DECIZIE Nr.
318 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) teza intai din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 400 din 9 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-tionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea
nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie
ridicată de Mircea Silviu Botez în Dosarul nr. 10.719/2005 al Judecătoriei
Bacău.
La apelul nominal este prezentă partea Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic Eliza Mihăilescu,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Având cuvântul, reprezentantul
părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstitutionalitate ca
neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 10.719/2005, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza
întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,
ridicată de Mircea Silviu Botez în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine,
în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Legea
fundamentală cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art.
126 referitoare la instanţele judecătoreşti, precum şi dispoziţiilor art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil, prin aceea că, „pentru a beneficia de
clemenţa acestui text de lege, cel urmărit penal trebuie să achite prejudiciul
stabilit de către organele de urmărire penală". In acest fel, interesele
legitime ale celui în cauză, protejate de normele constituţionale prin
posibilitatea de a te adresa justiţiei pentru apărarea lor, sunt lăsate la
aprecierea organelor de cercetare penală, fără ca deciziile luate de aceste
organe, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, să poată fi cenzurate de către
instanţă. Se creează astfel, în opinia autorului excepţiei, „un instrument de
şantaj constituţional şi periculos pentru a fi vărsate la bugetul statului sume
care, parte din ele, pot fi nedatorate". Totodată, se arată că textul de
lege criticat îngrădeşte liberul acces la justiţie, întrucât exercitarea
acestui drept presupune pierderea unui alt drept, respectiv „renunţarea, ab initio, la clemenţa legiuitorului", ceea ce ar putea conduce la aplicarea
unei pedepse mult mai mari chiar în varianta în care se demonstrează temeinicia
criticilor formulate.
Judecătoria Bacău apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât „se face o
diferenţiere nejustificată în defavoarea inculpatului, între cele două faze ale
procesului penal, respectiv faza de urmărire penală şi faza de judecată".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal
criticat nu conţine interdicţii pentru persoanele interesate de a se adresa
instanţelor judecătoreşti şi de a se folosi de toate garanţiile procesuale care
condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând Incheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 10
alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, potrivit
cărora „In cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute
de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la
primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral
prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate [...]".
Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 referitoare
la instanţele judecătoreşti. Se invocă, de asemenea, art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care
consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
In temeiul art. 73 alin. (3)
lit. h) din Legea fundamentală, potrivit căruia „Prin lege organică se
reglementează: [...] infracţiunile, pedepsele şi regimul executării
acestora", legiuitorul este liber să stabilească un regim sancţionator
în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin faptele incriminate ca
infracţiuni. In aplicarea acestui text constituţional, legiuitorul a
reglementat, în art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, o cauză de reducere a pedepsei
prevăzute de lege pentru fapta săvârşită, în situaţia în care în cursul
urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată,
învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat. Aceasta
constituie o măsură de politică penală determinată de specificul infracţiunilor
de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a
sumelor datorate bugetului general consolidat, şi nu este de natură să aducă
atingere dreptului la un proces echitabil şi nici normelor constituţionale
privind realizarea justiţiei.
Astfel, faptul că de reducerea limitelor pedepsei
prevăzute de lege beneficiază numai învinuitul ori inculpatul care acoperă
integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până
la primul termen de judecată, nu are semnificaţia îngrădirii liberului acces la
justiţie. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanţelor
judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau
interesele sale legitime au fost încălcate şi de a beneficia de toate
garanţiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura
civilă a cauzei, în deplină concordanţă cu imperativele dreptului la un proces
echitabil.
In faţa instanţei de judecată, partea interesată are
deplina libertate să demonstreze existenţa sau inexistenţa, respectiv
întinderea prejudiciului, după caz, instanţa urmând ca, în temeiul competenţei
sale constituţionale, astfel cum este consfinţită aceasta de prevederile art.
126 din Legea fundamentală, să decidă în cauză, pe baza probelor administrate,
şi asupra laturii civile. Aşa fiind, nu pot fi reţinute susţinerile autorului
excepţiei în sensul că textul de lege ar avea drept consecinţă imposibilitatea
cenzurării de către instanţele de judecată a deciziilor luate de organele de
urmărire penala, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, respectiv crearea
posibilităţii unor plăţi nedatorate către bugetul de stat.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Mircea Silviu
Botez în Dosarul nr. 10.719/2005 al Judecătoriei Bacău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta