DECIZIE Nr. 33 din 6 februarie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1
si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) si a prevederilor art. 1, art. 5 si
art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor in cazul unor
pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului
forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei
vanatului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 215 din 26 aprilie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) si a
prevederilor art. 1, art. 5 si art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind
determinarea despagubirilor in cazul unor pagube produse fondului forestier,
vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile
proprietate publica si privata si economiei vanatului, exceptie ridicata de
Valer-Vasile Tanalt in Dosarul nr. 386/2000 al Curtii de Apel Targu Mures -
Sectia penala.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care
procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind
nefondata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale
referitoare la prevederile legale criticate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 7 iulie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 386/2000,
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. 1 si 3 din
Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) si a prevederilor art. 1, art. 5 si art. 8 din
Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor in cazul unor pagube
produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier
situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vanatului,
exceptie ridicata de Valer-Vasile Tanalt intr-o cauza penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele
legale criticate incalca dispozitiile art. 72 alin. (3) lit. f) din
Constitutie, prin aceea ca incriminarea faptelor cuprinse in art. 97 alin. 1 si
3 din Codul silvic nu se face prin lege organica, asa cum prevad aceste
dispozitii constitutionale, ci prin acte normative administrative, astfel cum
stabilesc art. 107 alin. 1 din Codul silvic si, respectiv, art. 1, art. 5 si
art. 8 din Legea nr. 81/1993. In consecinta, se considera ca si aceste din urma
texte legale "implicit sunt neconstitutionale". Se mai sustine ca
expresia "fara drept" "este in vadita contradictie cu
prevederile art. 41, mai ales ale art. 41 alin. (2) din Constitutie", care
consacra ocrotirea in mod egal a proprietatii, ceea ce presupune ca orice titular
al dreptului de proprietate privata sa isi exercite atributele acestui drept
conform Constitutiei. Se arata, de asemenea, ca art. 135 din Constitutie
statueaza ca proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii,
"si atata timp cat nu este demonstrat un interes public, printr-o limitare
legislativa, mentinerea sintagmei <<fara drept>> in contextul
infractional nu raspunde pretentiilor de garantie oferite proprietatii
private". O alta critica de neconstitutionalitate vizeaza incalcarea
"art. 49 din Constitutie si, in general, a art. 41 din Constitutie",
in care sens sustinandu-se ca "art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic, prin
limitarea (inlaturarea) unui atribut al dreptului de proprietate, restrange
liberul exercitiu al acestui drept"; or, "restrangerea unor drepturi se
poate face numai in conditiile aratate de art. 49 din Constitutie". In
sfarsit, se mai sustine ca textul de lege criticat contravine si prevederilor
art. 41 alin. (5) din Constitutie, motivandu-se ca "Regia autonoma a
padurilor nu poate stabili cuantumul unor prejudicii in contul proprietatii
private, deoarece art. 41 alin. (5) din Constitutie spune ca despagubirile se
stabilesc de comun acord cu proprietarul, care in acest dosar numai statul nu
este [...]".
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala, exprimandu-si opinia, considera
exceptia ridicata ca fiind, "evident, nefondata", intrucat
"Codul silvic este, indiscutabil, o lege organica, adoptata in conditiile
art. 74 alin. (1) si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, lucru
precizat la finele acelui cod". Totodata, instanta de judecata apreciaza
ca "Legea nr. 81/1993 nu poate fi considerata ca neconstitutionala, in
privinta ei, intr-o serie de aspecte, pronuntandu-se deja chiar Curtea
Constitutionala prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, decizie definitiva
prin nerecurare si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89
din 30 aprilie 1996". In opinia instantei, referirile autorului exceptiei
la discriminarea, prin art. 97 alin. 1 din Codul silvic, a proprietatii private
sunt inexacte "in raport cu prevederile art. 41 si 49 din Constitutie si
art. 1, 4, 8, 64 si urmatoarele din Legea nr. 26/1996". De asemenea,
instanta considera ca "sub aspectele invocate nu trebuie omise nici
reglementarile recente ale Ordonantei Guvernului nr. 96/1998, aprobata prin
Legea nr. 141/1999 si republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 23 din 24 ianuarie 2000". In concluzie, instanta de judecata considera
ca "legiuitorul putea stabili un alt mod de calculare a valorii pagubei si
nu cel din art. 97 Cod silvic, asa cum a facut-o prin ordonanta mentionata mai
sus (volumul de masa lemnoasa extras prin taiere sau scoatere din radacini de
arbori si lastari ...), dar un atare procedeu nu este cenzurabil in conditiile
art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, se considera ca
"Dispozitiile art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic prevad elementele
constitutive ale infractiunilor pe care le reglementeaza" si, in plus,
"art. 109 din Codul silvic mentioneaza ca <<Prevederile prezentului
titlu se completeaza cu dispozitiile Codului penal si ale Codului de procedura
penala>>". Ca atare, se considera ca, in raport cu aceste prevederi
legale, textul de lege criticat prevede "toate conditiile cerute pentru ca
faptele respective sa constituie infractiuni". Se mai arata ca,
intr-adevar, pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior este
stabilit, potrivit legii, de catre autoritatea publica centrala care raspunde
de silvicultura, dar aceasta determinare se face in baza unei imputerniciri
date prin lege organica, iar evaluarea pagubelor are la baza criterii stabilite
de lege (anexa nr. 1 la Legea nr. 81/1993). In legatura cu acest aspect, se
face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin deciziile nr.
27 din 23 februarie 1999 si nr. 102 din 29 iunie 1999 a statuat ca prevederile
art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic sunt constitutionale. In ceea ce priveste
invocarea neconstitutionalitatii art. 1, art. 5 si art. 8 din Legea nr.
81/1993, se arata ca nu sunt indicate dispozitiile constitutionale incalcate,
precum si ca prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, ramasa definitiva prin
nerecurare, Curtea Constitutionala a constatat ca prevederile art. 5 din Legea
nr. 81/1993 sunt constitutionale numai in masura in care prin pret mediu
stabilit de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului se intelege
pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, la data constatarii
faptei, calculat pe baza preturilor negociate, in conditiile legii, precizate
in actul de stabilire a pretului mediu.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
97 alin. 1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), dispozitii al caror
continut este urmatorul: "Taierea sau scoaterea din radacini, fara drept,
de arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national sau de pe
terenurile cu vegetatie forestiera prevazute la art. 6, daca valoarea pagubei
este de peste 5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa
lemnoasa pe picior sau daca valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta
a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de 2 ani, se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda. [...]
Cand fapta a avut ca urmare o paguba in valoare de peste 50 de ori mai mare
decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, pedeapsa este
inchisoarea de la 2 la 7 ani."
In motivarea acestei exceptii de neconstitutionalitate se invoca incalcarea
dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f), art. 41 alin. (2) si (5), art. 49 si
art. 135 alin. (6) din Constitutie, dispozitii al caror continut este
urmatorul:
Art. 72 alin. (3) lit. f)
"Prin lege organica se reglementeaza: [...]
f) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;";
Art. 41 alin. (2) si (5)
"(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de
proprietate asupra terenurilor. [...]
(5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.";
Art. 49
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertati.";
Art. 135 alin. (6)
"Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
Examinand sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea
Constitutionala constata ca acestea sunt neintemeiate si, in consecinta,
urmeaza sa fie respinse.
I. Printr-o prima critica de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca
"incriminarea sau dezincriminarea faptelor cuprinse in art. 97 alin. 1 si
3 din Codul silvic se face prin acte administrative, fie ele normative, contrar
dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutia Romaniei",
dispozitii potrivit carora "Prin lege organica se reglementeaza: [...] f)
infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora;".
Curtea Constitutionala retine ca aceasta critica nu este intemeiata,
intrucat, in realitate, dispozitiile alin. 1 al art. 97 din Codul silvic sunt
cele care prevad elementele constitutive ale infractiunii si pedeapsa, iar cele
ale alin. 3 din acelasi articol al Codului silvic reglementeaza forma agravanta
a infractiunii in functie de cuantumul diferit al prejudiciului, astfel ca sunt
compatibile cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie.
Faptul ca evaluarea prejudiciului se face, conform art. 107 din Legea nr.
26/1996 (Codul silvic), prin trimitere la Legea nr. 81/1993 privind
determinarea despagubirilor in cazul unor pagube produse fondului forestier,
vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile
proprietate publica si privata si economiei vanatului, nu este de natura sa
duca la concluzia, sustinuta de autorul exceptiei, ca incriminarea se face
"prin acte administrative". Aceasta, chiar daca art. 5 din Legea nr.
81/1993 prevede ca limita valorica a pagubei, in functie de care faptele
constituie infractiuni, rezulta din majorarea de 5 ori a pretului mediu al unui
metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii, iar pretul se
stabileste de Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului. Curtea
retine ca, in temeiul legii, autoritatea administrativa stabileste doar un pret
care, in conditiile economiei de piata si ale unei marcate inflatii, este
necesar sa fie modificat periodic cu o anumita frecventa, modificari pe care
insa legea nu le poate asigura. In acest sens, Curtea Constitutionala s-a mai
pronuntat prin Decizia nr. 27 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 261 din 7 iunie 1999, precum si prin Decizia
nr. 102 din 29 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 352 din 26 iulie 1999, decizii prin care au fost respinse exceptiile de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 97 alin. 1, 2 si 4 din Legea nr.
26/1996 (Codul silvic), prin raportare la aceleasi prevederi din Constitutie ca
si in cauza de fata, stabilindu-se ca textele de lege criticate sunt
constitutionale.
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele cuprinse in
aceste decizii isi mentin valabilitatea si in cauza de fata si, in consecinta,
sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin.
1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) urmeaza sa fie respinsa.
II. Cea de-a doua critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea
potrivit careia expresia "fara drept" din cuprinsul art. 97 alin. 1
si 3 din Codul silvic incalca prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie,
care consacra ocrotirea in mod egal a proprietatii, precum si dispozitiile
constitutionale ale art. 135 alin. (6) referitoare la inviolabilitatea
proprietatii private. Autorul exceptiei are in vedere imprejurarea ca in cauza
arborii ar fi fost taiati pe baza unei intelegeri cu o persoana care avea
calitatea de proprietar al fondului forestier.
Examinand aceasta sustinere, Curtea retine ca potrivit art. 41 alin. (1)
teza a doua din Constitutie continutul si limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite de lege, iar conform alin. (6) al aceluiasi text constitutional,
"Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia
mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte
sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". In
aplicarea acestor dispozitii constitutionale Codul silvic prevede in titlul
III, intitulat "Fondul forestier proprietate privata", reguli stricte
cu privire la obligatiile proprietarului de paduri si de alte terenuri din
fondul forestier proprietate privata (care fac parte din fondul forestier
national) cu privire la obligatia de gospodarire in conformitate cu regimul
silvic si cu regulile privind protectia mediului, la respectarea prevederilor
amenajamentelor silvice si a permanentei padurii, la obligatia de a recolta
numai arbori marcati de personalul silvic, precum si alte obligatii. In
consecinta, utilizarea expresiei "fara drept" din cuprinsul textelor
criticate pentru neconstitutionalitate nu este de natura sa conduca la
concluzia ca textele legale respective ar contraveni dispozitiilor art. 41 din
Constitutie, ci, dimpotriva, aceasta formulare da expresie legislativa ideii de
limitare a dreptului de proprietate in cazul proprietatii private a persoanelor
particulare asupra fondului forestier. In acest sens, sunt edificatoare si
dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului
silvic si administrarea fondului forestier national, aprobata, cu modificari,
prin Legea nr. 141/1999 si republicata, in temeiul art. IV din aceasta lege, in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000.
Prevederile ordonantei impun si alte limitari ale drepturilor proprietarilor
persoane fizice, detinatori de paduri, inclusiv prin stabilirea unor
infractiuni ai caror autori pot fi acestia.
Asa fiind, Curtea retine ca dispozitiile art. 97 alin. 1 si 3 din Legea nr.
26/1996 (Codul silvic), prin utilizarea sintagmei "fara drept", nu
incalca prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (2) si nici pe cele ale
art. 135 alin. (1).
In ceea ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea prevederilor alin.
(5) al art. 41 din Constitutie, conform carora "Despagubirile prevazute in
alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz
de divergenta, prin justitie", Curtea Constitutionala constata ca aceste
dispozitii constitutionale, referindu-se la despagubirile in cazul
exproprierilor sau al folosirii subsolului unei proprietati imobiliare pentru
lucrari de interes general, nu sunt incidente in cauza, astfel ca nici aceasta
critica de neconstitutionalitate nu poate fi retinuta.
III. Un alt motiv de neconstitutionalitate invocat de autorul exceptiei
consta in sustinerea potrivit careia textul de lege criticat contravine
dispozitiilor art. 49 din Constitutie, referitor la "Restrangerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati".
Curtea Constitutionala constata ca aceasta sustinere nu poate fi primita,
intrucat in cazul de fata nu exista o restrangere a exercitiului dreptului de
proprietate, in sensul prevazut de art. 49 din Constitutie, invocat ca fiind
incalcat, ci este vorba de o limitare realizata in cadrul constitutional
prevazut de art. 41 alin. (1) teza a doua si alin. (6) din Constitutie,
limitare privind insusi continutul dreptului de proprietate privata asupra unor
terenuri facand parte din fondul national forestier.
IV. In sfarsit, examinand sustinerea potrivit careia "implicit sunt
neconstitutionale si prevederile art. 1, 5 si 8 din Legea nr. 81/1993", in
legatura cu dispozitiile art. 97 alin. 1 si 3 din Codul silvic, Curtea constata
ca, pentru aceleasi considerente expuse la pct. I, nu pot fi retinute nici
criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 8 din Legea nr.
81/1993. Aceasta deoarece textele art. 1 si 8 din Legea nr. 81/1993 nu au ca
obiect reglementarea unor infractiuni. Astfel, art. 1 din lege prevede ca
"Pagubele cauzate prin taierea, scoaterea din radacini, distrugerea,
degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lastarilor, produse fondului
forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier situate pe
terenurile proprietate publica si privata, in cazul in care prejudiciul este
produs prin fapte care constituie contraventii sau infractiuni, se evalueaza in
conditiile prevazute in anexa nr. 1 la prezenta lege", iar art. 8
stabileste ca "Guvernul va actualiza, in raport cu evolutia preturilor,
valoarea despagubirilor prevazute in anexele la prezenta lege". Rezulta
deci ca aceste texte de lege nu contravin dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit.
f) din Constitutie si, in consecinta, si acest motiv de neconstitutionalitate
urmeaza sa fie respins.
Referitor la critica de neconstitutionalitate a art. 5 din Legea nr.
81/1993, Curtea retine ca acest text de lege a mai fost supus controlului de
constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 30 aprilie 1996, a fost
admisa, in parte, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din
Legea nr. 81/1993, privind determinarea despagubirilor in cazul unor pagube
produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului forestier
situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei vanatului. Cu
acel prilej Curtea a statuat ca "prevederile art. 5 din Legea nr. 81/1993
sunt constitutionale numai in masura in care prin <<pret stabilit de
Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului>> se intelege pretul
mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, la data constatarii faptei,
calculat pe baza preturilor negociate, in conditiile legii, precizate in actul
de stabilire a pretului mediu". In considerentele deciziei s-a retinut ca
pretul mediu nu este "un element constitutiv al infractiunii, ci numai un
criteriu pentru determinarea pagubei, in functie de care depinde
incriminarea". Totodata, prin Decizia nr. 235 din 20 decembrie 1999,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 160 din 17 aprilie
2000, Curtea Constitutionala a retinut ca, desi Decizia nr. 2/1996 a fost
pronuntata anterior aparitiei Legii nr. 26/1996 (Codul silvic), prin care a
fost modificat implicit textul art. 5 din Legea nr. 81/1993 (prin art. 107 al
noii legi), "aceasta isi mentine actualitatea, deoarece dispozitiile
textului de lege criticat au, in continuare, aplicabilitate in ceea ce priveste
determinarea competentei autoritatii publice centrale care raspunde de
silvicultura de a stabili criterii si cuantumuri pentru evaluarea pagubelor
cauzate fondului forestier prin infractiuni (si contraventii)".
De asemenea, prin aceeasi decizie Curtea a retinut ca "sunt aplicabile
dispozitiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, care prevad
ca <<Nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a caror
constitutionalitate a fost stabilita potrivit art. 145 alin. (1) din
Constitutie sau prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o
decizie anterioara a Curtii Constitutionale>>, precum si dispozitiile
art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, care stabilesc ca este inadmisibila
exceptia contrara prevederilor alin. (3) din acelasi articol".
Asa fiind, si in prezenta cauza exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 5 din Legea nr. 81/1993 urmeaza sa fie respinsa ca
inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 97 alin.
1 si 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic), precum si a prevederilor art. 1 si
art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despagubirilor in cazul unor
pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afara fondului
forestier situate pe terenurile proprietate publica si privata si economiei
vanatului, exceptie ridicata de Valer-Vasile Tanalt in Dosarul nr. 386/2000 al
Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 5 din Legea nr. 81/1993, exceptie ridicata in acelasi dosar
de catre acelasi autor.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 februarie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu