Decizia Nr.323 din 25.06.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 441 din 19 iulie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Elena Deaconu în Dosarul nr. 21.408/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 224D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, fără a contraveni prevederilor constituţionale invocate, dispoziţiile de lege criticate stabilesc doar consecinţele nerespectării cerinţelor legale pentru obţinerea dreptului la pensie de invaliditate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 21.408/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.Excepţia a fost ridicată de Elena Deaconu cu prilejul soluţionării unei cauze civile având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 încalcă normele de tehnică legislativă care impun existenţa unei congruenţe/concordanţe între motivele şi/sau scopul unui act normativ, pe de o parte, şi efectele juridice ale acestuia, pe de altă parte. De asemenea, textul de lege criticat creează posibilitatea generării de abuzuri din partea caselor de pensii care aplică legea după bunul plac şi invocă neprezentarea pensionarului la revizia medicală. Totodată, nesocoteşte prevederile art. 20 din Legea fundamentală prin raportare la dispoziţiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi cele ale Cărţii sociale europene. În acest sens, autorul excepţiei arată că „menţinerea în actuala formă a art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 consacră posibilitatea generării de abuzuri în cazuri ca cel în speţa de faţă“. Totodată, consideră că textul de lege criticat încalcă dreptul la apărare, cabinetele de expertiză putându-se transforma în organe care să se situeze deasupra legii şi Constituţiei, cu posibilitatea ca acestea să se pronunţe asupra legalităţii şi oportunităţii situaţiei de fapt. În sfârşit, susţine că acest text de lege poate afecta dreptul la ocrotirea sănătăţii şi nivelul de trai al pensionarilor aflaţi în situaţii similare.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 11, art. 16 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie instituie principii a căror încălcare a fost doar afirmată, nefiind argumentată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. În privinţa celorlalte texte constituţionale invocate, criticile se referă la modul de aplicare a dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, iar nu la conţinutul normei înseşi.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate nu se referă la desfiinţarea dreptului la pensie de invaliditate, ci prevăd doar suspendarea sau, după caz, încetarea plăţii acestui tip de pensie, în situaţia în care pensionarii de invaliditate nu se prezintă, din motive ce le sunt imputabile acestora, la revizuirea medicală obligatorie. De altfel, în sensul celor arătate invocă şi dispoziţiile art. 115 lit. a) şi b) din Legea nr. 263/2010 referitoare la reluarea plăţii pensiei de invaliditate după suspendarea acesteia. Totodată, arată că prezumţia relativă privind caracterul imputabil al neprezentării în termenul prevăzut de lege la revizuirea medicală obligatorie poate fi răsturnată cu orice mijloace de probă prevăzute de lege. În consecinţă, consideră că din modalitatea de susţinere a excepţiei reiese că critica privind dispoziţiile de lege criticate nu este bazată pe argumente veritabile de constituţionalitate, ci mai degrabă pe aprecieri personale cu privire la situaţia de fapt în care se află autorul excepţiei, aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. Astfel, arată că invaliditatea reprezintă un risc asigurat care obligă instituţiile sistemului public de pensii să acorde asiguraţilor prestaţiile sociale, însă cu respectarea cadrului legal. Textul criticat prevede că neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plăţii, în condiţiile legii, instituind astfel prezumţia că situaţia care a generat acordarea pensiei de invaliditate nu mai subzistă, cel puţin temporar. Însă această prezumţie nu este absolută, putând fi combătută atât pe calea revizuirii medicale la cererea pensionarilor, cât şi în căile de atac în faţa instanţelor judecătoreşti, conform jurisdicţiei asigurărilor sociale. Totodată, arată că dispoziţiile art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, ci se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor aflaţi în aceeaşi situaţie. De asemenea, consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 34 şi art. 47 din Constituţie, deoarece este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze condiţiile concrete de exercitare şi conţinutul dreptului la ocrotirea sănătăţii şi al dreptului la pensie. În sfârşit, arată că, în realitate, criticile autorului excepţiei vizează chestiuni de aplicare a legii, care nu reprezintă, însă, probleme de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora „Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plăţii pensiei, în condiţiile legii“.Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 16 alin. (2) potrivit căruia „Nimeni nu este mai presus de lege“, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi art. 47 referitor la nivelul de trai. De asemenea, invocă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Carta socială europeană, fără a indica însă dispoziţiile acestor acte internaţionale pretins a fi încălcate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 78 din Legea nr. 263/2010 face parte din capitolul IV „Pensii“ secţiunea 4 „Pensia de invaliditate“ şi reglementează una dintre condiţiile pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia în continuare de pensia de invaliditate după acordarea acesteia, respectiv obligaţia acesteia de a se supune periodic revizuirii medicale şi sancţiunea în cazul nerespectării acestei obligaţii, anume suspendarea ori încetarea plăţii de invaliditate.Aşa cum dispune art. 47 alin. (2) teza întâi din Constituţie, „cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege“. Aceste prevederi constituţionale consacră, aşadar, dreptul legiuitorului de a stabili conţinutul, condiţiile şi limitele acordării dreptului la pensie şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale, aşa cum este şi dreptul la pensia de invaliditate, dispoziţiile art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 fiind în fapt o expresie a acestor prevederi ale Legii fundamentale.În aplicarea dispoziţiilor de lege criticate, art. 95-98 din Normele din 20 martie 2011 de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, detaliază situaţiile când beneficiarul pensiei de invaliditate nu este obligat să se prezinte la revizuirea medicală, precum şi procedura aplicabilă când, din motive neimputabile, acesta nu se poate prezenta la revizuire, prevăzându-se dreptul şi în acelaşi timp obligaţia acestuia de a informa comisia de revizuire că se află în imposibilitatea prezentării, cu consecinţa amânării datei efectuării revizuirii. În acest sens, art. 96 din normele amintite prevede că: „(1) În situaţia în care pensionarul s-a prezentat la revizuirea medicală şi aceasta nu s-a putut efectua la termenul stabilit, din motive neimputabile pensionarului, revizuirea se efectuează la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de sfârşitul lunii următoare termenului de revizuire stabilit.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în situaţia în care pensionarul a comunicat, cel târziu până la termenul de revizuire stabilit, imposibilitatea neprezentării la revizuirea medicală periodică, din motive neimputabile lui.(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), până la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, se menţine acelaşi grad de invaliditate stabilit prin decizia anterioară.“Având în vedere cele reţinute mai sus, Curtea apreciază că reglementarea actuală a condiţiilor de obţinere şi de păstrare în plată a pensiei de invaliditate este suficient de clară pentru a preveni o interpretare abuzivă şi oferă suficiente garanţii pentru protejarea dreptului la pensia de invaliditate. De altfel, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, textul de lege criticat nu poate fi interpretat ca instituind o prezumţie absolută că situaţia care a justificat acordarea pensiei de invaliditate a încetat, beneficiarul pensiei de invaliditate putând răsturna această prezumţie pe calea contestaţiei formulate împotriva deciziei medicale asupra capacităţii de muncă şi, ulterior, pe calea acţiunii în justiţie, aşa cum prevede art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu consecinţa reluării plăţii pensiei, potrivit art. 115 din acelaşi act normativ. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Deaconu în Dosarul nr. 21.408/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 78 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale care a sesizat Curtea Constituţională şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Augustin Zegrean Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea