DECIZIE   Nr. 31 din 24 februarie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 222 din 19 mai 2000

    Florin Bucur Vasilescu - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de Tancu Amet si Saban Asan in Dosarul nr. 936/1999 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, deoarece principiul oficialitatii, strans legat de principiul legalitatii, nu contravine principiilor si normelor constitutionale. Principiul disponibilitatii din procesul civil isi gaseste reflectarea, in anumite limite fixate de lege, si in procesul penal, spre exemplu in cazul plangerii prealabile.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 septembrie 1999, pronuntata in Dosarul penal nr. 936/1999, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Tancu Amet si Saban Asan intr-o cauza avand ca obiect infractiunea prevazuta la art. 208 alin. 1 si la art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) si i) din Codul penal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca reglementarile cuprinse in art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 208 si 209 din Codul penal, sunt neconstitutionale, intrucat "sesizarea organelor de urmarire penala si apoi continuarea procesului penal au fost efectuate pe baza autorizarii legale date de principiul oficialitatii in derularea procesului penal". Or, acest principiu al "oficialitatii fara limite" contravine dispozitiilor art. 23, 26 si 41 din Constitutie.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca prevederile art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt constitutionale, in conditiile in care indeplinirea din oficiu a actelor de urmarire penala este necesara intr-o societate democratica. De la principiul oficialitatii legea prevede unele exceptii, in baza carora procesul penal nu poate fi pornit din oficiu.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza in punctul sau de vedere ca prevederile criticate sunt constitutionale pentru urmatoarele motive: 1. Fata de invocarea art. 23 din Constitutie, text care se refera la libertatea individuala, autorii exceptiei contesta de fapt masurile procesuale adoptate de organele competente in contextul cauzei penale. Intrucat masura arestarii preventive, luata in procesul penal, constituie o problema care tine de competenta exclusiva a organelor judiciare, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra ei; 2. In legatura cu raportarea autorului exceptiei la art. 26 alin. (1) din Constitutie, in conformitate cu care autoritatea publica trebuie sa respecte si sa ocroteasca viata intima, familiala si privata a persoanei, se considera ca aceasta opinie ignora cu desavarsire principiile statului de drept, conform carora ilicitul penal nu poate excede interventiei statale, sub justificarea ca altfel s-ar ajunge la o imixtiune in viata privata. Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, dar numai daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica si bunele moravuri, asa cum statueaza dispozitiile art. 26 alin. (2) din Constitutie. Deosebit de textul constitutional care fixeaza limitele in interiorul carora o persoana poate pretinde statului sa ii respecte sfera privata, art. 54 din Constitutie impune cetatenilor sa isi exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti. Aceasta dispozitie constitutionala este insa lezata ori de cate ori un cetatean savarseste o infractiune; 3. In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 41 din Constitutie, se considera ca alin. (2) al acestei norme constitutionale reglementeaza ocrotirea egala, prin lege, a proprietatii private, fapt ce justifica, intre altele, si pornirea din oficiu a urmaririi penale in caz de furt, infractiune comisa de autorii exceptiei.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia este neintemeiata. Regula de baza a oficialitatii fiind legata de principiul legalitatii, nerespectarea sa ar insemna totodata incalcarea legalitatii, iar oficialitatea procesului penal nu numai ca nu aduce atingere libertatii individuale, vietii intime, familiale si private sau dreptului de proprietate, dar constituie garantia protectiei unor drepturi constitutionale.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie textul art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, care prevede:
    "[...] Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel."
    Autorii exceptiei critica prevederile acestui alineat, care consacra principiul oficialitatii si, implicit, al obligativitatii procesului penal, intrucat, in opinia lor, acestea contravin normelor constitutionale cuprinse in art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1) si in art. 41 alin. (1) teza intai din Constitutie. In esenta se sustine ca, din moment ce persoanele carora li s-au sustras anumite bunuri nu inteleg sa se constituie parte civila si declara ca nu au nici o pretentie fata de faptuitori, nu isi gaseste temei dreptul procurorului de a incepe urmarirea penala din oficiu.
    Cu privire la constitutionalitatea prevederilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin decizii anterioare, in care s-a constatat ca acestea sunt constitutionale. Astfel, prin Decizia nr. 158 din 14 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000, s-a decis ca textul de lege criticat nu contravine art. 23, 26 si 41 din Constitutie. Existenta pericolului social al unei infractiuni impune masuri adecvate de aparare a ordinii de drept, motiv pentru care autoritatile statului abilitate de lege trebuie sa actioneze indiferent daca persoana lezata prin fapta concreta o solicita sau nu. Principiul oficialitatii, inscris in art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, este o cerinta si o continuare fireasca a principiului legalitatii, inscris in alin. 1 al aceluiasi articol. In legatura cu protectia constitutionala a proprietatii private, Curtea a apreciat ca aceasta nu este lezata prin indeplinirea din oficiu a actelor necesare derularii procesului penal; dimpotriva, urmarirea penala din oficiu a infractiunilor contra patrimoniului asigura o protectie mai energica a proprietatii, aceasta fiind chiar in interesul proprietarului.
    Solutia de respingere a exceptiei se impune si in aceasta speta. Curtea retine ca art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, criticat pentru motiv de neconstitutionalitate de catre autorii exceptiei, este cuprins in cap. I din titlul I al codului, intitulat "Scopul si regulile de baza ale procesului penal". Rezulta ca oficialitatea procesului penal constituie o regula de baza, aflata in stransa legatura cu scopul procesului penal, reglementat de art. 1 din Codul de procedura penala, text care prevede: "Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
    Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor."
    Analizand cele doua texte, Curtea observa ca atat oficialitatea, cat si legalitatea procesului penal reprezinta consecinte firesti ale scopului acestuia, asa cum este el definit de Codul de procedura penala.
    In legatura cu pretinsa incalcare a art. 23 alin. (1) din Constitutie, conform caruia "Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile", Curtea retine ca in speta punerea in miscare si exercitarea din oficiu a actiunii penale au fost determinate de necesitatea apararii intereselor generale ale societatii, a garantarii juridice a drepturilor constitutionale ale cetatenilor. De aceea sustinerea ca oficialitatea procesului penal incalca libertatea individuala nu poate fi primita. Faptul ca in cursul desfasurarii instructiei penale s-a dispus masura arestarii preventive a faptuitorilor nu reprezinta o chestiune care priveste controlul de constitutionalitate, atata timp cat aceasta masura este luata pe baza legii si impotriva sa pot fi exercitate caile legale de atac. Libertatea individuala nu poate constitui o cauza care sa exonereze persoana de raspundere, in conditiile in care, prin actiuni indreptate impotriva vietii sau patrimoniului unei alte persoane, contra unor activitati de interes public etc., aceasta pune in pericol un interes general, legalmente ocrotit.
    Competenta procurorului in inceperea din oficiu a procesului penal este legitimata constitutional de dispozitiile art. 130 alin. (1), care prevad ca "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor". Aceste dispozitii constitutionale il obliga pe legiuitor sa instituie o reglementare corespunzatoare a activitatii judiciare, inclusiv organizarea procesului penal, care sa respecte atat interesele generale ale societatii si apararea ordinii de drept, cat si drepturile si libertatile cetatenesti, cu atat mai mult cu cat aceste dispozitii se coroboreaza cu prevederile cuprinse in art. 1 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate". In conditiile actuale, caracterizate prin afirmarea plenara a drepturilor si libertatilor omului, statul este un garant al securitatii cetatenilor, al exercitarii libere si nestingherite a acestor drepturi, printre care se numara si dreptul de proprietate. Sustinerea autorilor exceptiei ca "In prezent, statul trebuie sa aiba acest drept de control absolut doar fata de ceea ce ii apartine, siesi si nu altuia" nu poate fi primita, deoarece oficialitatea procesului penal si obligativitatea tragerii la raspundere a faptuitorilor constituie modalitati de garantare a apararii ordinii de drept, a valorilor fundamentale ale societatii.
    Oficialitatea procesului penal nu este "fara limite", asa cum sustin autorii exceptiei, din moment ce in anumite conditii legea prevede exceptii de la acest principiu. Astfel, regula oficialitatii poate fi restransa sau inlaturata atunci cand, spre exemplu, legea cere, pentru punerea in miscare a actiunii penale, incuviintari sau autorizari prealabile sau cand aceasta este conditionata de existenta plangerii prealabile.
    In legatura cu sustinerile autorilor exceptiei de neconstitutionalitate, legate de faptul ca partea vatamata nu mai are interes in cauza, deoarece nu s-a constituit parte civila, acest fapt nu prezinta importanta in raport cu obiectul sesizarii, intrucat, pe de o parte, renuntarea la exercitiul actiunii civile nu are, in conceptia legiuitorului, nici o influenta asupra actiunii penale, iar pe de alta parte, persoana vatamata, care nu s-a constituit parte civila in procesul penal, poate introduce la instanta civila (in baza prevederilor art. 19 alin. 1 din Codul de procedura penala) actiune pentru repararea pagubei pricinuite prin infractiune.
    In sfarsit, Curtea constata ca oficialitatea procesului penal nu contravine nici normei constitutionale continute in art. 26 alin. (1), conform careia "Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata". Autorii exceptiei ignora dispozitiile alin. (2) ale aceluiasi articol, in care se prevede ca "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri", precum si principiul constitutional privind exercitarea cu buna-credinta de catre cetateni a drepturilor si libertatilor constitutionale, reglementat de art. 54 din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Tancu Amet si Saban Asan in Dosarul nr. 936/1999 al Judecatoriei Constanta.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 februarie 2000.

                 PRESEDINTE,
    conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

                                 Magistrat asistent,
                                 Mihai Paul Cotta