Decizia Nr.320 din 30.04.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68-82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 391 din 04 iunie 2015

Daniel Marius Morar	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68-82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Ana Horodinca în Dosarul nr. 199/99/2014 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.166D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent face referatul cauzei şi arată că autoarea excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită judecarea în lipsă şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia egalităţii în drepturi.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 6 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 199/99/2014, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68-82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Ana Horodinca în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Casei Judeţene de Pensii Iaşi de a-i plăti pensie de invaliditate începând cu data introducerii acţiunii.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care reglementează pensia de invaliditate, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează discriminări pe criteriul vârstei. Astfel, „condiţia suplimentară a stagiului de cotizare cerută de lege pentru persoanele cu handicap grav care au împlinit limita de vârstă pentru pensionare şi care nu au beneficiat de pensie de invaliditate, faţă de lipsa cerinţei stagiului de cotizare în cazul persoanelor cu handicap grav a căror pensie de invaliditate s-a transformat în pensie pentru limită de vârstă are în vedere, în mod exclusiv, un criteriu de vârstă, criteriu care, în cazul de faţă, nu poate constitui o justificare obiectivă şi raţională cu privire la diferenţa de tratament juridic la care este expusă o anumită categorie de persoane“. În acest sens, mai arată că dispoziţiile de lege criticate creează discriminări pe criteriul vârstei, întrucât dau „dreptul unei persoane care are un stagiu de cotizare de zero ani şi zero luni să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă întrucât acea persoană a beneficiat anterior de pensie de invaliditate, iar unei alte persoane, cu acelaşi tip de boală, îi condiţionează dreptul de a obţine pensie pentru limită de vârstă de existenţa stagiului necesar de cotizare, pe considerentul că aceasta din urmă nu a beneficiat de pensie de invaliditate“.7. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că art. 73 alin. (1) şi art. 76 alin. (1) contravin art. 16 din Constituţie, aşa cum a constatat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, deoarece condiţionează acordarea pensiei de invaliditate de împlinirea unei anumite vârste dublată de realizarea unui anumit stagiu de cotizare, legiuitorul încălcând această condiţie de rezonabilitate şi afectând în mod direct dreptul la pensie al persoanelor prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010. Cu privire la celelalte dispoziţii criticate, instanţa apreciază că acestea nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68-82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care formează secţiunea a 4-a „Pensia de invaliditate“ din capitolul IV „Pensii“ din Legea nr. 263/2010 şi reglementează persoanele care pot beneficia de pensia de invaliditate (art. 68), gradele de invaliditate (art. 69), criteriile de încadrare în gradele de invaliditate (art. 70), procedura de evaluare a capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate (art. 71 şi art. 72), condiţiile de acordare a pensiei de invaliditate (art. 73 şi art. 74), acordarea unui stagiu potenţial, în funcţie de stagiul de cotizare realizat în raport cu vârsta (art. 75 şi art. 76), acordarea indemnizaţiei pentru însoţitor (art. 77), procedura revizuirii medicale periodice (art. 78-81), transformarea, din oficiu, a pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea acesteia din urmă (art. 82). Dispoziţiile art. 73 şi art. 76 au fost modificate prin Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 12 martie 2013, având în prezent următorul conţinut:

– Art. 73: „Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condiţiile legii, stagiu de cotizare.“;

– Art. 76: „(1) Persoanelor prevăzute la art. 73, încadrate în gradul I sau II de invaliditate, li se acordă stagiul potenţial prevăzut la art. 75 alin. (1) în condiţiile în care au realizat, la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, stagiul de cotizare în raport cu vârsta conform tabelului nr. 3.[...]
(2) În situaţia gradului III de invaliditate, stagiul potenţial prevăzut la art. 75 alin. (1) se acordă numai persoanelor prevăzute la art. 74. (3) Persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare ca nevăzător sau în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat li se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiile de cotizare cerute de art. 58 şi 59 şi stagiile de cotizare realizate până la data acordării pensiei de invaliditate.“12. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea discriminării. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că pensia de invaliditate are natura juridică a unei prestaţii de asigurări sociale reglementate de art. 47 alin. (2) din Constituţie. Potrivit art. 68 din Legea nr. 263/2010, pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii; neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA; bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca; participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989.14. Iniţial, pentru persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca, pensia de invaliditate se acorda numai dacă acestea au realizat un stagiu de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3 din art. 73 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Pentru celelalte persoane prevăzute de art. 68 se acorda pensie de invaliditate indiferent de stagiul de cotizare realizat. Prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3“ din cuprinsul art. 73 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 [potrivit căruia „Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate dacă au realizat stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3“], este neconstituţională. Prin această decizie, Curtea a reţinut că, „pentru deschiderea dreptului la pensie, legiuitorul a prevăzut, de principiu, existenţa unui stagiu de cotizare minim sau complet, după caz, precum şi o vârstă standard de pensionare. Îndeplinirea cumulativă, potrivit specificului fiecărui tip de pensie, a celor două condiţii impuse dă naştere dreptului persoanei în cauză să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială, de invaliditate sau de urmaş. În privinţa pensiei de invaliditate, aplicarea strictă a celor două elemente pentru deschiderea dreptului la pensie încalcă principiul contributivităţii, ca element esenţial al dreptului la pensie“. Totodată, Curtea a reţinut că „este legitimă şi constituţională stabilirea de către legiuitor a unei vârste standard de pensionare şi a unui stagiu de cotizare minim sau complet, după caz [...], însă, în privinţa pensiei de invaliditate, raţiunile care stau la baza reglementării unei vârste standard de pensionare sau a unui stagiu de cotizare minim ori complet nu mai subzistă.“15. Ca urmarea acestei decizii, a fost adoptată Legea nr. 37/2013, prin care art. 73 din Legea nr. 263/2010 a fost modificat, având în prezent următorul cuprins: „Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condiţiile legii, stagiu de cotizare.“ Aşadar, şi pentru persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca se acordă pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat.16. Autoarea excepţiei critică textele din Legea nr. 263/2010 care reglementează pensia de invaliditate, susţinând că aceste dispoziţii creează discriminări pe criteriul vârstei, întrucât dau „dreptul unei persoane care are un stagiu de cotizare de zero ani şi zero luni să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă întrucât acea persoană a beneficiat anterior de pensie de invaliditate, iar unei alte persoane, cu acelaşi tip de boală, îi condiţionează dreptul de a obţine pensie pentru limită de vârstă de existenţa stagiului necesar de cotizare, pe considerentul că aceasta din urmă nu a beneficiat de pensie de invaliditate“.17. Cu privire la această critică, Curtea reţine că, potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „la data îndeplinirii condiţiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă“. În această situaţie se acordă, din oficiu, cuantumul cel mai avantajos. Referitor la condiţiile pentru transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, potrivit art. 64 alin. (2) şi (3) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, condiţiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă se consideră îndeplinite la vârsta standard de pensionare sau la vârsta standard redusă, în condiţiile art. 55-60 din lege, precum şi la vârsta standard redusă în condiţiile prevăzute de alte acte normative, iar, „în situaţia persoanelor care nu îndeplinesc condiţia de stagiu minim de cotizare, trecerea în categoria pensionarilor pentru limită de vârstă se face din oficiu, la vârsta standard de pensionare, păstrându-se cuantumul aferent pensiei de invaliditate.“18. Prin urmare, în situaţia persoanelor care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, astfel cum a fost transformată, din oficiu, din pensia de invaliditate, nu se poate susţine că pensia pentru limită de vârstă s-ar acorda fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, aşa cum susţine autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, din moment ce chiar dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevăd o atare posibilitate.19. Or, referitor la condiţiile de acordare a pensiei, Curtea Constituţională a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa, că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Astfel, este la aprecierea legiuitorului de a prevedea condiţiile şi criteriile necesare a fi îndeplinite pentru a beneficia de o anumită categorie de pensie sau alta, cu condiţia de a nu încălca exigenţele constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, precitată.20. Cu privire la principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. 21. Aplicând aceste considerente de principiu la speţă, Curtea reţine că nu se poate susţine că persoanele care, fiind încadrate într-un grad de invaliditate, au beneficiat de pensie de invaliditate (indiferent de stagiul de cotizare realizat) şi, împlinind ulterior vârsta standard de pensionare (sau vârsta standard redusă, potrivit legii), urmează ca, din oficiu, să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă ar fi în aceeaşi situaţie juridică cu persoanele care, pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, trebuie să aibă îndeplinite cumulativ vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare, potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010.22. Astfel, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, „în privinţa pensiei de invaliditate, raţiunile care stau la baza reglementării unei vârste standard de pensionare sau a unui stagiu de cotizare minim ori complet nu mai subzistă. Pierderea totală sau cel puţin a jumătate din capacitatea de muncă din cauza bolilor obişnuite şi a accidentelor care nu au legătură cu munca este un eveniment aleatoriu ce nu poate fi controlat de persoana în cauză, astfel încât stabilirea unei vârste şi a unui stagiu minim de cotizare de la care poate fi acordată pensia de invaliditate nu se justifică.“23. Pe de altă parte, sub aspectul acordării pensiei pentru limită de vârstă, toate persoanele trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de lege pentru acordarea acestui tip de pensie. Faptul că, pentru persoanele care au beneficiat de pensie de invaliditate şi care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă (vârsta standard de pensionare sau vârsta standard redusă, potrivit legii), pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă nu poate constitui un privilegiu, pe criteriu de vârstă, de natură a încălca prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii. Mai mult, în situaţia persoanelor beneficiare ale pensiei de invaliditate care nu îndeplinesc condiţia de stagiu minim de cotizare, trecerea în categoria pensionarilor pentru limită de vârstă se face din oficiu, la vârsta standard de pensionare, păstrându-se cuantumul aferent pensiei de invaliditate. 24. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate potrivit căreia textele de lege criticate, care ar da posibilitatea unei persoane ce „are stagiu de cotizare zero ani şi zero luni să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă întrucât această persoană a beneficiat anterior de pensie de invaliditate“, ar contraveni art. 16 din Constituţie este nefondată.25. În final, referitor la criticile privind situaţia de fapt a autoarei excepţiei şi imposibilitatea - în opinia casei judeţene de pensii - a acordării pensiei de invaliditate pentru o persoană care este încadrată în grad de handicap, dar care a împlinit vârsta de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, neavând însă stagiul minim de cotizare, Curtea reţine că acestea reprezintă o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor din Legea nr. 263/2010 privind condiţiile de acordare a pensiei de invaliditate la cazul dedus judecăţii instanţei în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, iar nu o problemă de constituţionalitate.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ana Horodinca în Dosarul nr. 199/99/2014 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 68-82 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015. PREŞEDINTE, DANIEL MARIUS MORAR Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean