DECIZIE Nr.
317 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 si art. 129 din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 296 din 4 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ioan Ştefan, Ilie Ghencea,
Dan Dima şi Societatea Comercială „CRESPOR" - S.A. din Nisipari, judeţul
Constanţa, în Dosarul nr. 3.075/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că textele de lege
criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost
ridicată de Ioan Ştefan, Ilie Ghencea, Dan Dima şi Societatea Comercială
„CRESPOR" - S.A. din Nisipari, judeţul Constanţa, cu prilejul soluţionării
recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.644/COM din 10 aprilie
2006, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia comercială în Dosarul nr.
2.133/COM/2003.'
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin
că dispoziţiile legale criticate au caracter discriminatoriu, întrucât exclud
pe asociaţii şi acţionarii cu creanţe reziduale din categoria creditorilor
asupra averii supuse lichidării şi îl dezavantajează pe debitor în raport cu
ceilalţi subiecţi de drept, deoarece acesta nu are dreptul să formuleze
obiectiuni la raportul final, ca şi creditorii.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate
nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Astfel, având în vedere caracterul special al procedurii insolvenţei şi
situaţiile diferite în care se află creditorii şi debitorul, arată că
tratamentul juridic diferenţiat este justificat. In ceea ce priveşte art. 123
din Legea nr. 85/2006, arată că acesta este criticat pentru o omisiune
legislativă, care nu poate fi suplinită prin controlul de constituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest
sens, arată că art. 123 din Legea nr. 85/2006 nu este discriminatoriu, întrucât
art. 16 din Constituţie se referă la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, iar nu la egalitatea dintre diferite categorii de
creditori. De altfel, arată că lichidarea bunurilor din averea debitorului şi
falimentul nu se realizează în acelaşi timp, astfel că se impune stabilirea
prin norme cu caracter procedural a unei ordini de plată, în raport cu natura
creanţelor. Referindu-se la criticile aduse art. 129 din Legea nr. 85/2006, arată că, în cadrul
procedurii insolvenţei, se urmăreşte protejarea intereselor creditorilor şi, în
consecinţă, aceştia nu se pot afla într-o poziţie de egalitate cu debitorii.
Astfel, creditorii, fiind cei interesaţi în maximizarea preţului de vânzare a
activelor de către lichidator, trebuie să se bucure de acele mecanisme legale
care să le asigure controlul alegerii de către lichidator a modalităţii optime
de valorificare a bunurilor debitorului. In acelaşi timp, şi debitorul are
posibilitatea de a formula contestaţii împotriva măsurilor luate de lichidator.
Avocatul Poporului consideră
că art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale, întrucât nu
conţin dispoziţii de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi, iar
tratamentul juridic diferenţiat instituit între creditori şi debitor este
justificat de situaţia deosebită în care se află aceştia.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 123 şi 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006,
dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 123: „Creanţele vor
fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli
aferente procedurii instituite prin prezenta
lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea
bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor
angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98
alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);
2. creanţele izvorâte din raportul de muncă;
3. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile
şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit după deschiderea
procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii
debitorului după deschiderea procedurii;
4. creanţele bugetare;
5. creanţele reprezentând sumele datorate de către
debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru
minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de
existenţă;
6. creanţele reprezentând sumele stabilite de
judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă
acesta este persoană fizică;
7. creanţele reprezentând credite bancare, cu
cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse,
prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
8. alte creanţe chirografare;
9. creanţele subordonate, în următoarea ordine de
preferinţă:
a) credinţele acordate persoanei juridice debitoare
de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social,
respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după
caz, de către un membru al grupului de interes economic;
b) creanţele izvorând din acte cu titlu
gratuit.";
- Art. 129: „(1) După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate,
lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoţit de
situaţiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor
creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului. Judecătorul-sindic
va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afişarea
raportului final. Creditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel
puţin 5 zile înainte de data convocării.
(2) La data şedinţei, Judecătorul-sindic va soluţiona,
prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va
dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.
(3) Creanţele care la data înregistrării raportului
final vor fi încă sub condiţie nu vor participa la ultima distribuire."
In opinia autorilor excepţiei
dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi şi al
nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate
în raport cu dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că în
opinia autorilor excepţiei textul de lege criticat ar avea ca efect excluderea
asociaţilor şi acţionarilor cu creanţe reziduale de la satisfacerea creanţelor
din averea supusă lichidării, ceea ce îi discriminează pe aceştia în raport cu
ceilalţi creditori.
Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că autorii
excepţiei pornesc de la o premisă falsă, întrucât art. 130 din Legea nr.
85/2006 prevede că, după ce Judecătorul-sindic aprobă raportul final al
lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor
fondurilor din averea debitorului, iar cei îndreptăţiţi, inclusiv categoria de
creditori la care se referă autorii excepţiei, pot reclama drepturile lor în
termen de 90 de zile. Astfel, singurul aspect ce poate fi pus în discuţie este
prioritatea pe care legiuitorul a stabilit-o în ordinea satisfacerii creanţelor
şi nicidecum excluderea asociaţilor şi acţionarilor cu creanţe reziduale de la
satisfacerea creanţelor din averea supusă lichidării.
In ceea ce priveşte problema
priorităţii creditorilor la satisfacerea creanţelor din averea supusă
lichidării, prin Decizia nr. 694 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea a statuat că „preferinţa
reglementată este destinată să ocrotească drepturile titularilor de creanţe în
funcţie de natura juridică a acestora, ordonarea categoriilor de creanţe
realizându-se în considerarea unor criterii obiective şi rezonabile, întemeiate
pe argumente de protecţie socială sau raţiuni social-economice, în deplină
concordanţă cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi".
In ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor
art. 129 din Legea nr. 85/2006 în raport cu prevederile art. 16 din
Constituţie, Curtea constată că a mai analizat acest aspect şi prin Decizia nr.
860 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, când a
statuat că „procedura insolvenţei este o procedură specială, cu o anumită
specificitate, datorită căreia cele două părţi, debitorul şi creditorul, nu se
găsesc pe poziţii egale sau în condiţii identice, astfel că şi regimul juridic
aplicat trebuie să fie diferenţiat, fără ca aceasta să constituie un tratament
discriminatoriu, din contră, numai aşa se poate asigura respectarea exigenţelor
unui proces echitabil".
Intr-adevăr, procedura insolvenţei, în special în etapa
ulterioară declanşării falimentului, vizează, potrivit art. 3 pct. 23 din Legea
nr. 85/2006, „lichidarea averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de
radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat'. Prin hotărârea de intrare în faliment, societatea este dizolvată,
dreptul de administrare a debitorului este ridicat, urmând ca, după lichidarea
integrală a activelor acesteia şi distribuirea sumelor astfel obţinute către
creditori, să fie dispusă radierea din registrul comerţului.
Astfel, în această fază procedurală se urmăreşte, în
principal, protejarea intereselor creditorilor prin acoperirea unei cât mai
însemnate părţi din creanţe şi, prin urmare, sunt justificate instrumentele
legale pe care legea le pune la dispoziţia creditorilor pentru a asigura
modalitatea optimă de valorificare a bunurilor debitorului.
Având în vedere aceste
considerente, precum şi cele statuate prin deciziile amintite, Curtea constată
că susţinerile autorilor excepţiei privind neconstituţionalitatea art. 123 şi
129 din Legea nr. 85/2006 sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 123 şi art. 129 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Ioan Ştefan, Ilie Ghencea, Dan Dima şi
Societatea Comercială „CRESPOR" - S.A. din Nisipari, judeţul Constanţa, în
Dosarul nr. 3.075/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea