DECIZIE Nr.
311 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 725 alin. 1 din Codul de procedura
civila si ale art. II si art. III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 305 din 8 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 din Codul de procedură civilă şi
ale art. II şi III din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „SOCOT" - S.A. din Târgu Mureş si Albert
Gheorghe Dosa în dosarele nr. 572/2006/C şi' nr. 1.025/2006/C ale Curţii de
Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori
şi familie.
La apelul nominal răspunde mandatarul părţilor Maria
Bianca Bara, Mihai Albu, Olimpiu Albu şi Adriana Sibiu, lipsă fiind autorii
excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.425D/2006 şi nr. 53D/2007 au
conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Mandatarul părţilor este de
acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 53D/2007 la Dosarul nr. 2.425D/2006,
care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, mandatarul prezent
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor,
reţine următoarele:
Prin încheierile din 22 noiembrie 2006 şi 14 decembrie
2006, pronunţate în dosarele nr. 572/2006/C şi nr. 1.025/2006/C, Curtea de
Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori
şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 725 din Codul de procedură civilă şi
ale art. II şi
III din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea
Comercială „SOCOT" - S.A. din Târgu Mureş şi Albert Gheorghe Dosa în
cauze ce au ca obiect soluţionarea
unor recursuri declarate împotriva unor decizii pronunţate de Curtea de Apel
Târgu Mureş.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că
dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) şi art.
129 din Constituţie, prin aceea că permit judecarea recursului de către
instanţa care a soluţionat apelul în aceeaşi cauză. De asemenea, se susţine că
trimiterea dosarelor pe cale administrativă instanţelor devenite competente să
le judece încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. In continuare, arată
că textele de lege criticate contravin şi principiului neretroactivităţii legii
prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia civilă, de muncă
şi asigurări sociale pentru minori şi familie arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Deşi autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. II şi III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000, din motivarea excepţiei se constată că excepţia de
neconstituţionalitate priveşte art. II şi III din Legea nr. 219/2005. De asemenea, din motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate reiese că autorul acesteia este nemulţumit doar de
alin. 1 al art. 725, critica sa vizând doar acest alineat, iar nu întreg
articolul.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale
art. II şi III din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14
iulie 2005. Art. 725 din Codul de procedură civilă a
fost modificat prin art. I pct.
225 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2
octombrie 2000.
Textele de lege criticate au
următorul cuprins:
- Art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Dispoziţiile
legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi
proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor
silite începute sub acea lege. ";
- Art. II din Legea nr.
219/2005: „(1) Procesele în curs de judecată în
primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite,
precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la
data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi,
sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a
prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de
apel se trimit la curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3),
trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite
competente să le judece. ";
- Art. III: „Dispoziţiile alin. (2) al art. 76 intră în vigoare începând cu
data de 1 ianuarie 2006."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (4) referitoare la separaţia puterilor în stat, art. 15 alin. (2)
referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil şi art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 519 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, a statuat că dispoziţiile art. 725 alin. 1 din
Codul de procedură civilă instituie regula de drept comun ce constă în
aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeaşi instanţă putând fi învestită
cu soluţionarea a două căi de atac în aceeaşi cauză, ceea ce nu relevă însă
niciun fine de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II din
Legea nr. 219/2005, se constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege
criticate Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că
reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei
sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie,
potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi
Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Potrivit art. II din Legea nr.
219/2005, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în
vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa tribunalului se
trimit la tribunal, iar, în mod similar, recursurile aflate pe rolul Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii şi care,
potrivit acesteia, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de
apel. In toate aceste cazuri, trimiterea dosarelor la instanţele competente
potrivit legii noi se face pe cale administrativă, fără a se mai pronunţa o
hotărâre de declinare a competenţei. Soluţia trimiterii pe cale administrativă
a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea
soluţionării cauzelor. Chiar dacă, prin efectul aplicării imediate a noii
reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să
soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia
legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel,
dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter
tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar
părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le
asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativă nu
instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului
egalităţii de tratament între subiectele de drept.
Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale ce
fac obiectul excepţiei nu aduc nicio atingere principiului imparţialităţii
instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil
prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecarea
recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete
diferite, nu constituie, în sine, o prezumţie a lipsei de imparţialitate a
judecătorilor care se pronunţă asupra recursului. Cele două căi de atac -
apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să
asigure realizarea dreptului la un proces echitabil.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 725 din Codul de procedură civilă şi ale art. II şi III din Legea nr. 219/2005 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „SOCOT" - S.A. din Târgu Mureş şi Albert Gheorghe Dosa în
dosarele nr. 572/2006/C şi nr. 1.025/2006/C ale Curţii de Apel Târgu Mureş -
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu