Decizia Nr.304 din 13.06.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 449 din 22 iulie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Simina Gagu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Valeriu Enciu în Dosarul nr. 45.308/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 127D/2013.La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, directorul general al Direcţiei Generale Juridice, Relaţii Publice şi Comunicare, Ioana Lazăr, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că principiul consfinţit la art. 16 din Constituţie nu se opune ca o lege să instituie condiţii corespunzătoare domeniului pe care îl reglementează, pentru buna funcţionare a acestuia. În cazul de faţă, instituind anumite incompatibilităţi, legiuitorul a urmărit o mai bună exercitare a funcţiilor şi demnităţilor publice prin apărarea unor principii morale la care să se raporteze societatea la un moment dat. De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă art. 53 din Constituţie, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că instituirea unor incompatibilităţi are o justificare obiectivă, fiind destinată asigurării imparţialităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirii corupţiei. În susţinerea argumentelor de constituţionalitate a soluţiei legislative criticate, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 225 din 15 februarie 2011. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 45.308/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.Excepţia a fost ridicată de Valeriu Enciu într-o cauză având ca obiect o acţiune în „anularea unui act administrativ“.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate creează o inegalitate nejustificată şi o discriminare evidentă între majoritatea cetăţenilor români, pe de o parte, şi persoanele care ocupă funcţii de cadre didactice sau alte funcţii în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale, pe de altă parte, în sensul că persoanelor din prima categorie le este restrâns dreptul de a exercita funcţia de primar ori viceprimar atât timp cât desfăşoară o activitate remunerată, în timp ce persoanele din a doua categorie nu cad sub incidenţa limitării dreptului de a ocupa aceste funcţii publice. Or, raţiunea pentru care legiuitorul a restrâns dreptul de a exercita funcţia de primar sau viceprimar în situaţia în care titularul acestor funcţii desfăşoară şi o altă activitate remunerată se regăseşte atât în situaţia în care veniturile sunt obţinute ca urmare a ocupării unei funcţii didactice ori a unei funcţii în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale, cât şi în situaţia în care veniturile sunt realizate ca urmare a desfăşurării unei alte activităţi remunerate.De asemenea, autorul susţine că prevederile de lege criticate instituie o restrângere a dreptului cetăţenilor de a ocupa o funcţie publică, restrângere la baza căreia nu se află niciunul dintre motivele prevăzute limitativ de art. 53 alin. (1) din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie. Instanţa judecătorească apreciază că este respectat principiul proporţionalităţii care trebuie să existe în ceea ce priveşte transparenţa administraţiei publice şi interesele persoanelor fizice care ocupă funcţii publice.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate care instituie o incompatibilitate pentru anumite categorii de persoane care deţin funcţii elective sunt conforme cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie şi nu conţin norme discriminatorii, aplicându-se în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza lor. În concordanţă cu normele constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (3), legiuitorul a detaliat la nivel de lege anumite incompatibilităţi, considerate, în mod justificat, de natură să conducă la un conflict de interese.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 sunt constituţionale, sens în care arată că incompatibilitatea funcţiei de primar cu anumite funcţii publice sau activităţi remunerate nu este o condiţie de eligibilitate, iar înlăturarea acestei incompatibilităţi depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două funcţii incompatibile. Incompatibilitatea stabilită prin normele legale criticate nu are ca efect discriminarea, ci reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, în vederea garantării exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie nu sunt încălcate şi că susţinerile referitoare la pretinsa încălcare a principiului proporţionalităţii sunt lipsite de obiect.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Agenţia Naţională de Integritate, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul cuprins: „Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:[...]k)orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că normele supuse controlului de constituţionalitate instituie una dintre incompatibilităţile specifice funcţiilor publice de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean şi stabileşte, totodată, excepţia de la aceasta. Astfel, funcţiile menţionate sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice ori activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, şi sunt compatibile cu funcţia de cadru didactic ori cu funcţiile în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale. Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea reiterează că, potrivit jurisprudenţei sale constante, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013). În acelaşi timp, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instituirea unor incompatibilităţi pentru funcţii publice elective nu contravine prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 15 iunie 2006, pronunţată în Cauza Lykourezos împotriva Greciei, paragraful 51). În aceste condiţii, Curtea constată că, prin prisma naturii funcţiilor publice de primar şi viceprimar, statutul juridic al persoanelor vizate de ipoteza normei criticate este, în mod obiectiv, diferit şi, de aceea, tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. De altfel, pretinsa inegalitate invocată de autorul excepţiei între persoanele care ocupă funcţii de cadre didactice ori funcţii în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau altor organizaţii neguvernamentale, în cazul cărora există compatibilitatea cu funcţia de primar şi viceprimar şi cele care exercită orice alte funcţii publice ori activităţi remunerate, în cazul cărora există incompatibilitatea cu funcţia de primar şi viceprimar, are la bază, în realitate, deosebiri ce decurg din specificul atribuţiilor corespunzătoare acestor categorii funcţii. Astfel, Curtea reţine că statutul de cadru didactic ori de membru al unor asociaţii, fundaţii sau altor organizaţii neguvernamentale nu pune în discuţie, sub niciun aspect, afectarea neutralităţii, imparţialităţii şi integrităţii specifice funcţiilor publice de primar ori viceprimar şi nu este de natură să determine o stare de subordonare juridică ori să impună reguli ce ar putea constitui obstacole în îndeplinirea acestor funcţii publice. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că, în cauză, principiul egalităţii în drepturi nu este încălcat. Mai mult, Curtea constată că prevederile de lege criticate dau expresie dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate doar „în condiţiile legii“. Astfel, Legea nr. 161/2003, având ca scop asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, a instituit, printre regulile şi condiţiile specifice de exercitare a mandatului, şi anumite incompatibilităţi ţinând cont de necesitatea asigurării îndeplinirii cu neutralitate, de către persoanele care exercită o funcţie publică de autoritate, a atribuţiilor ce le revin, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public prevăzute de art. 71 din legea menţionată. În fine, referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 53 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, în realitate, o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, ci o garanţie de natură să confere o autoritate morală de necontestat persoanelor care exercită funcţiile de primar, viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean, prin asigurarea imparţialităţii, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valeriu Enciu în Dosarul nr. 45.308/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu