Decizia Nr.305 din 13.06.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 443 din 19 iulie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Simina Gagu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Elena Cruceanu în Dosarul nr. 71.359/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 128D/2013.La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, directorul general al Direcţiei Generale Juridică, Relaţii Publice şi Comunicare, Ioana Lazăr, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că principiul consfinţit la art. 16 din Constituţie nu se opune ca o lege să instituie condiţii corespunzătoare domeniului pe care îl reglementează, pentru buna funcţionare a acestuia. În cazul de faţă, legiuitorul a urmărit o mai bună exercitare a funcţiilor şi demnităţilor publice, prin apărarea unor principii morale la care să se raporteze societatea la un moment dat. De asemenea, prevederile de lege criticate reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice are loc în condiţiile legii. În acelaşi timp, nu este îngrădit dreptul la muncă, deoarece activitatea aleşilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.076 din 14 iulie 2011. Precizează că regimul special instituit de legiuitor în ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice implică instituirea unor incompatibilităţi şi interdicţii pentru prevenirea şi asigurarea supremaţiei interesului public.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 71.359/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.Excepţia a fost ridicată de Elena Cruceanu într-o cauză având ca obiect o acţiune în anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate îngrădesc accesul liber la muncă şi încalcă dreptul de a fi egal cu ceilalţi în ceea ce priveşte accesul la muncă şi libertatea de a alege munca pe care doreşte să o presteze consilierul local sau judeţean având funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale. În plus, susţine că textul de lege criticat îngrădeşte dreptul la muncă pe considerente pur subiective, fără nicio legătură cu specializarea persoanei, ci numai în raport de calitatea de rudă de gradul I sau de soţ al unui ales local.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu sunt discriminatorii şi se aplică tuturor celor vizaţi. Subliniază că funcţiile publice pot fi ocupate doar „în condiţiile legii“, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, astfel încât Legea nr. 161/2003 a instituit incompatibilităţile apreciate de legiuitor ca necesare pentru evitarea conflictelor de interese. De asemenea, incompatibilitatea reglementată de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, din moment ce activitatea consilierului local sau judeţean trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de exercitare a acestor funcţii publice.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate care instituie o interdicţie pentru anumite categorii de persoane care deţin funcţii elective de a încheia contracte cu autorităţile administraţiei publice din care acestea fac parte sunt menite a preveni apariţia unor conflicte de interese şi a asigura imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei, cât şi supremaţia interesului public, fără a încălca art. 41 din Constituţie. De asemenea, prevederile de lege criticate nu conţin norme discriminatorii, aplicându-se în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza lor. În concordanţă cu normele constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (3), legiuitorul a detaliat la nivel de lege anumite incompatibilităţi, considerate, în mod justificat, de natură să conducă la un conflict de interese.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 sunt constituţionale, sens în care arată că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ci se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, constituind o măsură pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei. Arată că textul de lege criticat dă expresie art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate în condiţiile legii. De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă art. 41 alin. (1) din Constituţie, ci dau expresie principiilor care stau la baza prevenirii conflictelor de interese ale aleşilor locali, astfel cum acestea rezultă din art. 71 din Legea nr. 161/2003: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.076 din 14 iulie 2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare (a se vedea Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011). Cu acel prilej, Curtea a constatat că susţinerile referitoare la încălcarea dreptului la muncă sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 41 din Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Prin instituirea incompatibilităţii prevăzute de textul de lege criticat nu se îngrădeşte alegerea profesiei deţinute anterior alegerii într-o funcţie publică de autoritate, deoarece activitatea aleşilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. Curtea a constatat că incompatibilitatea consilierilor locali şi judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective a fost instituită de legiuitor ţinând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleşilor locali. Astfel, prevederile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, şi anume: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, pe de-o parte, prevederile de lege criticate nu conţin norme discriminatorii, fiind aplicabile în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza lor, iar, pe de altă parte, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituţie, funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate doar „în condiţiile legii“. Or, Legea nr. 161/2003, având ca scop asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, a instituit anumite incompatibilităţi pe care legiuitorul, în mod justificat, le-a considerat ca putând conduce la un conflict de interese. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Distinct de acestea, Curtea constată că, departe de a fi contrară dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi dreptul la muncă, extinderea incompatibilităţii prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu privire la soţul şi rudele de gradul I ale alesului local, exprimă, de asemenea, preocuparea legiuitorului de a înlătura orice suspiciuni de parţialitate în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi în mediul de afaceri, servind astfel la promovarea încrederii pe care aleşii locali trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Cruceanu în Dosarul nr. 71.359/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu