Decizia Nr.312 din 05.06.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 527 din 16 iulie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Lina Florea în Dosarul nr. 11.155/107/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, în temeiul art. 222 din Codul de procedură civilă.4. Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia.5. Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind pronunţată la data de 3 decembrie 2013.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 327/2013.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 3 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 11.155/107/2011, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de intimata reclamantă Lina Florea în cadrul soluţionării recursului declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva Sentinţei civile nr. 5.923 din 30 noiembrie 2011, pronunţate de Tribunalul Alba, prin care prin care s-a admis contestaţia reclamantei şi în consecinţă: 1. s-a anulat Decizia de pensie nr. 213.128 din 15 iulie 2011, decizie prin care Casa Judeţeană de Pensii Alba a revizuit - în urma aplicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 - pensia de serviciu stabilită în baza Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice; 2. s-a dispus menţinerea în plată a deciziei de pensie nr. 213.128 din 12 mai 2010, actualizată cu indicele de inflaţie.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 încalcă:

– principiul separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece legiuitorul intervine în procesul de realizare a justiţiei. Astfel, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 se ajunge la lipsirea de orice efecte a titlurilor executorii obţinute până la intrarea sa în vigoare, care, în materia supusă discuţiei, chiar şi numai în stadiul de definitive, sunt executorii de drept. Guvernul a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 1 alin. (4) din Constituţie, textul ordonanţei criticate excluzând posibilitatea executării silite a statului cu privire la sumele cuprinse în titluri executorii, debitorul - statul având astfel libertatea de a amâna sine die executarea obligaţiilor stabilite prin titlul executoriu.

– principiul egalităţii de arme, promovat constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca fiind o garanţie fundamentală a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acest principiu implică existenţa unui „just echilibru între părţile din proces“; or, în condiţiile în care Guvernul reglementează în mod unilateral situaţia juridică ce a dat naştere acestui litigiu, nu se poate vorbi despre „un just echilibru între părţile din proces“.

– accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, deoarece faza de executare a unei hotărâri judecătoreşti face parte din procesul civil. Prin urmare, neexecutarea sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conţinut a dreptului de acces la o instanţă. Ingerinţe ale puterii executive, prin nepunerea la dispoziţia părţii a forţei publice, ale puterii legislative, prin adoptarea unei legi prin care se anulează sau se lasă fără efect o întreagă procedură judiciară, au condus la constatarea de către Curte a încălcării dreptului de acces la o instanţă. Prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 s-a produs o ingerinţă evidentă în acest sens, în condiţiile în care hotărârea judecătorească definitivă obţinută anterior nu poate fi pusă în executare.

– dreptul de proprietate privată, consacrat de art. 44 din Constituţie şi dreptul la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, deoarece diminuarea dreptului la pensia stabilit iniţial în baza legislaţiei naţionale afectează un drept patrimonial şi impune o sarcină excesivă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului. Pensia, atât ca drept în sine, cât şi ca element al proprietăţii private, reprezintă o creanţă asupra statului, pe care acesta este obligat să o plătească şi să o ocrotească, restrângerile putând fi dispuse numai potrivit art. 53 din Constituţie. Astfel, nu este permisă afectarea dreptului în substanţa sa, adică anularea acestuia.

– principiul neretroactivităţii legii, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 atrage o modificare definitivă a regimului juridic al pensiilor în curs, acordate în baza legii vechi.

– art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece efectul recalculării şi al diminuării pensiilor a fost unul definitiv, iar nu temporar. Pe de altă parte, arată că măsura nu trebuie să atingă însăşi substanţa dreptului, pentru a exista un raport rezonabil de proporţionalitate între măsurile luate şi scopul avut în vedere, invocând în acest sens hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Muller împotriva Austriei. În final, arată că, în situaţia de faţă, micşorarea cu 67% a cuantumului pensiei prin recalcularea dispusă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 atinge însăşi substanţa dreptului la pensie.9. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă opinează că, de la adoptarea Legii nr. 119/2010, Curtea Constituţională s-a pronunţat de mai multe ori în legătură cu constituţionalitatea şi convenţionalitatea măsurii de diminuare a pensiilor şi de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în sensul Legii nr. 19/2000, dar de fiecare dată au fost avute în vedere argumentele Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit cărora măsura a fost luată în mod egal faţă de toate subiectele de drept - cetăţeni ai Românei, constituind o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie. Ulterior, însă, au fost adoptate atât Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor militare, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2013 privind acordarea de drepturi unor membri ai Corpului diplomatic şi consular al României, acte normative care au afectat acest tratament egal aplicabil tuturor categoriilor de pensionari bugetari, astfel încât acest argument nu mai subzistă. Pe de altă parte, instanţa apreciază cel puţin discutabile şi efectele pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 le produce asupra unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosare având ca obiect contestaţia unor decizii de recalculare efectuate în baza Legii nr. 119/2010, în condiţiile în care hotărârile au fost favorabile contestatorilor. Referitor la incidenţa art. 1 alin. (4), art. 21 şi art. 44 din Constituţie, instanţa apreciază că actul normativ criticat nu determină încălcări ale normelor constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Referitor la invocarea art. 1 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 1.048/2012, Curtea a reţinut că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătoreşti, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă şi justă a pensiilor persoanelor menţionate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011. Cât priveşte invocarea art. 21 din Constituţie invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 170/2013, prin care Curtea a reţinut că, din examinarea actului normativ criticat, nu rezultă prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii ori neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 855/2012, iar referitor la încălcarea art. 53 din Constituţie invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 871/2010. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012. 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietăţii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la pretinsa încălcare a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii criticate, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, reţinând că scopul ordonanţei de urgenţă criticate a fost, aşa cum reiese din coroborarea motivelor expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivităţii, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. În consecinţă, Curtea a reţinut că actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii ori neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate. 17. Curtea a mai constatat că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest sens Curtea s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunţării hotărârii. 18. Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Dacă Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanţial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socioprofesionale în cauză. 19. Referitor la încălcarea art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, prin imposibilitatea executării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013, prin care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a statuat că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile. 20. În plus, Curtea a reţinut că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, şi a stabilit că - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012 - sunt supuse revizuirii şi pensiile prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind menţinut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reţine puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri. 21. În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că „cele două hotărâri judecătoreşti sunt pronunţate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existenţa «lucrului judecat», potrivit art. 1.201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitare: de părţi, de obiect şi de cauză, care nu se regăseşte în situaţia analizată, întrucât cele două contestaţii, deşi implică aceleaşi părţi şi au acelaşi obiect, nu se întemeiază pe aceeaşi cauză. [...] Practic, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a înţeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă şi ulterioară, denumită «revizuire», şi având în vedere alte criterii decât cele menţionate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluţiile pronunţate în contestaţiile soluţionate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanţă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat.“ Pentru aceleaşi argumente, instanţa supremă a decis că „nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanţă, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia că accesul la justiţie este iluzoriu.[...]“. 22. Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin neasigurarea egalităţii armelor, Curtea a reţinut, prin aceeaşi Decizie nr. 458/2013, că, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, principiul egalităţii armelor - garanţie a desfăşurării unui proces echitabil - implică un „echilibru echitabil“ între părţi pe toată durata de desfăşurare a procesului şi presupune acordarea pentru fiecare parte a posibilităţii rezonabile de a-şi prezenta cauza. În acest sens este Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunţată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33. Or, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, nu se aduce în discuţie o astfel de problemă, întrucât aceasta nu conţine dispoziţii de natură să influenţeze situaţia procesuală a părţilor, ci instituie o nouă procedură de recalculare a pensiilor, denumită „revizuire“. În consecinţă, Curtea a reţinut că principiul egalităţii armelor nu are incidenţă în cauză. 23. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la pensie, prin Decizia nr. 458/2013, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just şi echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptăţite să aibă posibilitatea să identifice şi să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activităţi profesionale. 24. Referitor la criticile privind transformarea pensiilor de serviciu în pensii contributive şi micşorarea cuantumului acestora, critici raportate la art. 15 alin. (2), art. 44, art. 47 şi art. 53 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, constatând că sunt neîntemeiate aceste critici, de exemplu, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, prin Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, şi prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013. În acest sens, Curtea a reţinut că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii“. Totodată, Curtea a arătat că dobândirea dreptului la pensie specială „nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. [...] Conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita“. 25. Analizând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie raportate la dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 871/2010, că „aceste dispoziţii constituţionale sunt lipsite de relevanţă, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.“ 26. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, a constatat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 şi 42) şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporţionate (paragraful 44). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că statele părţi la Convenţie se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile şi veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice şi sociale, Curtea a considerat că autorităţile naţionale se află în principiu într-o poziţie mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv şi aceasta respectă alegerile lor, cu excepţia situaţiei în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă (paragraful 41). De asemenea, aceeaşi Curte a ţinut seama şi de faptul că „reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv şi nu a adus atingere drepturilor la prestaţii sociale dobândite în temeiul contribuţiilor plătite în timpul anilor de activitate“ (paragraful 45). 27. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lina Florea în Dosarul nr. 11.155/107/2011 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean