DECIZIE Nr. 307 din 15 noiembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336, 337,
ale art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art. 385^2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 108 din 8 februarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 336, 337, ale art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art.
385^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Dumitru Gherghescu si
Constantin Gherghescu in Dosarul nr. 1.578/2001 al Curtii Supreme de Justitie -
Sectia penala.
La apelul nominal se prezinta avocat Ion Banu, pentru autorii exceptiei,
lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Autorii exceptiei, prin reprezentant, solicita admiterea acesteia si
constatarea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate, precum si a
altor dispozitii procedurale penale care exclud partii vatamate dreptul de a
exercita caile de atac si in cauzele in care actiunea penala este pusa in
miscare din oficiu. Cu privire la extinderea procesului penal considera ca
trebuie sa i se dea posibilitatea instantei de a dispune extinderea procesului
penal, din oficiu sau la cererea partii vatamate. Mai arata ca dispozitiile
art. 385^2 si ale art. 362 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura penala
sunt neconstitutionale pentru ca incalca prevederile art. 16, 21, 24 si 128 din
Constitutie. De asemenea, considera ca reglementarea diferita din art. 362,
respectiv art. 385, contravine art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece
dispozitiile art. 24 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala stabilesc ca
partea civila are pe langa aceasta calitate si pe aceea de parte vatamata. In
ceea ce priveste dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c) si d) se arata ca
acestea contravin si dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Codul de procedura
penala. Totodata se apreciaza ca este incalcat si art. 21 din Constitutie,
referitor la accesul liber la justitie, care presupune atat sesizarea primei
instante, cat si accesul la caile de atac, limitarea drepturilor altor parti
din aceeasi cauza fiind, de asemenea, o ingradire a accesului liber la
justitie. Exercitarea caii de atac impotriva hotararii judecatoresti direct si
personal de catre partea vatamata nu limiteaza rolul Ministerului Public, ci il
completeaza, evitandu-se astfel erorile judiciare. In continuare arata ca este
incalcat si art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la aparare, care este
aplicabil si in exercitarea cailor de atac, intrucat partea vatamata nu isi
poate valorifica dreptul la aparare in calea de atac. In acelasi timp considera
ca textele de lege criticate incalca si prevederile art. 128 din Constitutie,
privind folosirea cailor de atac. Se fac referiri la literatura juridica de
specialitate in care se considera ca imposibilitatea exercitarii unei cai de
atac de catre partea vatamata instituie o inegalitate de tratament juridic care
ar trebui inlaturata prin recunoasterea dreptului acesteia la toate caile de
atac pe care celelalte parti au dreptul de a le exercita. Considera ca art. 336
si 337 din Codul de procedura penala ar trebui sa stabileasca dreptul instantei
de a extinde procesul penal, fiind singura in masura sa aprecieze daca
urmarirea penala este completa, deoarece importanta este stabilirea adevarului,
iar nu limitele investirii. Depune si note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile legale criticate nu
contravin textelor constitutionale indicate. Se invoca, in acest sens,
jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 15/2000, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 25 ianuarie 2000,
Decizia nr. 137/1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
585 din 30 noiembrie 1999, precum si Decizia nr. 18/2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, prin care
au fost respinse exceptiile de neconstitutionalitate referitoare la aceleasi
dispozitii procedurale penale. Intrucat nu au fost invocate elemente noi de
natura sa determine o reconsiderare a acestei jurisprudente, se solicita
respingerea exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 iunie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.578/2001,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^2 raportat la art.
362 alin. 1 lit. c) si d), art. 336 si 337 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Dumitru Gherghescu si Constantin Gherghescu, recurenti
parti civile.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, formulata in cadrul
motivelor lor de recurs impotriva Deciziei penale nr. 93 din 26 februarie 2001,
pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti, autorii acesteia nu arata explicit
textele constitutionale care ar fi incalcate, dar considera ca dispozitiile
art. 385^2 raportate la art. 362 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura
penala, prin care ii este interzisa partii vatamate posibilitatea de a folosi
caile de atac ale apelului si recursului, creeaza o inegalitate de tratament
juridic in raport cu celelalte parti ale procesului penal. Referitor la
prevederile art. 336 si 337 din Codul de procedura penala se considera ca
refuzul procurorului de a cere extinderea procesului penal cu privire la alte
fapte si la alte persoane reprezinta o incalcare a principiilor de echitate si
dreptate.
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia asupra
exceptiei de neconstitutionalitate, apreciaza ca textele constitutionale
invocate de autorii exceptiei sunt cele ale art. 16 alin. (1), referitoare la
egalitatea in drepturi, ale art. 21, privind accesul liber la justitie, ale
art. 49, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati, ale art. 125 alin. (3), privitoare la stabilirea prin lege a
competentei instantelor judecatoresti si a procedurii de judecata, si ale art.
128, privind folosirea cailor de atac. Instanta considera ca exceptia este
neintemeiata, dispozitiile legale criticate fiind conforme Constitutiei.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia este neintemeiata
sub toate aspectele. Astfel se arata ca in materie penala, cu exceptia
cazurilor de sesizare prin plangere prealabila, sesizarea instantei se face
prin rechizitoriul procurorului, care, potrivit art. 264 din Codul de procedura
penala, constituie singurul act de sesizare a instantei de judecata. Se invoca,
cu privire la prevederile art. 337 din Codul de procedura penala, Decizia nr.
18/2001 a Curtii Constitutionale prin care s-a subliniat ca liberul acces la
justitie nu este echivalent cu exercitarea functiei de acuzare, inclusiv cu
extinderea acuzarii, acest drept fiind acordat numai procurorului, potrivit principiilor
de baza ale procesului penal si prevederilor art. 130 din Constitutie. Se mai
arata ca si dispozitiile art. 336 si 337 din Codul de procedura penala sunt
constitutionale, deoarece infaptuirea justitiei prin instantele judecatoresti
are semnificatia judecarii cauzei penale in limitele prevazute in actul de
sesizare. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 362 si 385^2 din Codul de procedura penala, se apreciaza ca si aceasta
este neintemeiata, deoarece potrivit art. 128 din Constitutie caile de atac pot
fi exercitate in conditiile legii, in speta partea civila putand face apel
numai in ceea ce priveste latura civila, nu si in legatura cu latura penala.
Aceasta prevedere nu limiteaza liberul acces la justitie al partii, deoarece
instanta de control judiciar poate constata netemeinicia solutiei de achitare a
inculpatului pentru motivul ca fapta imputata nu exista sau ca nu a fost
savarsita de el, constatari care produc efecte asupra actiunii civile, care va
fi admisa. Mai mult, partea civila poate pune in discutie in apel si aspectele
penale ale hotararii atacate, daca de modul in care acestea au fost solutionate
depinde rezolvarea actiunii introduse de partea civila.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor
de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) si d) din Constitutie,
precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
336, 337, ale art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art. 385^2 din Codul de
procedura penala, care au urmatorul cuprins:
- art. 336: "Cand in cursul judecatii se descopera in sarcina
inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea
penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata,
procurorul poate cere extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta
fapta, iar cand instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si:
a) daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, procedeaza
la judecarea cauzei si cu privire la aceasta infractiune;
b) daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, dar cere
trimiterea cauzei la procuror in conditiile art. 333, instanta poate reveni
asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.
Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile
prevazute in alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedeaza
fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului
precedent.
Dispozitiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile in mod corespunzator, iar in
caz de trimitere la procuror se aplica dispozitiile art. 332 alin. 3 si
4.";
- art. 337: "In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la
participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea
penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei
fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu
fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu
privire la acea persoana.
Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit
dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator.";
- art. 362 alin. 1 lit. c) si d): "Pot face apel: [...]
c) partea vatamata, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare
la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala;
d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura
civila;";
- art. 385^2: "Pot face recurs persoanele aratate in art. 362, care se
aplica in mod corespunzator."
Textele constitutionale, considerate de autorii exceptiei ca fiind
incalcate, au urmatoarea redactare:
- art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- art. 125 alin. (3): "(3) Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de lege."
- art. 128: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si
Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336, 337
si ale art. 362 alin. 1 lit. c) si d) din Codul de procedura penala, Curtea
constata ca nu pot fi retinute criticile formulate, avand in vedere urmatoarele
considerente:
Dispozitiile art. 336 din Codul de procedura penala, care se refera la
extinderea procesului penal pentru alte fapte, precum si cele ale art. 337,
care se refera la extinderea procesului penal cu privire la alte persoane,
privesc cauzele in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu si in
care partea vatamata nu are dreptul sa decida nici declansarea, nici incetarea
procesului penal si, evident, nici extinderea ori continuarea acestuia prin
promovarea cailor de atac (sub aspectul laturii penale). Aceasta nu inseamna,
insa, ca interesele partii vatamate ar fi prejudiciate. Apararea intereselor
sale se face de Ministerul Public, care, potrivit art. 130 alin. (1) din
Constitutie, "reprezinta interesele generale ale societatii si apara
ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor".
Asadar, este firesc si in conformitate cu prevederile constitutionale
mentionate ca procurorul, care are initiativa procesului in cazurile in care
actiunea penala este pornita din oficiu, iar nu partea vatamata, sa poata
solicita si extinderea procesului penal, in conditiile prevazute la art. 336 si
337 din Codul de procedura penala. Dispozitiile procesuale mentionate nu
incalca nici una dintre prevederile constitutionale invocate in incheierea de
sesizare. Accesul liber la justitie, consacrat in art. 21 din Constitutie, nu
este restrans, deoarece partea vatamata se poate adresa organelor de cercetare
penala, se poate constitui parte civila in instanta si isi poate apara
drepturile, libertatile sau interesele sale legitime. Prevederile art. 16 alin.
(1) din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in
fata legii si a autoritatilor publice, nu au nici o incidenta in cauza,
deoarece extinderea procesului penal nu poate fi solicitata, in cazurile
prevazute la art. 336 si 337 din Codul de procedura penala, decat de catre
procuror, si nu de catre alte parti din proces (inculpat, parte responsabila
civilmente) si, prin urmare, nu se pune problema unor privilegii sau
discriminari in raport cu partea vatamata ori cu partea civila.
Curtea constata, de asemenea, ca nici prevederile art. 49 din Constitutie
nu au legatura cu textele procedurale mentionate, deoarece acestea se refera la
restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Or, art. 336 si
337 din Codul de procedura penala nu prevad nici un drept pentru partea
vatamata, drept al carui exercitiu ar fi restrans contrar Constitutiei,
deoarece numai procurorul poate cere extinderea procesului penal.
Curtea constata ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 125 alin. (3)
din Constitutie, ci, dimpotriva, sunt respectate, deoarece, intr-adevar,
"Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", in speta
de Codul de procedura penala.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate referitoare la
dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art. 385^2 din Codul de
procedura penala, Curtea constata, de asemenea, netemeinicia criticilor formulate.
Astfel, textele procedurale amintite, care se refera la limitele
exercitarii cailor de atac (apel si recurs) de catre partea vatamata ori de
catre partea responsabila civilmente, nu restrang accesul liber la justitie al
acestor parti, ci dau posibilitatea exercitarii acestuia in limitele
intereselor legitime ale partilor vatamate ori ale partilor civile. Prin
urmare, partea vatamata, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare
la plangerea prealabila, poate declara apel sau recurs numai in ce priveste
latura penala, deoarece nu a formulat pretentii civile. Asa fiind, instanta a
carei hotarare este atacata nu a pronuntat nici o solutie pe acest aspect, iar
declararea unui recurs ori apel in ce priveste latura civila nu ar avea obiect.
Din aceeasi perspectiva trebuie privit si textul lit. d) al alin. 1 din art.
362 si al art. 385^2 din Codul de procedura penala, care se refera la limitele
in care partea civila ori partea responsabila civilmente poate declara apel sau
recurs. Interesele acestor parti privesc latura civila a procesului penal si,
astfel, declararea caii de atac este, in mod logic, in legatura cu modul de
rezolvare a acesteia. Totodata nu este limitata insa posibilitatea examinarii
de catre instanta de control judiciar a cauzei sub toate aspectele de fapt si
de drept, deoarece, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala,
instanta, in cadrul limitelor mentionate la alin. 1 al aceluiasi articol,
"este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de
apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept". In
ceea ce priveste recursul, potrivit art. 385^6 alin. 3 din acelasi cod, in
cazul recursului declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu
poate fi atacata cu apel, "instanta este obligata ca, in afara temeiurilor
invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub
toate aspectele", recursul avand, in aceasta situatie, un caracter
devolutiv.
Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu contravin
nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea
in drepturi, deoarece atat partea vatamata, in cazul in care actiunea penala se
pune in miscare la plangerea prealabila, cat si partea civila si partea responsabila
civilmente au posibilitatea de a exercita aceleasi cai de atac (apel, recurs)
pe care o au procurorul si inculpatul. Limitele prevazute la art. 362 alin. 1
lit. c) si d) din Codul de procedura penala nu constituie
"discriminari", ci precizari firesti in raport cu interesele legitime
ale acestor parti, aparate in cadrul procesului penal.
In sfarsit, Curtea retine ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 125
alin. (3) si nici ale art. 128 din Constitutie, deoarece atat "competenta
si procedura de judecata", cat si caile de atac "sunt stabilite de
lege" si pot fi folosite in conditiile acesteia.
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la
constitutionalitatea dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura
penala, respingand exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii.
Astfel, prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, si prin Decizia nr.
256 din 20 septembrie 2001*) (inca nepublicata), Curtea a subliniat din nou ca,
potrivit Codului de procedura penala, sesizarea instantei se face, in general,
prin rechizitoriul procurorului. Faptul ca o persoana nu poate pune in miscare
actiunea penala nu contravine egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata
legii, deoarece drepturile acesteia se exercita in concordanta cu interesele
generale ale societatii. S-a mai considerat prin aceleasi decizii ca in
situatia in care procurorul nu cere extinderea procesului penal instanta este
obligata sa solutioneze cauza in limitele in care a fost investita prin actul
de sesizare si nu poate dispune, din proprie initiativa, extinderea procesului
penal, iar acest drept al procurorului corespunde intru totul prevederilor art.
130 din Constitutie.
------------
*) Decizia nr. 256 din 20 septembrie 2001 a fost publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 838 din 27 decembrie 2001.
Curtea retine ca atat solutiile pronuntate prin deciziile mentionate, cat
si considerentele acelor decizii isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza,
intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea
jurisprudentei Curtii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, in unanimitate, in ceea ce
priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din
Codul de procedura penala, si cu majoritate de voturi, in ceea ce priveste
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. c) si
d) si ale art. 385^2 din Codul de procedura penala,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336, 337,
ale art. 362 alin. 1 lit. c) si d) si ale art. 385^2 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Dumitru Gherghescu si Constantin Gherghescu in
Dosarul nr. 1.578/2001 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 noiembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan