DECIZIE Nr.
327 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 280 din 29 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în
Dosarul nr. 21.795/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens, arată că, potrivit art.
III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru
modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, hotărârile judecătoreşti irevocabile sunt comunicate
părţilor, astfel că susţinerile autorului excepţiei de
neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 21.795/3/CA/2009, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor într-o cauză de contencios administrativ având ca
obiect sancţiune pentru neexecutare hotărâre.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că
dispoziţiile de lege criticate, care reglementează obligaţia
autorităţilor publice de a executa hotărârile
judecătoreşti definitive şi irevocabile în termenul
prevăzut de acestea sau în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii, sunt imposibil de respectat, deoarece
hotărârile pronunţate în recurs nu se comunică şi nici nu
se publică. Părţile lipsă la procesul aflat în recurs pot
depăşi astfel termenul legal de exercitare a contestaţiei în
anulare sau de revizuire a hotărârilor, fiind, prin urmare, dezavantajate
faţă de cele aflate în procedura de judecată pe fond sau în
apel.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal opinează
în sensul că textul de lege criticat este constituţional.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154
din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 33 din
Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:
Art. 24 - Obligaţia executării: „(1)
Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este
obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice
actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze
anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive
şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia,
iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data
rămânerii irevocabile a hotărârii."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale
art. 31 alin. (2), referitoare la obligaţia autorităţilor
publice să asigure, potrivit competenţelor ce le revin, informarea
corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra
problemelor de interes personal şi ale art. 124 alin. (2), potrivit
cărora „Justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 au fost analizate prin prisma unor
critici de neconstituţionalitate asemănătoare, referitoare la
faptul că autorităţile publice sunt obligate să execute
hotărâri al căror conţinut nu îl cunosc. Prin Decizia nr. 920
din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 575 din 18 august 2009, Curtea Constituţională a reţinut
că „autorităţile publice (...) pot fi întotdeauna reprezentate,
în procesele în care sunt parte, fie de către un consilier juridic, care
are obligaţia de serviciu de a depune toate diligentele posibile pentru
apărarea intereselor instituţiei, fie de un avocat angajat în baza
unui contract de asistenţă juridică şi reprezentare, fie
chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale
de reprezentare în justiţie. Aşadar, prin intermediul unui astfel de
reprezentant, autoritatea publică are posibilitatea plenară de
a-şi exercita toate prerogativele dreptului la apărare, In plus,
nimic nu îl împiedică pe acesta să facă demersurile necesare
pentru a afla soluţia pronunţată de instanţă în
recurs, astfel încât autoritatea publică să poată duce la
îndeplinire dispozitivul hotărârii, în respectul principiilor statului de
drept, cărora li se subsumează şi conformarea la imperativele
cuprinse în hotărârile judecătoreşti."
Cele reţinute de Curte prin decizia amintită
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Totodată, Curtea observă că, potrivit
pct. 10 al articolului unic din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din
13 iulie 2009, „Hotărârile judecătoreşti irevocabile se
comunică părţilor."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Autoritatea Naţională pentru
Restituirea Proprietăţilor în Dosarul nr. 21.795/3/CA/2009 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi