Decizia Nr.320 din 10.07.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, precum şi la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 542 din 22 iulie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Benke Károly	- magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Azzola Edit, Azzola Nándor-György, Azzola Ludovic Bruno, Azzola Leonardo Christian, Azzola Elise-Gabrielle, Azzola Ludwig Mario şi Azzola Katalin în Dosarul nr. 7.260/117/2013 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 769D/2013.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că nu există un drept sau o speranţă legitimă în privinţa aplicării unei forme sau alta de măsuri reparatorii în echivalent. În acest sens sunt invocate hotărârile din 9 decembrie 2008, 3 martie 2009, 12 mai 2009, pronunţate în cauzele Viaşu împotriva României, Deneş şi alţii împotriva României şi Elias împotriva României. Se mai invocă şi Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 131, prin care s-a stabilit că termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013 nu sunt contrare art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, acestea reprezentând o amânare rezonabilă a procedurii de restituire. Mai mult, se mai apreciază că măsurile reparatorii în privinţa imobilelor prevăzute de Legea nr. 10/2001 se pot dispune numai în condiţiile în care a fost depusă notificarea prevăzută de această lege, în caz contrar Legea nr. 165/2013 nefiind aplicabilă rationae materiae.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 520 din 22 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.260/117/2013, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Azzola Edit, Azzola Nándor-György, Azzola Ludovic Bruno, Azzola Leonardo Christian, Azzola Elise-Gabrielle, Azzola Ludwig Mario şi Azzola Katalin într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind acordarea unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că textul legal criticat încalcă principiul neretroactivităţii legii. În acest sens se arată că legea civilă nu poate avea putere retroactivă şi, deci, nu poate avea efecte asupra unui proces în curs de judecată. De aceea, procesele aflate în curs de judecată în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv trebuie să fie finalizate conform legii în vigoare la data formulării acţiunii.6. Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, fiind norme de procedură, sunt de imediată aplicabilitate. Se mai apreciază că, prin textul criticat, s-a urmărit eficientizarea procedurii de restituire pornind de la necesitatea stabilirii unei balanţe cu privire la numărul notificărilor soluţionate şi al celor nesoluţionate, precum şi al bunurilor care pot fi restituite în natură sau date în compensare, pentru ca, de abia apoi, să se continue procedura. Se evită, astfel, posibilitatea de a se dispune „restituirea în compensare“ a aceluiaşi bun de către instanţe mai multor proprietari.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Curtea, analizând actul de sesizare, constată că instanţa judecătorească a respins acţiunea reclamanţilor, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, pe de o parte, pentru că art. 33 din Legea nr. 165/2013 ar obliga entităţile învestite de lege să soluţioneze, în termenele prevăzute de acest text, cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, categorie de cereri care ar cuprinde şi cererile nesoluţionate aflate în curs de judecată, iar, pe de altă parte, pentru că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la momentul pronunţării sentinţei, nu prevedea măsuri reparatorii constând în compensarea cu bunuri. Curtea observă, de asemenea, că la data formulării cererii de chemare în judecată nu existau nici condiţionările procedurale menţionate şi nici limitarea măsurilor reparatorii numai la compensarea prin puncte, toate acestea fiind introduse ulterior prin Legea nr. 165/2013. În consecinţă, Curtea, având în vedere şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, reţine că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, precum şi ale art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013. Aceste texte aveau, la data sesizării Curţii Constituţionale, următorul cuprins:

– Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013: „(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.“;

– Art. 4 din Legea nr. 165/2013: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 33 din Legea nr. 165/2013: „(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1)“.11. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013 şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Întrucât autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, cadrului constituţional, precum şi faptul că decizia menţionată a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor a devenit inadmisibilă. 13. Curtea mai reţine că, prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale, astfel încât, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă. 14. În aceste condiţii, deciziile de constatare a neconstituţionalităţii anterior menţionate reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014). 15. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, precum şi la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de Azzola Edit, Azzola Nándor-György, Azzola Ludovic Bruno, Azzola Leonardo Christian, Azzola Elise-Gabrielle, Azzola Ludwig Mario şi Azzola Katalin în Dosarul nr. 7.260/117/2013 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Károly