DECIZIE Nr.
308 din 6 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 390 din 5 mai 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte
Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată din oficiu de
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă în Dosarul nr. 10.789/C/2005.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
145D/2006, ce are ca obiect excepţia de neconstitu-ţionalitate a aceloraşi
prevederi legale şi este invocată de Korcsak Carol şi Korcsak Helene în Dosarul
nr. 2.446/2005 al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autorilor
excepţiei, mandatar cu procură la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 91 D/2006 şi nr. 145D/2006 este
identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul autorilor
excepţiei Korcsak Carol şi Korcsak Helene lasă la aprecierea Curţii conexarea
dosarelor menţionate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 145D/2006 la Dosarul nr. 91 D/2006,
care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorilor excepţiei
Korcsak Carol şi Korcsak Helene solicită admiterea acesteia, cu susţinerea că
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2), art.
20 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2) şi (8) şi art. 148 alin. (2), (3)
şi (4) din Constituţie, precum şi scopului Legii nr. 10/2001, prin instituirea unui termen de prescripţie
derogator de la dreptul comun în materia dreptului de acţiune în constatarea
nulităţii absolute. De asemenea, se susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 17
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 6 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 590/2003 privind tratatele.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în
vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 18 ianuarie 2006 şi 26 ianuarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 10.789/C/2005
şi nr. 2.446/2005, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă şi Tribunalul
Covasna au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepţia
a fost ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă, din
oficiu, în Dosarul nr. 10.789/C/2005 şi de Korcsak Carol şi Korcsak Helene în
Dosarul nr. 2.446/2005 al Tribunalului Covasna.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă susţine că textul de lege
criticat este neconstituţional, întrucât contravine dispoziţiilor art. 16, 21,
44 şi 53 din Legea fundamentală. Se arată că termenul de prescripţie special,
reglementat prin art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, încalcă dreptul de
acces la justiţie, deoarece nu respectă principiile proporţionalităţii
ingerinţei statului asupra exercitării dreptului şi al rezonabilităţii acestei
măsuri, astfel încât să nu fie afectată însăşi existenţa dreptului, principii
instituite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea,
instanţa de judecată arată că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Comunităţilor Europene s-a statuat că, în vederea garantării accesului efectiv
la actul de justiţie pentru persoanele fizice sau persoanele juridice, este
necesar ca termenele de prescripţie a dreptului de acţiune să fie rezonabile,
astfel încât să nu determine o exercitare dificilă sau chiar imposibilă a
dreptului însuşi. In concluzie, în opinia instanţei de judecată, limitarea
dreptului de acces la justiţie, prin instituirea unui termen de prescripţie de
un an,în materia constatării nulităţii absolute, este excesivă în raport cu
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a
Comunităţilor Europene, ceea ce impune o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
De asemenea, autorii excepţiei
Korcsak Carol şi Korcsak Helene susţin că prevederile art. 45 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 încalcă art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20 şi art. 44 alin.
(2) teza întâi din Legea fundamentală, precum şi art. 17 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, deoarece validează contractele de
vânzare-cumpărare a imobilelor ce intră sub sfera de reglementare a actului
normativ criticat, încheiate prin fraudarea legilor.
Tribunalul Covasna apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu
următorul cuprins: „(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de
cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data
intrării în vigoare a prezentei legi."
Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 460
din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 720 din 12 noiembrie 2001.
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi
contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (1),
referitoare la îndeplinirea obligaţiilor statului ce-i revin din tratatele la
care este parte, şi alin. (2), privind tratatele ratificate de Parlament, art. 20 - Tratatele internaţionale privind
drepturile omului, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la
justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi
dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată,
Curtea constată următoarele:
Prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
instituie un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru
prescrierea acţiunii în constatarea nulităţii absolute. Această soluţie a
legiuitorului este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". De
altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia Plenului Curţii
Constituţionale nr. 1/1994) s-a reţinut că, pentru situaţii deosebite,
legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de
exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie să
nu fie încălcat.
Mai mult, în jurisprudenţa sa
referitoare la dreptul de acces la justiţie Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a statuat, în cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii
Britanii (2001), că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale poate fi invocat de orice
persoană care consideră că a existat o ingerinţă ilegală în privinţa
exerciţiului unuia din drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că
„dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi că „acesta
poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de
prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".
De asemenea, în cauza Stubbings contra Regatului Unit
al Marii Britanii (1996), instanţa de contencios
european al drepturilor omului a arătat că statele părţi ale Convenţiei se
bucură de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte reglementarea dreptului de
acces la justiţie.
In ceea ce priveşte invocarea jurisprudenţei Curţii de
Justiţie a Comunităţilor Europene, Curtea reţine că, prin Hotărârea Santex, din
27 februarie 2003, instanţa de la Luxemburg a statuat, în legătură cu
instituirea unor termene de prescripţie pentru unele proceduri referitoare la
achiziţii publice, că definirea condiţiilor în care operează aceste termene ţine
de ordinea juridică a statelor membre şi corespunde, în principiu, exigenţei
aplicării principiului securităţii raporturilor juridice.
De altfel, Curtea constată că în numeroase cauze a
statuat că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile
art. 16, 21, 44 şi 53 din Constituţie. In acest sens este Decizia nr. 253/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, Decizia nr. 372/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, şi Decizia nr. 78/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din
22 februarie 2006.
Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile
menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând nici un
element nou, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 44 alin. (8), privind interdicţia de confiscare a averii dobândite licit şi prezumţia de dobândire
licită a averii, precum şi în art. 148 alin. (2), (3) şi (4), referitoare la
prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene faţă de dispoziţiile
contrare din legile interne, ca urmare a aderării, precum şi la garantarea
aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării, Curtea
constată că acestea nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă
în Dosarul nr. 10.789/C/2005 şi de Korcsak Carol şi Korcsak Helene în Dosarul
nr. 2.446/2005 al Tribunalului Covasna.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lăpădat