DECIZIE Nr.
318 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) si
ale art. 285 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune
de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 320 din 23 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi
ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vâlceana" - S.A. din Galaţi în
Dosarul nr. 1.209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.209/44/2007, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de
achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Vâlceana" - S.A. din Galaţi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că aplicarea şi efectele unui drept
constituţional nu pot fi condiţionate de alegerea părţii, textul constituţional
trebuind să se aplice uniform tuturor persoanelor, iar nu diferenţiat în
funcţie de parcurgerea sau nu a jurisdicţiei administrative facultative.
Astfel, dacă partea optează pentru jurisdicţia administrativă, beneficiază de
drepturi procesuale mai restrânse decât dacă s-ar fi adresat direct instanţei
judecătoreşti, fapt ce este de natură a crea discriminări între persoane aflate
în situaţii asemănătoare. Restrângerea drepturilor sub aspect procesual încalcă
liberul acces la justiţie şi prevederile art. 129 din Constituţie, prevederi
care instituie obligaţia legiuitorului de a asigura o cale de atac în scopul
realizării accesului deplin la o instanţă judecătorească.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiţie nu
are semnificaţia că trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la
toate căile de atac.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor
interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala, neîngrădit, de toate
garanţiile pe care le presupune un proces echitabil şi de soluţionare a cauzei
într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi ale art. 285
alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea
contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări
publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările
ulterioare. Textele de lege au următorul conţinut:
- Art. 255 alin. (1): „Persoana
care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim
printr-un act al autorităţii contractante, cu încălcarea dispoziţiilor legale
în materia achiziţiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe
cale administrativ-jurisdicţională, în condiţiile prezentei ordonanţe de
urgenţă, sau în justiţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările ulterioare.";
- Art. 283 alin. (6): „Procedura
de soluţionare a plângerii este cea a recursului, potrivit dispoziţiilor art.
3041
din Codul de procedură civilă.";
- Art. 285 alin. (5): „Hotărârea
pronunţată de instanţă este definitivă şi irevocabilă."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la
principiul egalităţii în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) care consacră
liberul acces la justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 255 alin. (1) din ordonanţă satisfac pe deplin
cerinţa constituţională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia „Jurisdicţiile
speciale administrative sunt facultative şi gratuite", persoana
vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ
pe calea administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni direct în
faţa instanţei judecătoreşti, în temeiul dreptului comun în materia
contenciosului administrativ.
Aşa fiind, Curtea observă că incidenţa dispoziţiilor
art. 283 alin. (6) şi ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 34/2006 este subsecventă manifestării opţiunii persoanei
vătămate de a urma calea contestării actului administrativ în faţa organului
administrativ-jurisdicţional reprezentat de Consiliul Naţional de Soluţionare a
Contestaţiilor. Or, dacă autorul excepţiei a ales ca litigiul să fie soluţionat
pe această cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască dispoziţiile
legale referitoare la procedura de soluţionare a plângerii împotriva deciziei
pronunţate de Consiliu, precum şi regimul juridic aplicabil, nu îl
îndreptăţeşte să se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei
critica reglementării în cauză.
Imprejurarea că, în această materie, legea a prevăzut
două căi alternative prin care persoana vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim printr-un act al autorităţii contractante, încheiat cu
încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice poate contesta
actul respectiv, nu este de natură a contraveni principiului constituţional al
egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Opţiunea
pentru una dintre cele două posibilităţi (calea administrativ-jurisdicţională,
în condiţiile ordonanţei de urgenţă criticate, sau calea justiţiei, în
condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004) plasează persoanele vătămate în situaţii
juridice diferite, iar sub acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut în
mod constant, în jurisprudenţa sa, în concordanţă cu practica jurisdicţională a
Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalităţii nu înseamnă
uniformitate, numai similitudinea de situaţii impunând un tratament juridic
nediferenţiat.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie, Curtea face trimitere la
Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 69 din
16 martie 1994, prin care s-a statuat că semnificaţia art. 21 alin. (2) din
Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin
lege, este aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale
nicio categorie sau grup social. Insă legiuitorul poate institui, în
considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi
modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât
accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate
structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. De aceea, Curtea
Constituţională consideră că instituirea unor reguli speciale privind
exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind
accesul liber la justiţie, atâta timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 283
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, părţilor
interesate le este asigurată posibilitatea de a formula plângere împotriva
deciziei pronunţate de Consiliu la curtea de apel, secţia de
contencios-administrativ şi fiscal pe raza căreia se află sediul autorităţii
contractante. Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege", precum şi art. 128, care prevede că, „Impotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului
prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a
condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Prin urmare, stabilirea procedurii
de soluţionare a plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional
de Soluţionare a Contestaţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 3041 din Codul de procedură civilă,
reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale invocate mai sus.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 255 alin. (1), art. 283 alin. (6) şi
ale art. 285 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006
privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vâlceana" - S.A. din Galaţi în
Dosarul nr. 1.209/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu