DECIZIE Nr.
315 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 271 din 7 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Mircea Pop, Daniel Felician Pop şi Gheorghe Lauruk în Dosarul nr.
4.630/83/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 1 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.630/83/2006, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu-ţionalitate a prevederilor
art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Mircea Pop, Daniel Felician Pop
şi Gheorghe Lauruk în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei
cauze penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la aplicarea şi
stabilirea pedepselor numai în condiţiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h)
privind includerea infracţiunilor, pedepselor şi regimului acestora în domeniul
de reglementare al legii organice, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale art. 11 privind Dreptul internaţional
şi dreptul intern, ale art. 20 privind Tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborate cu art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, cu denumirea marginală Nicio pedeapsă
fără lege. Astfel, prin intermediul textului criticat este adusă o
infracţiune din procedura comună într-o procedură specială, stabilindu-i în mod
nejustificat un regim discriminatoriu, în sensul că, implicit, art. 6 din Legea
nr. 78/2000 nu conţine o pedeapsă proprie, ci face trimitere la textul din
Codul penal. Această împrejurare este de natură să conducă la discriminarea
cetăţenilor chemaţi în justiţie, care beneficiază de drepturi şi libertăţi
consacrate de Constituţie, sunt egali în faţa autorităţilor publice şi au dreptul
la un proces echitabil, pentru care justiţia se înfăptuieşte în numele legii,
este unică, egală şi imparţială pentru toţi.
Tribunalul Satu Mare - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece art. 6 din Legea nr. 78/2000 cuprinde o normă de trimitere uzitată de
tehnica legislativă, fără ca prin aceasta să se încalce dispoziţiile
constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece reglementarea legală
criticată nu aduce atingere principiului egalităţii, imparţialităţii şi
unicităţii justiţiei şi se aplică, în mod nediscriminatoriu, tuturor
persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, prevederile art. 6 din Legea
nr. 78/2000 nu conţin norme de procedură, ci de drept substanţial, iar
aplicarea acestora nu poate duce la încălcarea dispoziţiilor constituţionale
privind dreptul părţilor la un proces echitabil.
Reglementarea ce formează
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu constituie o incriminare prin
analogie, aşa cum greşit susţine autorul acesteia, ci o legiferare a
răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă
prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi ale art. 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, din punctul
de vedere al structurii tehnico-legislative a normelor juridice, este deseori
întâlnit, cu precădere în materie penală, procedeul completării normelor de
trimitere (calificate ca fiind incomplete) cu norme din acelaşi act normativ
sau din alte acte normative.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu vin în
contradicţie cu principiul conform căruia justiţia este unică, egală şi
imparţială pentru toţi şi, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie,
Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile,
pedepsele şi regimul executării acestora. In virtutea acestei prevederi constituţionale,
legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care
urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile
răspunderii juridice pentru această faptă.
Prevederile art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu conţin
norme contrare dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzei într-un termen rezonabil, astfel cum este prevăzut de art. 21 alin. (3)
din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul conţinut: „Infracţiunile de luare
de mită - prevăzută la
art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase
necuvenite - prevăzută
la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 din Codul penal
se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi
invocate şi în prezenta cauză. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 48
din 24 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
162 din 21 februarie 2006, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000,
arătând că aceste dispoziţii nu încalcă principiile constituţionale enumerate
de autor, deoarece din textul legii nu rezultă vreo restrângere în sensul
reclamat de acesta. De altfel, reglementarea care formează obiectul excepţiei
nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit susţine autorul
acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică
explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea
fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridică, se
plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ.
Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor
conduce la o contradicţie în termeni, căci analogia implică absenţa normei şi,
în consecinţă, libertatea recunoscută unei autorităţi publice - în mod
excepţional şi nu în materie penală - de a stabili ea însăşi regula după care
urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt
cadru reglementat. Or, dispoziţia legală atacată prevede expres că
infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în
care sunt incriminate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că,
în acord cu acelaşi raţiuni s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor
Omului prin Hotărârea C.R. contra Marii Britanii (Hm
22 noiembrie 1995, ocazie
cu care a reamintit că art. 7 din Convenţie consacră principiul legalităţii
delictelor şi pedepselor (nullum crimen, nulla poena
sine lege), iar aceasta impune ca legea penală să
nu se aplice de o manieră extensivă în dezavantajul acuzatului, în special prin
analogie (situaţie care nu se regăseşte în dispoziţiile art. 6 din Legea nr.
78/2000). Rezultă de aici că o infracţiune trebuie să fie clar definită de lege.
O astfel de condiţie este îndeplinită în momentul în care justiţiabilul poate
să ştie, plecând de la formularea dispoziţiilor pertinente şi, la nevoie, cu
ajutorul interpretării date de tribunale, ce acte sau omisiuni angajează
răspunderea sa penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Mircea Pop, Daniel
Felician Pop şi Gheorghe Lauruk în Dosarul nr. 4.630/83/2006 al Tribunalului
Satu Mare - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru