DECIZIE Nr.
311 din 6 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 si art. 38 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 402 din 9 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Irina Loredana Lăpădat -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 37 şi 38 din Codul familiei,
excepţie ridicată de Daniela Marinescu în Dosarul nr. 10.603/2005 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde partea Cristian Marinescu,
personal, lipsind autoarea excepţiei. Procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Având cuvântul, partea Cristian Marinescu solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate
sunt în conformitate cu dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 10.603/2005, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi
38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Daniela Marinescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional,
deoarece instituie posibilitatea soţilor de a divorţa cu uşurinţă.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 37 şi 38 din Codul familiei, modificate prin Legea
nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei,
a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 177
din 26 iulie 1993, cu următorul cuprins:
- Art. 37: „Căsătoria
încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a
morţii unuia dintre ei.
Căsătoria se poate desface prin divorţ. ";
- Art. 38: „Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci
când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav
vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului
ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin
un an de la încheierea căsătoriei;
b)nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când
starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului,
referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi
folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor."
Prevederile legale criticate
sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.
26 alin. (1) referitoare la principiul respectării şi ocrotirii vieţii intime,
familiale şi private de către autorităţile publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului
de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale,
şi cu o motivare identică.
Astfel, prin Decizia nr. 163 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 9 august 2001, Curtea a
constatat că dispoziţiile art. 37 din Codul familiei nu fac decât să enumere
cauzele de încetare a căsătoriei, una dintre acestea fiind desfacerea prin divorţ,
iar prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecătoreşti
pot pronunţa divorţul, precizând că acesta nu se poate pronunţa decât în
anumite condiţii, şi anume când există motive temeinice şi numai dacă
raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai
este posibilă, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultă din
text.
De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut că,
în ceea ce priveşte divorţul bazat pe acordul părţilor, reglementat în art. 38
alin. 2 din Codul familiei, textul de lege criticat impune anumite condiţii (o
durată minimă a căsătoriei ce se desface, precum şi inexistenţa copiilor minori
rezultaţi din căsătorie), ceea ce demonstrează preocuparea legiuitorului pentru
menţinerea instituţiei căsătoriei şi înlăturarea posibilităţii de tratare cu
uşurinţă a responsabilităţilor faţă de copiii minori.
Referitor la posibilitatea ca oricare dintre soţi să
ceară desfacerea căsătoriei atunci când starea sănătăţii face imposibilă continuarea
acesteia, prevăzută în art. 38 alin. 3 din Codul familiei, Curtea a reţinut că
legiuitorul a avut în vedere evitarea recurgerii cu superficialitate la
posibilitatea desfacerii unei căsătorii. Pentru aceste considerente, Curtea a
constatat că, în temeiul textelor de lege criticate, instanţele de judecată
dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţă a
căsătoriei, acţionând astfel în sensul garanţiei instituite prin art. 26 alin.
(1) din Constituţie.
Soluţia şi considerentele pronunţate în decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri
care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 37 şi 38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Daniela
Marinescu în Dosarul nr. 10.603/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat