DECIZIE Nr. 309 din 15 noiembrie 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279
alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul
penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 32 din 18 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala si
ale art. 207 din Codul penal, exceptii ridicate de Teodor Emilian Vasiliu,
Mariana Ionescu si Sorin Dumitru Popescu in dosarele nr. 2.011/2000, nr.
4.397/2000 si, respectiv, nr. 4.887/2000 ale Judecatoriei Sectorului 1
Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 325C/2001 si
nr. 326C/2001 la Dosarul nr. 324C/2001.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca se impune conexarea dosarelor,
in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, intrucat acestea au ca
obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate.
Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din
Codul de procedura civila, dispune conexarea dosarelor nr. 325C/2001 si nr.
326C/2001 la Dosarul nr. 324C/2001.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate, considerand ca
dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala
privind punerea in miscare a actiunii penale la plangerea prealabila a
persoanei vatamate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie,
referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a
autoritatilor publice, deoarece nu contin dispozitii discriminatorii sau
privilegii. De asemenea, se sustine ca aceste prevederi nu contravin nici
dispozitiilor art. 1 alin. (3), privind statul roman, si nici celor ale art. 30
alin. (1) si alin. (2) din Constitutie, referitoare la libertatea de exprimare.
Se considera ca si dispozitiile art. 207 din Codul penal referitoare la proba
veritatii sunt conforme cu prevederile constitutionale, intrucat nu se incalca
prezumtia de nevinovatie, prevazuta la art. 23 alin. (8), libertatea
constiintei, consacrata prin art. 29, libertatea de exprimare, garantata de
art. 30, libertati care, potrivit art. 30 alin. (6) si art. 54 din Constitutie,
trebuie exercitate cu buna-credinta, fara a se incalca drepturile si
libertatile celorlalti. Totodata se considera ca nu sunt incalcate nici prevederile
art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare. Se invoca, in final,
jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 272 din 20 decembrie
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din 27
aprilie 2001, si Decizia nr. 56 din 22 februarie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 154 din 29 martie 2001, prin care au fost
respinse exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi dispozitii
legale. Intrucat nu au fost invocate elemente noi de natura a determina o
reconsiderare a acestei jurisprudente, se solicita respingerea exceptiilor.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 4 iunie 2001 si 21 iunie 2001 (pronuntate in dosarele
nr. 4.397/2000, nr. 4.887/2000 si, respectiv, nr. 2.011/2000), Judecatoria
Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din
Codul de procedura penala, precum si a celor ale art. 207 din Codul penal,
exceptii ridicate de Mariana Ionescu, Sorin Dumitru Popescu si, respectiv, de
Teodor Emilian Vasiliu.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate autorii acestora sustin
ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala
contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea in
drepturi, intrucat este "vadita inegalitatea in fata legii, cel putin
procedural, a jurnalistilor". De asemenea, se considera ca ambele texte de
lege criticate incalca drepturile si libertatile cetatenilor, garantate prin
art. 1 alin. (3) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 si 20 din Constitutie,
raportate la art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale (referitoare la dreptul la libertatea de exprimare),
si, respectiv, art. 30 alin. (1), (2) si alin. (8) teza finala, privind
libertatea de exprimare. Se considera ca aplicarea dispozitiilor privind
procedura plangerii prealabile si jurnalistilor (pentru infractiunile prevazute
la art. 193, 205 si 206 din Codul penal) aduce atingere libertatii de exprimare
a acestora si, totodata, constituie o discriminare in raport cu alte categorii
de cetateni (judecatori, procurori, notari, militari), care, tot "pentru
fapte in legatura cu serviciul, se afla in cercetari ale organelor competente,
altele decat instantele, luni si ani de zile, iar de multe ori, pe baza acestor
cercetari profesioniste sunt exonerati de orice raspundere". In ceea ce
priveste dispozitiile art. 207 din Codul penal, referitoare la proba veritatii,
autorii exceptiilor considera ca acestea contravin prevederilor art. 30 alin.
(8) teza finala din Constitutie. Se arata ca proba veritatii devine necesara
unui jurnalist pentru disculparea pentru informatia sau opinia exprimata, dar
aceasta nu este posibila, deoarece proba veritatii ar presupune dezvaluirea
surselor de informare ale jurnalistului, care sunt protejate. Autorii considera
ca art. 207 din Codul penal vine in contradictie, sub acelasi aspect, cu
prevederile art. 31 din Constitutie, potrivit carora dreptul persoanei de a
avea acces la informatie de interes public nu poate fi ingradit.
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opiniile asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate, apreciaza ca acestea sunt neintemeiate.
Se considera ca textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art.
10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, deoarece sunt in concordanta cu cerintele aratate in pct. 2 al
art. 10 si sunt menite sa protejeze morala, reputatia sau drepturile altora.
Aceste dispozitii, absolut necesare intr-o societate democratica, permit
persoanei vatamate in drepturile sale prin savarsirea infractiunilor de
insulta, calomnie si amenintare sa se adreseze instantei de judecata si atunci
cand faptele au fost savarsite prin presa, constituind un mijloc de protectie a
respectarii moralitatii, reputatiei persoanei, dar si a dreptului publicului de
a fi informat corect, conform realitatii si in limitele decentei. Instanta de
judecata mai considera ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din
Codul de procedura penala nu incalca principiul egalitatii in drepturi,
deoarece sunt situatii diferite in cazul categoriilor profesionale invocate de
autorii exceptiilor, situatii carora trebuie sa le corespunda tratamente
juridice deosebite, pentru respectarea altor principii constitutionale. In ceea
ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a art. 207 din Codul penal
instanta de judecata considera, de asemenea, ca fiind nefondate criticile,
aratandu-se ca proba veritatii este admisibila numai in anumite cazuri si nu
presupune, in toate cazurile, dezvaluirea surselor de informare ale ziaristilor
sau ca o asemenea dezvaluire nu ar fi permisa pentru ocrotirea unor interese
publice sau individuale, reglementari care nu nu se regasesc in cuprinsul
Conventiei.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctele sale de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata sub toate aspectele. Astfel, se
considera ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de
procedura penala nu sunt contrare prevederilor art. 10 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, "in
lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, o restrangere nu
este de natura sa incalce art. 10 din Conventie, daca este prevazuta de lege,
indreptata spre indeplinirea unui scop legitim si necesara intr-o societate
democratica". Referirile la organul judiciar caruia i se adreseaza
plangerea nu sunt socotite, in opinia Guvernului, ca restrangeri aduse
libertatii de exprimare in acceptiunea art. 10 din Conventie. Se invoca, in
acest sens, insasi jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care in
Cazul Constantinescu impotriva Romaniei a constatat ca nu a existat o incalcare
a art. 10 din Conventie, deoarece "marja de apreciere a autoritatilor nationale"
in stabilirea existentei "unei nevoi sociale imperioase care sa raspunda
ingerintei in exercitarea libertatii de exprimare nu a fost depasita". Se
mai arata ca acelasi text de lege nu contravine nici prevederilor art. 16 alin.
(1) din Constitutie, deoarece "nu creeaza nici privilegii, nici
discriminari, neincalcand vreunul dintre criteriile egalitatii in drepturi,
enumerate in art. 4 din Constitutie". Totodata se considera ca nu sunt
incalcate nici prevederile art. 30 alin. (1), (2) si (8) din Constitutie,
deoarece textul procedural criticat nu contine dispozitii de asemenea natura.
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 207 din Codul penal se
arata ca este nefondata in raport cu prevederile art. 30 alin. (6) si cu cele
ale art. 54 din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului,
rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile
art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala si cele ale art.
207 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
- art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala:
"Aceste prevederi se aplica si in cazul infractiunilor prevazute in art.
193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice mijloace de
comunicare in masa;"
Aceste dispozitii trebuie corelate cu cele ale paragrafului 1 al alin. 2 al
art. 279 din Codul de procedura penala, la care se face referire, dispozitii
care prevad: "Plangerea prealabila se adreseaza:
a) instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal
in art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este
cunoscut. Cand faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa
organului de cercetare penala pentru identificarea lui.";
- art. 207 din Codul penal: "Proba veritatii celor afirmate sau
imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru
apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba
veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie."
Textele constitutionale, invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate,
au urmatoarea redactare:
- art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme si sunt garantate.";
- art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
- art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- art. 29 alin. (1) si (2): "(1) Libertatea gandirii si a opiniilor,
precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o
forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o
credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in
spirit de toleranta si de respect reciproc.";
- art. 30 alin. (1), (2) si alin. (8) teza finala: "(1) Libertatea de
exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor
de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin
alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisa. [...]
(8) [...] Delictele de presa se stabilesc prin lege.";
- art. 31 alin. (1): "Dreptul persoanei de a avea acces la orice
informatie de interes public nu poate fi ingradit."
Autorul exceptiei a mai invocat si incalcarea art. 10 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul
cuprins: "1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest
drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica
informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama
de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de
radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati, ce comporta indatoriri si
responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau
sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate
democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau
siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia
sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru
a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta
autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti."
Autorii exceptiilor considera ca este neconstitutionala institutia
plangerii prealabile (prevazuta la art. 279 alin. 1 din Codul de procedura
penala ca o conditie necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale) in
cazurile prevazute de art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din acelasi cod,
deoarece se incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, prin
faptul ca pentru infractiunile mentionate in acest text, savarsite de
jurnalisti (care ar constitui infractiuni de serviciu), alte categorii
profesionale nu pot fi chemate in judecata direct in fata instantei, ci este
prevazuta o procedura prealabila, de cercetare de catre "organe
competente, altele decat instantele", care-i pot exonera de orice
raspundere penala. Se considera ca astfel se instituie o discriminare interzisa
de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Totodata autorii exceptiei apreciaza ca
sunt incalcate si prevederile art. 29 alin. (1) si (2), referitoare la
libertatea constiintei, ale art. 30 alin. (1), (2) si (8) din Constitutie,
referitoare la libertatea de exprimare, prevederile art. 1 alin. (3) si cele
ale art. 11 si art. 20 din Constitutie, raportate la art. 10 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare
la dreptul la libertatea de exprimare.
1. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279
alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca nu
pot fi retinute criticile formulate, avand in vedere urmatoarele considerente:
Conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de existenta plangerii
prealabile a persoanei vatamate reprezinta o exceptie de la regula generala a
oficialitatii procesului penal, inscrisa in art. 2 alin. 2 din Codul de
procedura penala. Cazurile in care este necesara plangerea prealabila se impart
in doua categorii: in cazul anumitor infractiuni, prevazute expres si limitativ
de lege, plangerea prealabila se depune direct la instanta de judecata, iar in
cazul altor infractiuni, determinate, de asemenea, prin lege, plangerea trebuie
adresata organului de urmarire penala competent, sesizarea instantei urmand a
se face prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din
Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
lege". Stabilirea infractiunilor in cazul carora este necesara plangerea
prealabila, a acelora in care trebuie efectuata urmarirea penala, precum si a
celor in cazul carora sesizarea instantei de judecata se face prin plangerea prealabila
directa a persoanei vatamate este lasata de Constitutie la libera optiune a
legiuitorului. In speta, textul art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din Codul de
procedura penala, introdus prin Legea nr. 45/1993 (publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 147 din 1 iulie 1993), extinde cazurile in
care plangerea penala a persoanei vatamate poate fi adresata direct instantei
de judecata, prevazute de paragraful 1 al aceluiasi alineat, si cu privire la
"infractiunile prevazute in art. 193, 205 si 206 din Codul penal,
savarsite prin presa sau orice mijloace de comunicare in masa;".
Curtea retine ca prevederile art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea in
drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice nu sunt
incalcate pentru ca textul de lege mentionat nu contine privilegii sau
discriminari de natura acelora prevazute la art. 4 din Constitutie, si anume de
rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de
opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. Faptul ca
pentru categoria de infractiuni prevazuta de textul de lege criticat este
aplicabila procedura plangerii prealabile prevazuta la alin. 2 lit. a) al art.
279 din Codul de procedura penala, iar nu aceea prevazuta la lit. b) sau c) ale
aceluiasi articol nu poate fi considerat o discriminare. In mod constant Curtea
Constitutionala, in jurisprudenta sa, a statuat ca principiul egalitatii nu
inseamna uniformitate, ci presupune ca in situatii deosebite (cum este si cel
in speta) sa se adopte solutii juridice deosebite. Or, situatia jurnalistilor
trimisi in judecata numai pentru infractiunile prevazute la art. 193, 205 si
206 din Codul penal, savarsite prin presa sau prin orice mijloace de comunicare
in masa, este diferita de aceea a judecatorilor, procurorilor, notarilor ori a
altor categorii profesionale prevazute la lit. c) a aceluiasi articol,
diferenta rezultand din specificul activitatii acestora, natura deosebita a
infractiunilor pentru care sunt reclamati, gravitatea faptelor ori principiile
constitutionale ocrotite. Totodata Curtea observa ca argumentele invocate de
autorii exceptiilor, referitoare la competenta organelor, altele decat
instantele, ori la exonerarea de raspundere care ar fi posibila in mai mare
masura in fata acestor organe de cercetare penala, nu pot fi luate in
considerare, deoarece, chiar potrivit prevederilor constitutionale [art. 125
alin. (3)], competenta si procedura de judecata sunt stabilite numai de lege,
iar nu de Constitutie, iar garantii procesuale care sa asigure aflarea
adevarului de catre instanta ori de catre organul de cercetare penala sunt,
deopotriva, existente in ambele situatii, aflarea adevarului fiind unul dintre
principiile de baza ale procesului penal (art. 3 din Codul de procedura penala).
Curtea mai constata ca textul procedural criticat nu incalca prevederile
art. 30 alin. (1) si (2) din Constitutie si nici pe cele ale art. 10 din
Conventie, referitoare la libertatea de exprimare, deoarece, potrivit
prevederilor constitutionale ale alin. (6) din art. 30, "Libertatea de
exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a
persoanei si nici dreptul la propria imagine", iar, potrivit prevederilor
art. 10 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, "exercitarea acestor libertati poate fi supusa unor
formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care
constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru [...]
protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor
altora [...]". Or, tocmai pentru sanctionarea depasirii limitelor
constitutionale ale exercitarii libertatii de exprimare textul mentionat
stabileste extinderea procedurii plangerii prealabile adresate instantei de judecata
si asupra infractiunilor de amenintare, insulta si calomnie savarsite prin
presa sau prin orice mijloace de comunicare in masa, dispozitiile sale fiind
astfel conforme Constitutiei si Conventiei.
Curtea mai constata ca nu sunt incalcate, de asemenea, nici prevederile
art. 30 alin. (8) teza finala, referitoare la stabilirea prin lege a delictelor
de presa, deoarece, nefiind inca adoptata o lege prin care sa fie stabilite
delictele de presa, textul constitutional invocat nu are nici o incidenta in
cauza.
Totodata Curtea observa ca nu sunt incalcate, prin dispozitiile procedurale
criticate, nici prevederile art. 29 alin. (1) si (2) din Constitutie,
referitoare la libertatea constiintei, deoarece libertatea gandirii si a
opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase "trebuie sa se
manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc", potrivit chiar
alin. (2) al art. 29 din Constitutie, invocat de autori in motivarea
exceptiilor de neconstitutionalitate.
Prin urmare, retinand ca dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) alin. 2 din
Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale mentionate
si nici prevederilor art. 10 din Conventie, Curtea retine, totodata, ca nu sunt
incalcate, de asemenea, nici prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie,
referitoare la statul roman ca stat de drept, ale art. 11 privind dreptul
international si dreptul intern si nici prevederile art. 20 din Constitutie,
referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, existand depline
concordante intre textul din Conventie invocat si dispozitiile legale
criticate.
2. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 207
din Codul penal, Curtea retine, de asemenea, ca este neintemeiata, intrucat
acestea sunt conforme cu prevederile constitutionale invocate de autorul
exceptiei.
Astfel, nu poate fi retinut motivul invocat, referitor la imposibilitatea
efectuarii probei veritatii, din cauza eticii jurnalistului care obliga la
protejarea surselor de informare. Curtea observa ca proba veritatii nu impune
dezvaluirea surselor de informare, ci scopul ei este acela de a da
posibilitatea jurnalistului de a dovedi adevarul informatiilor date
publicitatii. Totodata Curtea atrage atentia ca nu se poate justifica savarsirea
unor infractiuni grave prin invocarea secretului surselor de informare.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 29 din Constitutie, si anume
a alin. (1) si (2), referitoare la libertatea constiintei, Curtea constata ca
reglementarea probei veritatii in cazul infractiunilor de insulta si calomnie,
prin art. 207 din Codul penal, nu aduce nici un fel de atingere libertatii
constiintei, garantata de Legea fundamentala, ci, dimpotriva, asigura
exercitarea cu buna-credinta a libertatii gandirii si a opiniilor, fara a se
incalca drepturile si libertatile fundamentale ale celorlalti, in spiritul art.
54 din Constitutie. Or, faptele de insulta si calomnie demonstreaza tocmai o
lipsa de respect pentru demnitatea persoanei si, de aceea, numai daca au fost
savarsite pentru apararea unui interes legitim si daca s-a facut proba
veritatii lor, ele nu constituie infractiuni.
In ceea ce priveste invocarea incalcarii art. 31 din Constitutie, referitor
la dreptul la informare, Curtea retine netemeinicia acestei critici, deoarece,
potrivit prevederilor alin. (4) din acest articol, "Mijloacele de
informare in masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea
corecta a opiniei publice". Or, procedura de sanctionare a ziaristilor
pentru savarsirea infractiunilor de amenintare, insulta sau calomnie are in
vedere tocmai obligatiile constitutionale ale celor care folosesc mijloacele de
informare in masa si care trebuie sa asigure o informare corecta a publicului.
Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 si alin. 2 lit. a) din
Codul de procedura penala. Poate fi mentionata in acest sens Decizia nr. 162
din 21 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 544 din 2 noiembrie 2000, prin care s-a statuat ca aceasta exceptie este
neintemeiata, dispozitiile legale criticate fiind constitutionale, deoarece
"nu aduc atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul
reglementarii constituindu-l doar procedura de punere in miscare a actiunii
penale numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul
infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de
plangere".
Considerentele si solutia adoptata isi pastreaza valabilitatea si in
prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Curtea constata ca nu este intemeiata nici critica referitoare la
incalcarea art. 30 alin. (1) din Constitutie, deoarece libertatea de exprimare,
ca orice alta libertate sau drept fundamental, trebuie sa fie exercitata cu
buna-credinta, potrivit art. 54 din Constitutie, "fara sa incalce
drepturile si libertatile celorlalti", iar conform art. 30 alin. (6),
"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine".
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 207 din Codul penal, respingand
exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii. Astfel, prin Decizia
nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a statuat ca art. 207 din Codul penal nu
incalca principiul prezumtiei de nevinovatie consacrat de art. 23 alin. (8) din
Constitutie, deoarece acesta "nu reglementeaza stabilirea vinovatiei in
cazul infractiunilor de insulta si de calomnie. In realitate, acest text de
lege instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmarilor
sau imputarilor facute, aceasta constituind un caz special de inlaturare a
caracterului penal al faptei, prin lipsa pericolului social, daca fapta a fost
savarsita pentru apararea unui interes legitim". S-a mai retinut ca
"Apararea drepturilor si a libertatilor cetatenilor impune, in unele
situatii, sanctionarea penala a afirmarilor si imputarilor, chiar daca acestea
se refera la fapte adevarate, dar nu au fost facute pentru apararea unui
<<interes legitim>>. De altfel, necesitatea sanctionarii rezulta
din prevederile art. 30 alin. (6) din Constitutie". Prin aceeasi decizie
Curtea a constatat si faptul ca textul art. 207 din Codul penal "este in
deplina concordanta cu prevederile art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", precum si cu
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Considerentele si solutia adoptate prin decizia citata isi pastreaza
valabilitatea si in prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
Curtea observa, de asemenea, ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omului cu privire la protejarea surselor de la care jurnalistii preiau
informatii nu este relevanta in cauza, intrucat art. 207 din Codul penal se
refera la fapte determinate privitoare la o persoana, deci elemente concrete
care pot fi dovedite, iar nu la obligatia impusa de un tribunal unui ziarist de
a-si dezvalui sursele, sub sanctiunea aplicarii unei amenzi, situatie la care
se refera Cazul Goodwin contra Regatul Unit, caz invocat de autorii
exceptiilor.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin.
2 lit. a) alin. 2 din Codul de procedura penala si ale art. 207 din Codul
penal, exceptii ridicate de Teodor Emilian Vasiliu, Mariana Ionescu si Sorin
Dumitru Popescu in dosarele nr. 2.011/2000, nr. 4.397/2000 si, respectiv, nr.
4.887/2000 ale Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 noiembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan