DECIZIE Nr. 311 din 14 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin.
3, art. 69, art. 278^1 alin. 4, art. 291 alin. 2, art. 314 alin. 1, art. 316
alin. 3 si art. 330 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de
procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 749 din 17 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marinela Minca - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 67 alin. 3, art. 69, art. 278^1 alin. 4, art. 291 alin. 2,
art. 314 alin. 1, art. 316 alin. 3 si art. 330 din Codul de procedura penala,
precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru
modificarea Codului de procedura penala, exceptie ridicata de Alexandru
Radulescu in Dosarul nr. 245/2004 al Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de
respingere a exceptiei, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin
dispozitiilor constitutionale si nici celor din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 decembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 245/2004,
Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 3, art. 69, art. 278^1
alin. 4, art. 291 alin. 2, art. 314 alin. 1, art. 316 alin. 3 si art. 330 din
Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedura penala, exceptie
ridicata de Alexandru Radulescu in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca:
- art. 67 alin. 3 din Codul de procedura penala incalca dreptul la un
proces echitabil, deoarece admisibilitatea oricarei probe propuse de parti este
lasata la aprecierea organului judiciar, caruia art. 69 din Codul de procedura
penala ii permite sa ignore declaratiile inculpatului;
- dispozitiile art. 278^1 alin. 4, art. 291 alin. 2 si ale art. 314 alin. 1
din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat nu consacra in
mod expres obligatia organelor judiciare de a dispune aducerea la judecata a
persoanelor aflate in stare de detinere, aceasta posibilitate fiind
reglementata numai in legatura cu inculpatul, ceea ce este de natura sa creeze
discriminari intre partile procesului penal;
- prevederile art. 316 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt
discriminatorii, intrucat creeaza o pozitie privilegiata acuzarii;
- lipsa obligarii prezentarii mijloacelor de proba in fata instantei, asa
cum este reglementata de art. 330 din Codul de procedura penala, incalca
principiul nemijlocirii.
Se sustine totodata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2004
contravine prevederilor constitutionale, respectiv celor cuprinse in Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate in
motivarea exceptiei, intrucat "orice hotarare judecatoreasca trebuie sa
poata fi atacata cu recurs indiferent daca este incheiere de sedinta, sentinta
sau decizie".
Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti arata ca in opinia sa, "cu
exceptia art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedura penala, celelalte articole
de lege sau ordonanta sunt in acord cu Constitutia si tratatul international
invocat". In ceea ce priveste dispozitiile art. 278^1 alin. 4 din Codul de
procedura penala, se apreciaza ca incalca dreptul la un proces echitabil in
situatia in care lasa la latitudinea instantei luarea masurii prezentarii
persoanei lipsite de libertate, care nu este prezenta intrucat este arestata
preventiv.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca reglementarea, prin dispozitiile art. 67 alin. 3 si
art. 69 din Codul de procedura penala, a admiterii cererilor de administrare de
probe, daca acestea sunt concludente si utile, nu reprezinta o incalcare a
dreptului inculpatului cu privire la accesul liber la justitie si la
infaptuirea justitiei. Partile, printre care se afla si inculpatul, au dreptul
in mod egal de a propune probe, textele de lege criticate nefacand nici o
discriminare si neacordand nici un privilegiu vreuneia dintre partile din
proces. In ceea ce priveste dispozitiile art. 278^1 alin. 4 din Codul de
procedura penala, se apreciaza ca acestea pot fi considerate neconstitutionale
"numai in situatia in care persoana care nu este prezenta este lipsita de
libertate, fiind arestata preventiv sau in executarea unei pedepse".
Referitor la critica art. 291 alin. 2 din Codul de procedura penala se arata ca
nu poate fi retinuta, intrucat judecata cauzei in lipsa partii care a fost
citata in conditiile legii este o solutie care decurge in mod firesc din natura
procesului judiciar menit sa puna capat conflictului juridic dedus judecatii si
sa restabileasca ordinea de drept, fara intarzieri datorate relei-credinte sau
dezinteresului partilor in litigiu. Pentru situatiile in care neprezentarea
partii legal citate s-a datorat unor motive temeinice, independente de vointa
sa, legea prevede remedii de natura sa satisfaca in totalitate dreptul la
aparare al acesteia. Se arata totodata ca art. 314 alin. 1, art. 316 alin. 3,
precum si art. 330 din Codul de procedura penala nu incalca dispozitiile
constitutionale invocate de autorul exceptiei. In ceea ce priveste criticile
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004, se apreciaza ca sunt
neintemeiate, invocandu-se jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
Avocatul Poporului considera ca nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate
a art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedura penala si a Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 55/2004, fata de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie,
raportate la cele ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. Dispozitiile legale criticate contin
norme de procedura pe care legiuitorul este liber sa le adopte potrivit
competentei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constitutie si care,
dimpotriva, contribuie la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil si la
indeplinirea conditiilor unui proces echitabil. Se mai arata ca este
neintemeiata critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 3,
art. 69, art. 291 alin. 2, art. 314 alin. 1, art. 316 alin. 3 si ale art. 330
din Codul de procedura penala, in raport de art. 24 din Constitutie, intrucat
stabilirea prin lege a mijloacelor de proba, a procedurii privind administrarea
probelor, citarea partilor, precum si a prezentei inculpatului la judecata, a
rolului procurorului in procesul penal nu incalca dreptul la aparare al
inculpatului. Acestea reprezinta solutii menite sa duca la descoperirea
adevarului si la restabilirea ordinii de drept, fara intarzieri datorate
dezinteresului sau relei-credinte a partilor in litigiu. In ceea ce priveste
critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 3, art. 69, art.
278^1 alin. 4, art. 291 alin. 2, art. 314 alin. 1, art. 316 alin. 3 si art. 330
din Codul de procedura penala, fata de art. 1 din Constitutie, se arata ca
textul constitutional invocat nu are relevanta in cauza.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
67 alin. 3, art. 69, art. 278^1 alin. 4, art. 291 alin. 2, art. 314 alin. 1,
art. 316 alin. 3 si ale art. 330 din Codul de procedura penala, precum si
dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea
Codului de procedura penala.
Textele din Codul de procedura penala criticate ca neconstitutionale au
urmatorul cuprins:
- Art. 67 alin. 3: "Admiterea sau respingerea cererii se face
motivat";
- Art. 69: "Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in
cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in
care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor
existente in cauza.";
- Art. 278^1 alin. 4: "Persoana fata de care s-a dispus neinceperea
urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi, precum si
persoana care a facut plangerea se citeaza. Neprezentarea acestor persoane
legal citate nu impiedica solutionarea cauzei. Cand instanta considera ca este
absolut necesara prezenta persoanei lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea
acesteia.";
- Art. 291 alin. 2: "Neprezentarea partilor citate nu impiedica
judecarea cauzei. Cand instanta considera ca este necesara prezenta uneia
dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in
acest scop judecata.";
- Art. 314 alin. (1): "Judecata nu poate avea loc decat in prezenta
inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere.";
- Art. 316 alin. 3: "Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma
invinuirea sau cand a intervenit vreuna din cauzele de incetare a procesului penal
prevazute in art. 10 lit. f) - h) si j), procurorul pune, dupa caz, concluzii
de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal.";
- Art. 330: "Cand in cauza supusa judecatii exista mijloace materiale
de proba, instanta, din oficiu sau la cerere, dispune, daca este necesar,
aducerea si prezentarea acestora."
Prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru
modificarea Codului de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobata prin Legea nr. 548/2004,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie
2004, au urmatorul cuprins:
"Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedura penala,
republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie
1997, cu modificarile si completarile ulterioare, se abroga."
Se sustine ca aceste dispozitii legale incalca prevederile constitutionale
ale art. 1, privind statul roman, ale art. 16, privind egalitatea in drepturi,
ale art. 21, privind accesul liber la justitie, ale art. 24, privind dreptul la
aparare, si ale art. 124, privind infaptuirea justitiei.
In ceea ce priveste dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
55/2004, acestea sunt criticate si in raport de prevederile art. 6, privind
dreptul la un proces echitabil, respectiv in raport de cele ale art. 13,
privind dreptul la un recurs efectiv, cuprinse in Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea retine
urmatoarele:
I. In ceea ce priveste dispozitiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedura
penala, potrivit carora respingerea sau admiterea cererii pentru administrarea
unei probe se face motivat, precum si cele ale art. 69 din acelasi act
normativ, privind declaratiile invinuitului sau inculpatului, se sustine ca
incalca dreptul la un proces echitabil, intrucat admisibilitatea oricarei probe
propuse de parti este lasata la aprecierea organului judiciar, caruia i se
permite sa ignore declaratiile inculpatului. Dispozitiile art. 330 din Codul de
procedura penala, potrivit carora, daca exista mijloace materiale de proba,
instanta dispune, daca este necesar, aducerea si prezentarea acestora, sunt
considerate contrare principiului nemijlocirii.
Aceste critici sunt neintemeiate, intrucat este obligatia constitutionala a
instantelor judecatoresti de a realiza justitia, obligatie prevazuta de art.
126 alin. (1) din Legea fundamentala, in cadrul careia se situeaza
administrarea numai a acelor probe care sunt de natura sa conduca la
descoperirea adevarului. Faptul ca instanta este cea care apreciaza cu privire
la concludenta si utilitatea probelor propuse de parti, inclusiv in ceea ce
priveste prezentarea mijloacelor materiale de proba, nu aduce nici o atingere
dreptului la un proces echitabil, cata vreme instanta are obligatia, impusa
chiar prin dispozitiile art. 67 alin. 3 din Codul de procedura penala, ce fac
obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, de a motiva admiterea sau
respingerea cererii pentru administrarea unei probe. Obligatia impusa de
legiuitor constituie o garantie a dreptului la un proces echitabil, permitand
partii ca, in cunostinta de cauza, sa isi exercite drepturile procesuale si,
eventual, sa promoveze caile de atac prevazute de lege, atunci cand apreciaza
ca respingerea sau admiterea unei probe s-a realizat cu incalcarea
dispozitiilor legale.
Referitor la pretinsa incalcare a "principiului nemijlocirii",
aceasta nu poate fi retinuta, intrucat nici un text constitutional nu consacra
un astfel de principiu.
II. Prevederile art. 278^1 alin. 4 si 291 alin. 2 din Codul de procedura
penala, potrivit carora neprezentarea partii legal citate nu impiedica
judecarea cauzei, precum si cele ale art. 314 alin. 1 din Codul de procedura
penala, potrivit carora judecata nu poate avea loc decat in prezenta
inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere, sunt in opinia
autorului exceptiei discriminatorii, intrucat nu consacra in mod expres obligatia
organelor judiciare de a dispune aducerea la judecata si a altor persoane
aflate in stare de detinere, aceasta posibilitate fiind reglementata numai in
legatura cu inculpatul. Instanta de judecata apreciaza, de asemenea, ca
dispozitiile art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedura penala incalca dreptul
la un proces echitabil in situatia in care lasa la latitudinea instantei luarea
masurii prezentarii persoanei lipsite de libertate, care nu este prezenta
intrucat este arestata preventiv.
Aceste critici nu pot fi retinute, intrucat principiul egalitatii de
tratament juridic consta in aplicarea echitabila a unei norme de drept
subiectelor aflate in cazuri identice sau similare. Or, situatia juridica a
inculpatului este diferita de cea a celorlalti participanti la procesul penal.
Inculpatul este, potrivit art. 23 din Codul de procedura penala, "persoana
impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala", iar reglementarea
care impune prezenta acestuia la judecata, atunci cand se afla in stare de detinere,
este impusa de necesitatea asigurarii depline a dreptului la aparare, respectiv
a posibilitatii inculpatului de a formula apararile pe care le considera
necesare fata de acuzatiile ce i se aduc. Asa fiind, deosebirea de tratament
juridic instituita de prevederile legale criticate nu este de natura sa aduca
atingere dispozitiilor constitutionale privind egalitatea in drepturi.
De altfel, judecata cauzei in lipsa partii care a fost citata in conditiile
legii este o solutie care decurge in mod firesc din natura procesului judiciar
menit sa puna capat conflictului juridic dedus judecatii si sa restabileasca
ordinea de drept, fara intarzieri datorate dezinteresului sau relei-credinte a
partilor in litigiu, iar situatia relevata in motivarea exceptiei nu este de
natura sa impiedice partea legal citata sa se prezinte in fata instantei.
III. Art. 316 alin. 3 din Codul de procedura penala, potrivit caruia,
atunci cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a
intervenit vreuna dintre cauzele de incetare a procesului penal, procurorul
pune, dupa caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de incetare a
procesului penal, este criticat in raport de dispozitiile constitutionale ale
art. 16, privind egalitatea in drepturi, sustinandu-se ca ar crea o pozitie
privilegiata acuzarii.
Examinand aceste critici, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra
exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 316 din Codul de
procedura penala, privind rolul procurorului. In acest sens este Decizia nr.
136 din 3 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 298 din 6 mai 2003, in care, respingand exceptia de neconstitutionalitate
ca neintemeiata, Curtea a retinut ca impartialitatea este un corolar al
principiului legalitatii si raspunde, ca si acesta, exigentei asigurarii
egalitatii cetatenilor in fata legii, formulata in Constitutie, cu statut de
drept fundamental, in art. 16. Din acest principiu rezulta ca procurorul, in
calitatea sa de reprezentant al intregii societati, de aparator al ordinii de
drept, precum si al drepturilor si libertatilor cetatenilor, are obligatia sa
isi exercite actiunea cu obiectivitate, fara alt scop general prestabilit si
fara partinire in favoarea statului sau a vreuneia dintre partile din procesele
judiciare la care participa. Procurorul este liber sa prezinte in instanta
concluziile pe care le considera intemeiate potrivit legii, iar faptul ca, in
raport cu noile probe administrate in cauza sau cu o alta perspectiva de
evaluare a probelor administrate in cursul urmaririi penale - perspectiva
deschisa de dezbaterile contradictorii din faza de judecata -, procurorul pune
concluzii de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal nu este
de natura sa creeze o pozitie privilegiata acuzarii, ci da expresie statutului
constitutional si legal al procurorului, care trebuie sa vegheze ca organele la
a caror activitate participa sau a caror activitate o supravegheaza sa aplice
legea fara discriminare.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii, atat considerentele, cat si solutia pronuntata in
decizia mentionata isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
IV. De asemenea, asupra exceptiei de neconstitutionalitate a Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedura penala
Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Deciziile nr. 555 din 16
decembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145
din 17 februarie 2005, si nr. 181 din 29 martie 2005, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005. Cu acele prilejuri,
respingand exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata, Curtea a retinut
ca abrogarea prin actul normativ criticat a dispozitiilor procedural penale
care reglementau recursul impotriva incheierii de respingere a recuzarii s-a
realizat de catre legiuitor in temeiul prerogativelor sale constitutionale,
prevazute de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentala, potrivit carora "Competenta
instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin
lege", fiind determinata, astfel cum se mentioneaza in mod expres in
preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004, de ratiuni de
politica penala. Acestea constau in "necesitatea eliminarii neintarziate a
posibilitatii de exercitare abuziva a drepturilor procesuale, care impieteaza
asupra desfasurarii in conditii normale a procesului penal si poate conduce la
punerea in libertate a unor infractori periculosi". Asa fiind, actul
normativ criticat da expresie preocuparii legiuitorului de a realiza exigentele
unui proces echitabil, reglementat de art. 21 din Constitutie si de art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin
impiedicarea exercitarii abuzive a drepturilor procesuale si prin asigurarea
celeritatii procesului penal (solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil
fiind una dintre aceste exigente). Faptul ca incheierea prin care s-a respins
recuzarea nu poate fi atacata separat cu recurs nu aduce nici o atingere
drepturilor procesuale ale partii, respectiv dreptului la un recurs efectiv in
sensul art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, cata vreme aceasta incheiere poate fi atacata o data
cu fondul, instanta superioara urmand a reface toate actele si dovezile
administrate la prima instanta, atunci cand constata ca cererea de recuzare a
fost pe nedrept respinsa.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa duca la reconsiderarea
jurisprudentei Curtii, atat considerentele, cat si solutia pronuntata in
deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
Curtea mai retine ca textul de lege criticat nu impiedica in nici un fel
partea sa isi angajeze aparator, sa solicite administrarea de probe, sa
exercite caile de atac in conditiile legii si, in general, sa isi exercite
toate drepturile procesuale prevazute de lege, astfel incat nu poate fi primita
critica Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004, in raport de
prevederile constitutionale ce reglementeaza dreptul la aparare.
In ceea ce priveste dispozitiile constitutionale ale art. 1, privind statul
roman, invocate in motivarea criticii de neconstitutionalitate a Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 55/2004, acestea nu sunt incidente in cauza.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 67 alin. 3,
art. 69, art. 278^1 alin. 4, art. 291 alin. 2, art. 314 alin. 1, art. 316 alin.
3 si art. 330 din Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de
procedura penala, ridicata de Alexandru Radulescu in Dosarul nr. 245/2004 al
Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta