Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 524/44/2015, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.293 D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţii. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 496 din 23 iunie 2015 şi se arată că textul criticat nu mai este aplicabil ca urmare a împlinirii termenului de 45 de zile de la publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, a acestei decizii, prevăzut la art. 147 alin. (1) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 524/44/2015, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de redeschidere a urmăririi penale.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că la data de 23 iunie 2015 Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului", decizia nefiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data invocării prezentei excepţii. Cu toate acestea, se susţine că art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală a rămas deficitar prin aceea că textul nu recunoaşte legitimitatea procesuală pentru participarea la proces şi a persoanei vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente şi, în general, a părţilor în procesul penal. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 641 din 11 noiembrie 2014, nr. 166 din 17 martie 2015 şi nr. 235 din 7 aprilie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea textelor criticate prin excepţiile de neconstituţionalitate analizate, cu privire la acelaşi aspect al participării suspectului sau a inculpatului la şedinţa de judecată.6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală este inadmisibilă, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 496 din 23 iunie 2015. 8. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezentul dosar a devenit inadmisibilă, în urma pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 496 din 23 iunie 2015.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului, asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă.".12. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 24 cu privire la dreptul la apărare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015, a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului" din cuprinsul dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală.14. Prin decizia anterior referită, paragrafele 25-26, Curtea a reţinut că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale conform dispoziţiilor art. 285 şi următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 335 alin. (1) din acelaşi cod prevede că dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia clasării constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale, dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale va avea ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluţiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunţarea la urmărire. În acest sens, Curtea a reţinut că, dacă ultimele două potenţiale soluţii nu schimbă situaţia juridică a persoanei în privinţa căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluţia de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, poate avea ca efect supunerea acesteia cercetării judecătoreşti. Dar, în oricare dintre cele trei situaţii juridice analizate, împotriva persoanei referitor la care este confirmată soluţia de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzaţie în materie penală. În acelaşi sens, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragrafele 33-34, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a stabilit că noţiunea de „acuzaţie în materie penală" trebuie înţeleasă în sensul Convenţiei şi poate fi definită drept „notificarea oficială, din partea autorităţii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale", definiţie care depinde, de asemenea, de existenţa sau absenţa unor „repercusiuni importante asupra situaţiei (suspectului)" (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 1980, pronunţată în Cauza Deweer împotriva Belgiei, paragraful 46; Hotărârea din 15 iulie 1982, pronunţată în Cauza Eckle împotriva Germaniei, paragraful 73).15. Având în vedere aceste considerente, prin aceeaşi decizie, paragrafele 36-37, Curtea a reţinut că, potrivit textului criticat, asupra redeschiderii urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în urma unei proceduri necontradictorii, care nu oferă procurorului şi suspectului sau, după caz, inculpatului dreptul de a participa la soluţionarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale. Astfel, nici procurorul şi nici suspectul, sau, după caz, inculpatul nu au posibilitatea de a participa la procedura ce are ca efect formularea împotriva acestuia din urmă a unei acuzaţii în materie penală şi de a-şi susţine în mod direct argumentele, în faţa judecătorului de cameră preliminară. Pentru acest motiv, Curtea a constatat că aceştia nu beneficiază, potrivit textului criticat, de dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că lipsa citării suspectului sau, după caz, a inculpatului la soluţionarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale are ca efecte lipsirea acestuia de dreptul de a prezenta personal sau prin intermediul unui reprezentant legal, în faţa instanţei, argumentele favorabile situaţiei sale procesuale. Or, aceasta echivalează cu încălcarea dreptului la apărare al acestui participant la procesul penal, care are interesul procesual de a dovedi neîntrunirea condiţiilor privind redeschiderea urmăririi penale în privinţa sa.16. Cu toate acestea, acuzaţia în materie penală ce vizează suspectul sau inculpatul, cu ocazia redeschiderii urmăririi penale, constatată de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, nu presupune dezbaterea de către instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării cererii de redeschidere a urmăririi penale, a fondului cauzei penale. Astfel, în procedura de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară nu verifică aspecte ce ţin de fondul cauzei şi nici nu stabileşte vinovăţia suspectului sau inculpatului, întrucât art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală nu reglementează dreptul la un examen judiciar de o asemenea întindere încât să permită judecătorului de cameră preliminară să statueze asupra tuturor aspectelor cauzei. Acest control va fi efectuat doar asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale. Or, într-o astfel de procedură, nu sunt aplicabile garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil în materie penală instituite prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 6 mai 2003, pronunţată în Cauza Franz Fischer împotriva Austriei, Cererea nr. 27.569/02, a reamintit jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia art. 6 din Convenţie nu se aplică unei proceduri care urmăreşte redeschiderea unei proceduri penale. În acelaşi sens, sunt Decizia Comisiei din 16 mai 1995, pronunţată în Cauza Oberschlick împotriva Austriei, cererile nr. 19.255/92 şi 21.655/93, Decizia din 25 mai 1999, pronunţată în Cauza Dankevich împotriva Ucrainei, Cererea nr. 40.679/98, Decizia din 6 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Sonnleitner împotriva Austriei, Cererea nr. 34.813/97 şi Decizia din 20 martie 2001, pronunţată în Cauza Kucera împotriva Austriei, Cererea nr. 40.072/98. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că numai procedurile ulterioare autorizării reînvestirii instanţei penale pot fi considerate ca vizând stabilirea temeiniciei unei acuzaţii în materie penală (a se vedea Hotărârea din 3 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Loffler împotriva Austriei, paragrafele 18-19). 17. Curtea constată, astfel, că jurisprudenţa instanţei europene de contencios al drepturilor omului este constantă în a reţine că garanţiile instituite de art. 6 din Convenţie nu se aplică în procedurile anterioare redeschiderii unei cauze penale, aşa încât, Curtea conchide că lipsa participării persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente la procedura de soluţionare a cererii de redeschidere a urmăririi penale nu este de natură a aduce atingere garanţiilor specifice unui proces echitabil, instituite în materie penală prin norma de drept european anterior referită.18. Curtea reţine, de asemenea, că, în cazul confirmării redeschiderii urmăririi penale, procedura urmată de organele judiciare este cea prevăzută în titlul I al părţii speciale a Codului de procedură penală, urmând a se proceda, după caz, la punerea în mişcare a acţiunii penale [art. 309 alin. (2)], extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice [art. 311 alin. (3) şi (4)], respectarea dreptului la apărare al părţilor sau subiecţilor procesuali în timpul cât urmărirea penală este suspendată [art. 313 alin. (3)], înştiinţarea despre clasare (art. 316), renunţarea la urmărirea penală [art. 318 alin. (3) şi (7)], continuarea urmăririi penale la cererea suspectului sau inculpatului (art. 319), dreptul de a face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală (art. 336-341). În acest context, Curtea reţine că plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată se soluţionează cu participarea părţilor, a subiecţilor procesuali principali şi a procurorului, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014. Toate aceste etape ulterioare redeschiderii urmăririi penale se desfăşoară, conform dispoziţiilor Codului de procedură penală care le reglementează cu asigurarea în favoarea tuturor părţilor a tuturor garanţiilor procesuale specifice dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare.19. Totodată, în situaţia în care, în urma efectuării urmăririi penale astfel reluate, suspectul sau, după caz, inculpatul, este trimis în judecată, procesul penal va continua conform procedurii de cameră preliminară, prevăzute la art. 342-348 din Codul de procedură penală, iar apoi, conform procedurii de judecată, prevăzută la art. 349-470 din Codul de procedură penală, proceduri ce oferă garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, pentru toate părţile procesului penal. Referitor la procedura în camera preliminară, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea Constituţională a statuat obligativitatea participării procurorului, a inculpatului, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente la această procedură, din perspectiva necesităţii asigurării garanţiilor procesuale ale dreptului la un proces echitabil.20. Curtea reţine, de asemenea, că în procedura redeschiderii urmăririi penale, judecătorul nu administrează probe, ci verifică legalitatea şi temeinicia ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale în baza probelor administrate de către procuror. Dacă judecătorul apreciază că nu sunt suficiente argumente şi probe care să justifice redeschiderea urmăririi penale va respinge cererea de confirmare a ordonanţei procurorului. Aceasta nu îl împiedică însă pe procuror să revină ulterior cu o nouă cerere de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, în condiţiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală.21. Astfel, procedura reglementată la art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală nu a fost concepută ca una în care judecătorul administrează probe, ci ca o procedură strict de confirmare pe baza a ceea ce există deja la dosarul cauzei. De altfel, o natură similară are şi procedura de soluţionare a plângerii împotriva soluţiei procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată, prevăzută la art. 341 din Codul de procedură penală. Referitor la aceasta din urmă, Curtea constată că a pronunţat Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor" este neconstituţională şi a reţinut că, din perspectiva contradictorialităţii şi oralităţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii de arme şi ale dreptului la un proces echitabil, legea trebuie să prevadă posibilitatea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului de a dezbate, în mod efectiv, observaţiile depuse judecătorului de camera preliminară, pentru realizarea acestor garanţii fiind necesară citarea lor (a se vedea Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragraful 46). 22. Curtea reţine însă, că, potrivit deciziei anterior citate, dezbaterea observaţiilor depuse judecătorului de camera preliminară nu semnifică administrarea de noi probe, ci oferirea posibilităţii părţilor enumerate de a-şi exprima punctele de vedere cu privire la respectivele observaţii formulate de către procuror. 23. Totodată, Curtea constată că soluţia confirmării de către judecător a redeschiderii urmăririi penale are efecte doar cu privire la situaţia procesuală a suspectului şi a inculpatului, neinfluenţând situaţia procesuală a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente. 24. Pentru aceste argumente, Curtea reţine că lipsa persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente de la procedura de confirmare a redeschiderii urmăririi penale de către judecătorul de cameră preliminară nu este de natură a le încălca acestora dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare, prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 24 din Constituţie, întrucât acestea dispun de toate garanţiile procesuale specifice acestor drepturi în vederea realizării intereselor lor procesuale în etapa urmăririi penale.25. Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente se află, în cadrul procedurii reglementate la art. 335 din Codul de procedură penală, în situaţii juridice diferite, aspect care justifică acordarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit referitor la participarea acestora la soluţionarea cererii de redeschidere a urmăririi penale. Pentru acest motiv, nu poate fi reţinută încălcarea prin dispoziţiile art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, din oficiu, în Dosarul nr. 524/44/2015 şi constată că dispoziţiile art. 335 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu critici formulate.Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop