Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. 67, art. 111 alin. (6) şi art. 112 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Gheorghe Asmarandei, în calitate de administrator special al Societăţii ASIRI Internaţional - S.R.L din Piatra-Neamţ, în Dosarul nr. 3.478/103/2014/a15 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.309D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 67 din Legea nr. 85/2014 cuprind definiţia juridică a tabelului definitiv al creanţelor, fără ca această definiţie legală să încalce normele constituţionale invocate. Acceptarea provizorie a unei creanţe se bucură de o prezumţie relativă de legalitate şi nu împiedică apărarea debitorului în cadrul căii de atac a contestaţiei la tabelul preliminar. De altfel, dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 85/2014 criticate nu fac altceva decât să dea posibilitatea exercitării căii de atac, motiv pentru care nu se poate aprecia că dispoziţiile criticate ar fi contrare art. 21 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 25 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.478/103/2014/a15, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 67, art. 111 alin. (6) şi art. 112 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (şi nu art. 5 pct. 62, art. 111 pct. 6 şi art. 112 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cum eronat se menţionează în dispozitivul încheierii de sesizare), excepţie ridicată de Gheorghe Asmarandei, în calitate de administrator special al Societăţii ASIRI Internaţional - S.R.L din Piatra-Neamţ, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 5 pct. 67, art. 111 alin. (6) şi art. 112 din Legea nr. 85/2014 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 24 şi art. 44 alin. (2) din Constituţie. Astfel, arată că legiuitorul dă legitimitate unei aparenţe a dreptului creditorului contestator, punându-l pe acesta într-o situaţie privilegiată în raport cu dreptul la apărare al debitorului, dar, mai ales, în raport cu patrimoniul debitorului cu privire la care creditorul contestator realizează veritabile acte de dispoziţie. În fapt, creditorul contestator hotărăşte asupra însăşi existenţei persoanei juridice debitoare, deşi creanţa sa nu este certă, lichidă şi exigibilă. Astfel, se încalcă dreptul la apărare al unui debitor care se află în insolvenţă şi care nu mai poate propune reorganizarea faţă de creditorii care au fost înscrişi cu creanţe în tabelul creditorilor. În modalitatea de reglementare, legiuitorul nu prevede nicio măsură de protecţie a debitorului în faţa unui creditor contestator care are un vot hotărâtor pentru planul de reorganizare şi cu privire la care, instanţa soluţionând definitiv contestaţia o va respinge sau o va admite într-un tabel al creditorilor (preliminar).6. Totodată, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, susţine că sintagma „judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv" este contrară art. 21 alin. (1) din Constituţie. În acest context menţionează că se impune ca legea să fie clară, astfel încât justiţiabilii să poată avea reprezentarea drepturilor procesuale. Or, în modalitatea de reglementare se remarcă arbitrariul cu privire la sintagma „poate admite", fără ca legea să precizeze în ce condiţii judecătorul-sindic va dispune această măsură. Legea nu distinge nici cu privire la motivele/considerentele pentru care judecătorul-sindic poate admite în tot, respectiv în parte, înscrierea creanţelor contestate în mod provizoriu în tabelul de creanţe, cu atât mai mult cu cât nu are competenţă materială de a stabili întinderea creanţei (exemplificând cu privire inclusiv la situaţia în care întinderea unei creanţe este stabilită de instanţele specializate de contencios administrativ şi fiscal - creanţele fiscale şi bugetare). De asemenea, legea nu precizează expressis verbis dacă judecătorul-sindic este îndrituit să nu admită o atare creanţă în tabelul creditorilor până la soluţionarea definitivă a acesteia. În final, face trimitere atât la jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 sau Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010), cât şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care sa statuat că legea trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale, iar pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv (spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în cauza Rotaru împotriva României).7. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 67, art. 111 pct. 6 şi art. 112 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă este neîntemeiată, deoarece în tabelul definitiv de creanţe este normal să fie înscrise toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic, deoarece volumul mare de contestaţii, formulate la un singur termen de judecată, poate împiedica soluţionarea cu celeritate a contestaţiilor şi, de asemenea, poate conduce la pronunţarea unor soluţii greşite. Din acest punct de vedere, acceptarea provizorie a unei creanţe se bucură de o prezumţie relativă de legalitate şi nu împiedică apărarea debitorului în justiţie, în cadrul căii de atac a contestaţiei la tabelul preliminar, în care se va stabili, în mod contradictoriu şi pe fond dacă creanţa a fost admisă în mod corect sau, dimpotrivă, dacă creanţele au fost înscrise provizoriu în tabelul definitiv în mod eronat, nefiind deci vătămate esenţial şi iremediabil niciunul dintre drepturile debitorului, soluţia legislativă aleasă fiind una optimă şi echilibrată.8. Referitor la art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, arată că acesta este constituţional, deoarece concretizează accesul la justiţie al debitorului şi al celorlalţi creditori, aceştia având dreptul să propună probe şi să pună concluzii în ceea ce priveşte existenţa şi întinderea creanţelor pentru a fi înscrise în tabelul definitiv, fiind normal, dat fiind urgenţa procedurii şi necesitatea soluţionării unitare a contestaţiilor, ca toate părţile să poată propune şi administra probe cu privire la creanţele ce se vor înscrie în tabelul definitiv şi cu privire la care se formulează contestaţii de către debitor, nefiind constatate aspecte de neclaritate a soluţiei legislative.9. Cu privire la art. 112 din Legea nr. 85/2014, apreciază că acesta este constituţional, deoarece creanţele admise şi înscrise în mod provizoriu, ca urmare a unei cercetări aparente a realităţii existenţei şi întinderii acestor creanţe de către lichidator şi/sau judecător, beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate, astfel că este normal ca în privinţa acestor creanţe să existe şi dreptul de vot în adunarea creditorilor, atâta timp cât nu s-a dovedit eroarea cu privire la înscrierea lor în tabelul preliminar. Dacă însă contestaţia se respinge în mod definitiv, creanţa înscrisă provizoriu urmează a fi considerată, retroactiv, că nu a fost niciodată în tabel, în acest caz operând regulile şi principiile de drept civil referitoare la efectele îndeplinirii condiţiei (ca modalitate a actului juridic) şi asupra actelor de conservare şi administrare efectuate înainte de îndeplinirea condiţiei, ca excepţii de la desfiinţarea actelor ca urmare a îndeplinirii condiţiei rezolutorii. În consecinţă, soluţia legislativă este în concordanţă cu normele şi principiile de drept civil şi constituţionale.10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi opinează în sensul respingerii acesteia.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din notele autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi din partea introductivă şi considerentele încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 67, art. 111 alin. (6) şi art. 112 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (şi nu art. 5 pct. 62, art. 111 pct. 6 şi art. 112 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei cum eronat se menţionează), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea reţine că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 85/2014 a au fost completate prin Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 11 decembrie 2015, iar dispoziţiile legale criticate punctual în prezenta cauză [art. 5 pct. 67 Legea nr. 85/2014] se regăsesc într-o formă identică în art. 5 alin. (1) pct. 67, modificarea/completarea constând în adăugarea alineatului (2). În consecinţă, prevederile criticate în prezenta cauză au următorul cuprins:– Art. 5 alin. (1) pct. 67: „(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile au următoarele semnificaţii:[...] 67. tabel definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic. În cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv de creanţe cuprinde, pe lângă creanţele născute anterior deschiderii procedurii, şi creanţele născute în perioada de observaţie, ce au fost admise la masa credală. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei potrivit prevederilor art. 159 şi 161;" – Art. 111 alin. (6): „(6) La termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, judecătorul-sindic va soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv. Creanţele înscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevăzute de lege cu excepţia dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire. Acestea se vor consemna în contul unic până la definitivarea creanţei".– Art. 112: „(1) După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi s-a predat raportul de evaluare a garanţiilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal şi va publica în BPI tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia fiecărei creanţe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferinţă.
(2) După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiţii de sume în caz de faliment în procedura simplificată.(3) Durata maximă a perioadei de observaţie este de 12 luni, calculate de la data deschiderii procedurii. Pentru respectarea acestui termen judecătorul-sindic va putea aplica dispoziţiile art. 113 alin. (4) în mod corespunzător."15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 44 alin. (2) potrivit căruia proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, în motivarea excepţiei este menţionat şi art. 21 alin. (1) din Constituţie cu privire la dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Totodată, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cuprinsă în notele scrise, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reţine ca temei constituţional şi prevederile art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii (claritate, precizie şi previzibilitate) din Constituţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că din analiza criticilor de neconstituţionalitate formulate reiese că autorul acesteia este nemulţumit de prevederile legale care statuează cu privire la procedura privind înscrierea creanţelor, definitivarea tabelului de creanţe şi publicarea tabelului definitiv al creanţelor, respectiv de procedura prin care judecătorul-sindic soluţionează contestaţiile cu privire la tabelul de creanţe, astfel cum sunt reglementate prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. 17. Curtea observă că soluţiile legislative criticate în prezenta cauză s-au regăsit şi în prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014. Astfel, soluţia legislativă cuprinsă în art. 5 din Legea nr. 85/2014, referitoare la definirea unor termeni şi expresii folosite în lege, s-a regăsit şi în Legea nr. 85/2006 la art. 3; soluţia legislativă cuprinsă în art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, referitoare la contestaţiile la tabelul de creanţe, s-a regăsit în art. 73 din Legea nr. 85/2006; soluţia legislativă cuprinsă în art. 112 din Legea nr. 85/2014, referitoare la publicarea tabelului definitiv al creanţelor, s-a regăsit în art. 74 din Legea nr. 85/2006. 18. De asemenea, Curtea observă că prevederile art. 73 şi art. 74 din Legea nr. 85/2006 au format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 70 din 18 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 19 aprilie 2016, Decizia nr. 841 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, Decizia nr. 1.292 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 966 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 22 septembrie 2011, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate. 19. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că întreaga procedură a insolvenţei are ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, iar specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, în acest context, reglementarea prin lege a obligaţiei judecătorului-sindic de a soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau de lichidator în tabelul preliminar de creanţe, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, constituie expresia uneia dintre caracteristicile definitorii ale procedurii insolvenţei, şi anume celeritatea în realizarea scopurilor declarate mai sus. În absenţa unei atari dispoziţii de lege, procedura, care de regulă are caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanţe, ar fi cu mult întârziată, situaţie ce ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite între părţile implicate, persoane fizice sau persoane juridice, afectând grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi procedura insolvenţei pune accent pe o desfăşurare rapidă a procesului, ea oferă, pe de altă parte, suficiente garanţii procesuale părţilor implicate. 20. Potrivit prevederilor criticate, judecătorul-sindic va soluţiona, la termenul stabilit pentru definitivarea tabelului de creanţe, contestaţiile pentru care ar fi nevoie de administrarea unor probe, prin admiterea provizorie, iar nu definitivă, a creanţelor contestate. Prin urmare, înscrierea unei astfel de creanţe în tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului are caracter provizoriu, putând fi modificată oricând pe parcursul derulării procedurii, ca urmare a completării probatoriului. 21. De altfel, în virtutea art. 113 din Legea nr. 85/2014, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2) [contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată], şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau a unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute. Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei. Judecarea contestaţiei se va face cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (4) din aceeaşi lege. Potrivit art. 111 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, partea care formulează contestaţia trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al contestaţiei şi al documentelor ce o însoţesc administratorului judiciar/ lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanţă se contestă, precum şi administratorului special. În cazul în care această obligaţie nu a fost respectată, judecătorul-sindic va putea aplica, din oficiu, o amendă în condiţiile Codului de procedură civilă. În această situaţie, judecarea contestaţiei se va face de judecătorul-sindic, cu citarea tuturor părţilor interesate. 22. În temeiul art. 111 alin. (6) Legea nr. 85/2014, criticat în prezenta cauză, la termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, judecătorul-sindic va soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv. Creanţele înscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevăzute de lege cu excepţia dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire. Acestea se vor consemna în contul unic până la definitivarea creanţei. De altfel, prevederile art. 5 alin. (1) pct. 67 statuează cu privire la semnificaţia unor expresii sau termeni, în înţelesul Legii nr. 85/2014, respectiv cu privire la „tabel definitiv de creanţe", care este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic. În cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv de creanţe cuprinde, pe lângă creanţele născute anterior deschiderii procedurii, şi creanţele născute în perioada de observaţie, ce au fost admise la masa credală. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei potrivit prevederilor art. 159 şi 161 din aceeaşi lege. 23. Totodată, prevederile art. 46 alin. (1) Legea nr. 85/2014 statuează cu privire la faptul că hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel. De altfel, în această situaţie se află şi autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, care a avut posibilitatea de a formula apel în temeiul acestor prevederi legale, ocazie cu care a ridicat şi excepţia de neconstituţionalitate în prezenta cauză. Ca atare, nu se poate reţine pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor criticate în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16, art. 21 alin. (1), art. 24 şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, deoarece acestea oferă suficiente garanţii procesuale în care părţile interesate pot avea acces la justiţie, cu respectarea principiului egalităţii, iar cu ocazia soluţionării contestaţiilor sau cu ocazia soluţionării apelurilor declarate îşi pot formula apărările pe care le consideră necesare pentru a-şi susţine cererile, inclus în ceea ce priveşte apărarea dreptului de proprietate, atât în calitate de creditori, cât şi în calitate de debitori. 24. Referitor la pretinsa neclaritate a prevederilor criticate cu privire la sintagma referitoare la faptul că „judecătorul-sindic poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv", care ar conduce la o pretinsă încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), precum şi faptul că legea nu precizează expressis verbis dacă judecătorul-sindic este îndrituit să nu admită o atare creanţă în tabelul creditorilor până la soluţionarea definitivă, se observă că această critică, pe lângă contestarea normelor legale în vigoare, are în vedere şi mecanismul după care se desfăşoară întreaga procedură a insolvenţei privit prin prisma unei omisiuni legislative. Or, se constată că normele legale criticate au fost edictate in lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Astfel, pe de o parte, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acestora ar fi reale, de principiu, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „(...) se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pe de altă parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, în considerarea unor situaţii deosebite, astfel cum este în cazul procedurilor de insolvenţă. Ca atare, nu se poate reţine pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu cele ale art. 1 alin. (5) prin raportare la art. 21 din Constituţie. De altfel, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate sunt clare, iar acestea nu trebuie interpretate în mod singular, ci trebuie avută în vedere întreaga procedură prevăzută de normele legale în materie. 25. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Asmarandei, în calitate de administrator special al Societăţii ASIRI Internaţional - S.R.L din Piatra-Neamţ, în Dosarul nr. 3.478/103/2014/a15 al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 67, art. 111 alin. (6) şi art. 112 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 mai 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu