanţa înţelege să-l aplice.
In aceste condiţii, Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 19 din 21
aprilie 1958, dispoziţii care au următorul conţinut: „Prescripţia nu este
întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în
judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă
cel care a făcut-o a renunţat la ea."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare şi art. 154 alin. (1) potrivit cărora „Legile şi toate celelalte
acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin prezentei
Constituţii".
Curtea Constituţională a mai fost sesizată şi în alte
cauze cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (2) din Decretul nr.
167/1958, cu motivare similară şi raportare la prevederile constituţionale ale
art. 21 şi 24. Astfel, prin Decizia nr. 681 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006, Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19
decembrie 2006, şi Decizia nr. 967 din 30 octombrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 26 noiembrie 2007, Curtea
a statuat că textul de lege criticat este constituţional.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat, în esenţă, că
instituţia prescripţiei extinctive şi a condiţiilor în care aceasta operează
prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punctul de vedere al
accesului liber la justiţie şi al dreptului la apărare, asigurând stabilitatea
şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi mobilizarea
titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu
posibilităţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu
consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii
îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Uniunea Caselor de Ajutor Reciproc
ale Salariaţilor din Bucureşti în Dosarul nr. 31.476/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. df. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman