DECIZIE   Nr. 322 din 5 martie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 416 din 18 iunie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Carmen-Cătălina Gliga         - procuror

Maria Bratu                            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Autorent - S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 4.417/94/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 25 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.417/94/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Autorent - S.R.L. din Otopeni.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât modul de reglementare a exercitării căilor de atac împotriva hotărârii de declinare a competenţei contravine normelor constituţionale privind dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate nu contravin Constituţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Dosarul va fi trimis instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenţei a devenit irevocabilă."

Excepţia este raportată la art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, raportată la dispoziţiile art. 21 şi 129 din Constituţie, prin Decizia nr. 436 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 30 ianuarie 2004, şi Decizia nr. 246 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008.

In aceste decizii Curtea a statuat că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili care sunt căile de atac ce pot fi exercitate în diferite cauze, precum şi condiţiile procedurale de exercitare a acestora, inclusiv termenele, cu singura cerinţă de a nu contraveni vreunei dispoziţii sau vreunui principiu constituţional.

Prevederile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă nu pun nicio parte interesată în imposibilitatea de a se adresa instanţei de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit dispoziţiilor alin. 1 şi 2 ale art. 158 din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească se pronunţă asupra problemelor privind competenţa în situaţia în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, în faţa sa se pune în discuţie competenţa de judecată. Această discuţie are loc în prezenţa părţilor sau chiar în lipsa lor, dar când toate părţile au fost legal citate. In cazul în care instanţa se declară competentă, va continua judecarea cauzei, iar hotărârea privind competenţa poate fi atacată cu apel sau cu recurs, după caz, odată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are caracter de dezînvestire.

Totodată, Curtea a mai reţinut că stabilirea unui termen derogatoriu mai scurt şi care curge de la data pronunţării hotărârii, pentru declararea recursului, s-a impus pentru că soluţionarea incidentului privind competenţa instanţei ţine pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna dintre părţi nu este împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen, având în vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecată şi depinde doar de diligenta lor aflarea soluţiei şi declararea recursului.

Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudenţei Curţii în această materie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Autorent - S.R.L, din Otopeni în Dosarul nr. 4.417/94/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu