DECIZIE Nr.
315 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598, art. 599, art. 600 si art. 601
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 305 din 8 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598, art. 599, art. 600 şi art.' 601
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Asigurare Reasigurare Astra" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
38.258/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 38.258/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 598, art. 599, art. 600 şi art. 601 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Asigurare Reasigurare
Astra" - S.A. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, în conformitate cu prevederile procedurale
criticate, o terţă persoană poate pretinde şi obţine de la instanţa de judecată
împiedicarea titularului dreptului de proprietate asupra unui bun să exercite
în mod direct şi absolut atributele conferite de calitatea de proprietar.
Situaţia titularului dreptului este cu atât mai gravă cu cât persoana pretins
interesată nu are niciun drept consfinţit printr-o hotărâre judecătorească şi
nici măcar aparenţa unui drept stabilită pe calea unei ordonanţe preşedinţiale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială arată că sechestrul judiciar are drept scop conservarea unui bun
determinat şi apare ca o măsură raţională, pe care legiuitorul are competenţa
să o adopte, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din
Constituţie. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 598, art. 599', art. 600 şi art. 601 din Codul' de procedură civilă este
neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât sechestrul judiciar
reprezintă o măsură cu caracter facultativ, pe care instanţa de judecată o
poate admite în ipoteza în care există o serie de împrejurări de natură să pună
în pericol existenţa bunului şi care justifică luarea acestei măsuri energice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 598', art. 599, art. 600 şi art. 601 din Codul de
procedură civilă, referitoare la sechestrul judiciar.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi
referitoare la garantarea proprietăţii private.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate
reprezintă secţiunea a III-a „Sechestrul
judiciar" a capitolului IV „Măsurile asigurătorii" din Cartea
a VI-a „Proceduri speciale" a Codului de
procedură civilă.
Curtea constată că, asupra criticii având un atare
obiect, s-a pronunţat în mai multe rânduri, de exemplu prin Decizia nr.
59/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, sau prin
Decizia nr. 621/2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005,
respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că „înfiinţarea
unui atare sechestru nu poate fi condiţionată de dovada existenţei unei creanţe
certe, lichide şi exigibile, ipoteză în care antamarea unei asemenea proceduri
ar fi superfluă, de vreme ce creditorul are posibilitatea să procedeze la
valorificarea silită a acesteia, ci exclusiv de aceea a unui interes rezultând
din existenţa unei creanţe neajunse la scadenţă sau litigioase şi a unei stări
de pericol induse de conduita debitorului în ceea ce priveşte posibilitatea
valorificării ulterioare a respectivei creanţe. De asemenea, în condiţiile în
care procedura sechestrului judiciar exclude antamarea fondului, iar măsura
dispusă are caracter provizoriu, fiind impusă şi justificată prin finalitatea
înfăţişată, nu se poate susţine că, prin intermediul ei, s-ar institui o
prezumţie de culpă în sarcina debitorului."
Pe de altă parte, Curtea a constatat că, în
argumentarea criticii sale, „autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită
constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de
prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia
«conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege», precum şi de
cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al
proprietăţii private, «în condiţiile legii organice»".
Potrivit acestor dispoziţii,
legiuitorul ordinar este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială
conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea
acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că
prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a făcut decât să dea
expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale
constituţionale".
Mai mult, potrivit art. 600 din Codul de procedură
civilă, cererea de sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu, cu citarea
părţilor, această procedură având deci caracter contencios. Cu acest prilej,
părţile pot învedera instanţei împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri,
beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii,
atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 601 din Codul de
procedură civilă, Curtea reţine că acestea instituie un caz de excepţie,
respectiv numirea unui administrator-sechestru provizoriu printr-o încheiere
irevocabilă dată fără citarea părţilor. O astfel de măsură poate fi adoptată
numai în cazuri urgente, care trebuie apreciate în concret de instanţa de
judecată, şi care au în vedere împrejurări de o gravitate sporită ce pun în
pericol posibilitatea de conservare ulterioară a bunurilor. Numirea
administratorului provizoriu poate dura numai până la soluţionarea cererii de
sechestru judiciar, întrucât însăşi măsura adoptată de preşedintele instanţei
în aceste condiţii are caracter temporar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 598, art. 599, art. 600 şi art. 601 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Asigurare Reasigurare
Astra" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.258/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu