DECIZIE Nr.
322 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1), (2) si (3) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 311 din 10 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Ion
Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Pharmafarm" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr.
4.235/33/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori şi familie.
Dezbaterile au avut loc în
şedinţa publică din 20 martie 2007, în prezenţa reprezentantului Ministerului
Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, cand Curtea, în vederea depunerii de
concluzii scrise de către autoarea exceptiei, a amanat
pronuntarea la data de 29 martie 2007.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.235/33/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Pharmafarm"
- S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză avand ca obiect contestaţia formulată împotriva unei dispoziţii de
restituire în natură a unei cote dintr-un imobil-construcţie şi a terenului aferent.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătand că legiuitorul este îndreptăţit să
stabilească conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocand în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie
2005, potrivit cărora: „(1) Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate
în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în
vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie
naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar,
de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite
persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie
motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în
cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o
organizaţie cooperatistă este acţionar sau asociat minoritar al unităţii care
deţine imobilul, dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este
mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire
în natură este cerută.
(3) După emiterea deciziei de restituire în natură
a imobilelor, organele de conducere ale societăţilor comerciale prevăzute la
alin. (1) şi (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu
valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului. Cota de
participaţie a statului sau a autorităţii administraţiei publice ori, după caz,
a organizaţiei cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea
bunului imobil restituit."
In opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza
întai referitoare la
garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private,
art. 44 alin. (3) privind exproprierea, art. 44 alin. (6) referitoare la
despăgubirile cuvenite
proprietarului şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii
private.
De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 17 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 1 din primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Analizand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a fost supus,
în mod constant, controlului de constituţionalitate. De exemplu, prin Decizia
nr. 549 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.024 din 18 noiembrie 2005, Curtea a respins
excepţia şi a statuat că scopul Legii nr. 10/2001 a
fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale
căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în
natură a acestora, atunci cand
este posibil, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin
urmare, textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile
art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză, Curtea
nu poate reţine criticile autoarei excepţiei privind încălcarea dispoziţiilor
constituţionale invocate cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privată,
în art. 11 şi art. 20, prin raportare la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, Curtea s-a pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,
devenit art. 21 alin. (1), în cadrul controlului de constituţionalitate a
acestui act normativ, exercitat înainte de promulgarea legii.
Astfel, prin Decizia nr. 43 din 7 februarie 2001,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, Curtea a constatat că aceste
dispoziţii legale nu vin în contradicţie cu prevederile art. 135 din
Constituţie. S-a reţinut, în decizia menţionată, că nedeterminarea concretă a
bunurilor ce pot constitui obiect al reparaţiilor, prin restituirea în natură
sau în echivalent, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate,
fiind o problemă de legiferare ce cade în competenţa exclusivă a legiuitorului.
Cele statuate în aceste decizii
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi,
de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pharmafarm" -
S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.235/33/2006 al Curţii de Apel Cluj -
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie