DECIZIE Nr.
314 din 3 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177 alin. (4) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 187 din 25 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177 alin. (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Oltchim" - S.A., Societatea Comercială
„Industrialexport" - S.A., Baza Aprovizionare, Desfacere Metal - S.A. şi
Societatea Comercială „La marinam" - S.R.L. în Dosarul nr. 15.535/3/2006
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
Având în vedere neîndeplinirea procedurii de citare cu
toate părţile din dosar, Curtea a amânat judecarea cauzei la 24 februarie 2009,
dezbaterile publice fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când
Curtea a amânat pronunţarea la 26 februarie 2009 şi, apoi, la 3 martie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 iunie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 15.535/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 177 alin. (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Oltchim" - S.A., Societatea Comercială
„Industrialexport" - S.A., Baza Aprovizionare, Desfacere Metal - S.A. şi
Societatea Comercială „La marinaru" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect
judecarea procedurii insolvenţei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 177 alin. (4) Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală este neconstituţional în raport
cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Se arată că, potrivit art. 19 alin.
(2) din Legea nr. 85/2006, unul sau mai mulţi creditori ce deţin împreună cel
puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui
administrator judiciar, având recomandarea comitetului creditorilor. Comparativ
cu acest text, art. 177 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
realizează o discriminare între un creditor organ fiscal din subordinea
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care deţine cel puţin 50% din
valoarea totală a creanţelor şi un creditor care nu are o asemenea calitate.
Primul creditor este scutit de întreaga procedură de obţinere a recomandării comitetului
creditorilor în numirea administratorului judiciar.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în
sensul că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 16 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că art. 177 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 este constituţional.
Se arată că prevederile legale criticate instituie o soluţie derogatorie de la
regula stabilită prin Legea nr. 85/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 177 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, astfel cum a
fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din
3 martie 2008, potrivit cărora: „(4) In situaţia în
care organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală poate decide desemnarea unui administrator
judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Confirmarea administratorului
judiciar/lichidatorului desemnat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
de către judecătorul-sindic se va face în cadrul primei şedinţe, conform art.
11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare".
In susţinerea excepţiei sunt invocate dispoziţiile art.
16 din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată următoarele:
Se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate
fac referire la situaţia în care organul fiscal din subordinea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală care deţine cel puţin 50% din valoarea totală
a creanţelor poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator,
fără a mai fi prevăzută condiţia din Legea nr. 85/2006 privind recomandarea
comitetului creditorilor.
Din analiza dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 la care fac
referire autorii excepţiei, rezultă că acestea privesc, în exclusivitate,
procedura insolvenţei referitoare la persoanele juridice de drept privat care
desfăşoară şi activităţi economice. Spre deosebire de această procedură,
potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, „Prezentul
cod reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice
fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat
şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal". Prevederile legale
criticate instituie o reglementare diferită de regula stabilită prin Legea nr.
85/2006, având în vedere tocmai natura juridică specială a creanţelor fiscale.
Iar reglementarea prin lege a încasării creanţelor fiscale corespunzător
intereselor generale ale societăţii corespunde cerinţelor imperative
consfinţite la art. 137 alin. (1) din Constituţie, referitoare la formarea,
administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului.
In consecinţă, Curtea reţine că prevederile legale
criticate nu încalcă, sub aspectul criticilor formulate, dispoziţiile art. 16
din Constituţie.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 177 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Oltchim" - S.A., Societatea Comercială „Industrialexport" - S.A.,
Baza Aprovizionare, Desfacere Metal - S.A. şi Societatea Comercială „La
marinaru" - S.R.L. în Dosarul nr. 15.535/3/2006 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a VII-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta