DECIZIE   Nr. 325 din 14 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 756 din 19 august 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Academia Catavencu" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 4.495/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 9 iunie 2005 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 14 iunie 2005.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 10 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 4.495/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Academia Catavencu" - S.A. din Bucuresti intr-o cauza de contencios administrativ.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textele de lege criticate incalca prevederile constitutionale ale: art. 40 alin. (1), referitor la dreptul de asociere ce implica "si dreptul de a opta pentru un anumit nume comercial, care este parte componenta a patrimoniului", prin aceea ca potrivit principiului simetriei juridice retinut in aceasta materie de doctrina, cel ce a stabilit denumirea persoanei juridice tot acela o poate schimba; art. 44 alin. (1) si art. 136 alin. (5), intrucat, conform doctrinei, "firma", alaturi de celelalte elemente ale fondului de comert (emblema, clientela si vadul comercial), reprezinta un element activ din patrimoniul comerciantului, astfel ca din reglementarea criticata reiese intentia legiuitorului de a transfera denumirile "academic-stiintific" si "academie" in patrimoniul exclusiv al statului, masura ce "echivaleaza cu un act de expropriere a unui bun incorporabil, parte a fondului de comert"; art. 15 alin. (2), deoarece Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 intelege sa "reconfigureze situatii juridice anterioare"; art. 45, "ca o consecinta a celor de mai sus". Se invoca si incalcarea art. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, precum si art. 38 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si persoanele juridice.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, "intrucat reclamanta nu detine exclusivitate asupra firmei, iar legiuitorul poate introduce restrictii sau interziceri asupra inscrierii unei firme". Cat priveste invocarea incalcarii art. 15 alin. (2) din Constitutie, considera ca "nu este afectata inscrierea firmei pana la aparitia actului normativ, iar teoria <<dreptului castigat>> printr-o lege anterioara nu are legatura cu principiul neretroactivitatii legii".
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata. Mai intai, remarca faptul ca "reclamanta nu a circumscris obiectul criticii de neconstitutionalitate, apreciind ca Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, in integralitatea sa, este contrara prevederilor constitutionale ce garanteaza neretroactivitatea legii, libertatea de asociere, dreptul de proprietate privata si libertatea economica". Guvernul, in realitate, considera ca obiectul exceptiei il constituie "prevederile art. II din Ordonanta". In continuare, cu privire la sustinerile referitoare la incalcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale in interpretarea notiunii de "retroactivitate a legii", arata ca "prin stabilirea in sarcina persoanelor juridice a caror firma contine unul dintre termenii <<stiintific>>, <<academie>>, <<academic>>, <<universitate>>, <<universitar>> si alte denumiri asemanatoare acestora, de natura sa sugereze sau sa imprime persoanei juridice respective caracterul de institutie publica ori de interes public, a obligatiei de modificare a denumirii, in mod corespunzator, intr-un termen dat, nu se aduce atingere unui drept constituit sub imperiul unei legi anterioare, ci se modifica regimul juridic al acestui drept, exercitarea sa fiind conditionata de solicitarea/obtinerea acordului institutiei abilitate de lege si, in cazul neobtinerii acordului, de modificarea firmei". Guvernul mentioneaza, in sprijinul acestui punct de vedere, deciziile Curtii Constitutionale nr. 3 din 2 februarie 1993, nr. 5 din 23 februarie 1993 si nr. 294 din 6 iulie 2004. In legatura cu sustinerile privind neconstitutionalitatea art. II alin. (1) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, in raport cu art. 44 si 136 din Constitutie, arata ca prevederile de lege criticate nu sunt contrare acestor dispozitii "intrucat, prin impunerea modificarii firmei in sensul excluderii termenilor enuntati anterior, nu se aduce atingere existentei persoanei juridice, ci se stabilesc doar conditii cu privire la derularea activitatii acesteia", iar "restrangerile aduse dreptului de proprietate al debitorului prin fixarea de noi conditii de exercitare a activitatii (modificarea firmei) sunt justificate de necesitatea apararii interesului general al societatii de a nu denatura conotatia unor termeni ce reprezinta simboluri ale fiintei nationale si ale valorilor acesteia". Guvernul mai arata ca stabilirea unui "raport de proportionalitate intre obiectivul de interes general urmarit si nivelul limitarii aduse" trebuie realizata "in concreto, simpla existenta a legii neavand ca efect incalcarea acestui drept si implicit neconformitatea cu norma constitutionala". In finalul acestui punct de vedere se apreciaza ca principiul liberului acces la o activitate economica, statuat de art. 45 din Constitutie, nu intra in contradictie cu exercitarea de catre stat a dreptului sau de a reglementa regimul de inmatriculare a comerciantilor, iar dispozitiile constitutionale ale art. 40 nu sunt incidente in cauza.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 72/2004 sunt constitutionale. Instituirea obligatiei persoanelor juridice de a solicita acordul autoritatii competente pentru folosirea denumirii firmei lor si, in caz contrar, sanctionarea acestora nu incalca dreptul de proprietate si nici nu echivaleaza cu o expropriere, ci reprezinta consecinta incalcarii unor dispozitii legale, ceea ce este in deplin acord cu prevederile art. 53 din Constitutie. Nu se poate retine ca dispozitiile de lege criticate aduc atingere art. 45 din Constitutie, intrucat, potrivit acestui text, accesul liber al persoanei la o activitate economica si libera initiativa se exercita in conditiile legii. Apreciaza ca din formularea textelor de lege ce fac obiectul controlului de constitutionalitate rezulta ca acestea se aplica pentru viitor, de la data intrarii lor in vigoare, si nu produc efecte retroactive. Considera ca prevederile art. 40 alin. (1) din Constitutie nu sunt relevante in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul ei, precum si asa cum rezulta din incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie prevederile Ordonantei Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului.
    In opinia autorului exceptiei ordonanta criticata contravine, in ordinea invocarii lor, prevederilor constitutionale ale: art. 40 alin. (1) - "Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere", art. 44 alin. (1) - "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege", art. 136 alin. (5) - "Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice", art. 15 alin. (2) - "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile" si art. 45 - "Accesul liber al persoanei la o activitate economica, libera initiativa si exercitarea acestora in conditiile legii sunt garantate".
    De asemenea, se invoca incalcarea art. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, art. 38 din Decretul nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice si persoanele juridice si art. 30 alin. 1 si art. 42 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului.
    Din examinarea criticilor formulate in legatura cu Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, constand, in esenta, in sustinerea ca "obligatia instituita de Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 in sensul schimbarii in termen de trei luni de la aparitia acesteia a denumirii pe care o avem deja inregistrata la Registrul comertului, aceea de Societatea Comerciala <<Academia Catavencu>>", rezulta ca, in realitate, exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect art. II alin. (1), (3) si (4) din ordonanta, asa incat, in prezenta cauza, doar aceste din urma dispozitii vor face obiectul controlului de constitutionalitate.
    Art. II alin. (1) [astfel cum a fost modificat prin art. 19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17/2005], alin. (3) si (4) [astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 519/2004 privind aprobarea ordonantei], din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 prevede: "(1) In cazul firmelor inmatriculate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 183/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2003 pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, persoanele juridice detinatoare ale acestora sunt obligate sa solicite acordul autoritatii competente pentru folosirea denumirii, in conditiile legii, in termen de maximum 9 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante. [...];
    (3) In cazul in care firma contine cuvintele: <<stiintific>>, <<academie>>, <<academic>>, <<universitate>>, <<universitar>>, <<scoala>>, <<scolar>> sau derivatele acestora, persoana juridica este obligata sa isi modifice in mod corespunzator denumirea firmei, in termen de maximum 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante.
    (4) In cazul in care autoritatea competenta refuza eliberarea acordului prevazut la alin. (1), persoana juridica este obligata sa isi modifice in mod corespunzator denumirea firmei, in termen de maximum 3 luni de la data la care refuzul de emitere a acordului ramane irevocabil, prin epuizarea cailor de atac prevazute de lege."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala retine:
    O prima critica se intemeiaza pe incalcarea art. 40 alin. (1) din Constitutie, referitor la dreptul de asociere, a art. 1 din Legea nr. 31/1990 si a art. 38 din Decretul nr. 31/1954, precum si a principiului simetriei juridice. Analizand dispozitiile mentionate, Curtea constata ca art. 40 din Constitutie nu este incident in cauza, intrucat priveste "Dreptul de asociere", ca principiul simetriei juridice nu este un principiu constitutional, precum si ca exercitarea controlului de constitutionalitate se realizeaza doar prin raportare la texte din Constitutie, nu si prin raportare la prevederi din alte acte normative. Asa fiind, aceste sustineri sunt neintemeiate si urmeaza a fi respinse.
    O alta critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea potrivit careia Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 intelege sa "reconfigureze situatii juridice anterioare", ceea ce, in opinia autorului exceptiei, contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie, referitor la neretroactivitatea legii. Intr-adevar, art. II alin. (3) din ordonanta stabileste pentru persoana juridica obligatia modificarii in mod corespunzator a denumirii firmei in cazul in care aceasta contine cuvintele mentionate in text, intr-un termen de maximum 3 luni de la data intrarii in vigoare a ordonantei. Asadar, Curtea constata ca aceste dispozitii nu au caracter retroactiv, ci dau expresie principiului aplicarii legii noi referitoare la schimbarea unei situatii juridice pentru viitor. De altfel, de exemplu, prin Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, Curtea Constitutionala a statuat ca "o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare". Astfel, textul de lege criticat se aplica de la data intrarii sale in vigoare, legiuitorul instituind prin alin. (1) al art. II din ordonanta, in redactarea modificata prin art. 19 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 17/2005 pentru stabilirea unor masuri organizatorice la nivelul administratiei publice centrale, termenul de 9 luni inauntrul caruia persoanele juridice care intra sub incidenta reglementarii sa poata face demersurile necesare obtinerii acordului autoritatii competente prevazute de alin. (3) al art. 39 din Legea nr. 26/1990. Acesta este si sensul in care Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 188 din 31 martie 2005, cu prilejul solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. I si art. II alin. (1), (5), (6) si (7) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, cu modificarile ulterioare, intr-o cauza in care, ca si in prezentul dosar, s-a invocat incalcarea art. 15 alin. (2) din Constitutie, cu o motivare asemanatoare.
    Potrivit altor sustineri de neconstitutionalitate, reglementarea criticata "atenteaza la patrimoniul firmei noastre si in chip evident la dreptul de proprietate asupra acestuia", intrucat, conform doctrinei, "firma", alaturi de celelalte elemente ale fondului de comert (emblema, clientela si vadul comercial), reprezinta un element activ din patrimoniul comerciantului, iar intentia legiuitorului de a transfera denumirile "academic-stiintific" si "academie" in patrimoniul exclusiv al statului "echivaleaza cu un act de expropriere a unui bun incorporabil, parte a fondului de comert". In consecinta, se considera ca, deoarece "in exercitarea comertului firma devine un element de atragere a clientelei si sub acest aspect dobandeste o valoare economica", art. II alin. (1), (3) si (4) din ordonanta incalca prevederile constitutionale ale art. 44 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate si a creantelor asupra statului, ale caror continut si limite sunt stabilite prin lege, precum si ale art. 136 alin. (5), care consacra inviolabilitatea proprietatii private, in conditiile legii.
    Examinand aceste sustineri, Curtea retine ca, avand in vedere dispozitiile art. 20 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte", prevederile art. 44 alin. (1) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu art. 1 alin. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international."
    Curtea Constitutionala constata ca respectarea dreptului de proprietate priveste orice drepturi patrimoniale, intrucat, sub acest aspect, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, notiunile de "bunuri" si "proprietate" au un sens care "nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale [...], anumite alte drepturi si interese patrimoniale pot, de asemenea, constitui <<drept de proprietate>> si deci <<bunuri>>, in sensul acestei dispozitii" (Cauza "Beyler impotriva Italiei", 2000). De asemenea, sub acelasi aspect, in cazul "Van Marle si altii impotriva Olandei", 1986, avand ca obiect contestatiile formulate de reclamanti impotriva deciziilor prin care li s-au respins cererile de inmatriculare ca experti contabili autorizati, cu motivarea ca aceste decizii le-au diminuat veniturile si valoarea intreprinderilor, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca "intr-adevar clientela se analizeaza ca o valoare patrimoniala, deci ca un bun in sensul primei fraze a art. 1, text care devine aplicabil in speta". In aceeasi cauza Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca "refuzul inmatricularii a alterat profund conditiile activitatii profesionale a petitionarilor si a antrenat o diminuare a veniturilor lor, a valorii clientelei si, mai general, a intreprinderii acestora. Deci, a existat o ingerinta in dreptul lor la respectul bunurilor. Totusi, aceasta s-a aratat a fi justificata, caci legea urmarea un scop de interes general, iar un echilibru just intre mijloacele utilizate si scopul vizat erau asigurate indeosebi prin existenta unui regim tranzitoriu. Curtea a tras astfel concluzia absentei incalcarii art. 1 al Protocolului." Asadar, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, din care mentionam, de exemplu, si Cazul Raimondo impotriva Italiei, 1994, precum si Cazul Marckx impotriva Belgiei, 1979, o ingerinta a autoritatii privind respectul proprietatii poate exista daca este justificata de o cauza de interes general, in conditiile prevazute de lege si avand in vedere criteriul proportionalitatii. In prezenta cauza exigentele mentionate sunt respectate. Astfel, prevederile criticate, cuprinse in art. II alin. (1), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, aprobata prin Legea nr. 519/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.109/2004, cu modificarile ulterioare, sunt aplicabile numai acelor firme care contin cuvintele sau sintagmele mentionate de dispozitiile de lege si care sunt de natura sa creeze confuzie cu denumirea unei institutii publice ori de interes public. Printr-o norma imperativa legiuitorul poate da prioritate interesului public. Numele de "Academie" este rezervat, in general, institutiilor de consacrare stiintifica si culturala. Acest termen nu poate fi legat decat de o activitate cultural-stiintifica de inalt nivel, de cercetare sau de instruire. In vederea apararii interesului general, legiuitorul a instituit o interdictie absoluta in domeniu, asa cum rezulta din art. 39 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 72/2004, aprobata cu modificari prin Legea nr. 519/2004. Firmele inmatriculate, vizate de textul criticat, sunt obligate sa isi modifice in mod corespunzator denumirea intr-un termen de maximum 3 luni de la data la care refuzul de emitere a acordului pentru folosirea in continuare a denumirii ramane irevocabil, prin epuizarea cailor de atac prevazute de lege si doar ulterior acestui moment sunt aplicate sanctiunile prevazute de art. II alin. (5) din ordonanta, constand in amenda si dizolvarea de drept a persoanei juridice, urmata de lichidare, precum si radierea din registrul comertului, in conditiile legii. Asa fiind, Curtea nu poate retine ca prin prevederile de lege ce fac obiectul controlului de constitutionalitate sunt incalcate dispozitiile art. 44 alin. (1) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie.
    Conditiile impuse prin lege in ceea ce priveste denumirea persoanei juridice nu aduc atingere dreptului acesteia privind liberul acces la o activitate economica, precum si la libera initiativa in exercitarea ei. In concluzie, Curtea nu poate retine, asa cum sustine autorul exceptiei, incalcarea prevederilor art. 45 din Constitutie.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. (1), (3) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Academia Catavencu" - S.A. din Bucuresti in Dosarul nr. 4.495/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent sef,
                              Gabriela Dragomirescu