Decizia Nr.304 din 01.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Fundaţia Obştea Sătească Bălceşti-Pereşti din satul Bengeşti-Ciocadia, judeţul Gorj, şi de către Obştea Pociovaliştea din satul Pociovaliştea, judeţul Gorj, în dosarele nr. 1.053/198/2009 şi nr. 1.055/198/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 8 februarie 2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru datele de 15 februarie, 24 februarie, respectiv 1 martie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile nr. 33/R şi nr. 34/R din 24 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.053/198/2009 şi nr. 1.055/198/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Fundaţia Obştea Sătească Bălceşti-Pereşti din satul Bengeşti-Ciocadia, judeţul Gorj, şi de către Obştea Pociovaliştea din satul Pociovaliştea, judeţul Gorj, în cauze având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că „punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de primă instanţă, pronunţată în materie funciară, prin punerea în posesie şi emiterea titlului de proprietate, transferându-se corelativ şi atributele dreptului de proprietate, fără nicio restricţie în exercitarea acestora, consacră o incertitudine în care se găsesc părţile şi înfrâng dezideratul de restabilire a drepturilor încălcate prin reinstaurarea legalităţii care trebuie să guverneze toate raporturile juridice într-un stat de drept“. În susţinerea excepţiei, aceştia invocă jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, referitoare la exercitarea şi protecţia dreptului de proprietate al statului şi al altor persoane fizice sau juridice.Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că prin suprimarea căii de atac a apelului nu se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale sau reglementărilor internaţionale invocate de autorii excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepţiei, Curtea constată că aceştia critică numai teza întâi a acestui articol, astfel încât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora:Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. [...] În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, referitoare la protecţia proprietăţii, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că o primă problemă care se impune a fi analizată este aceea privind admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, sub aspectul legalităţii sesizării.Astfel, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale de către Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, preliminar şedinţei publice din data de 8 februarie 2011, părţile Nicolae Şerbănescu, Rodica Deaconeasa şi Veronica Apostoloiu au depus la dosar înscrisuri prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca rămasă fără obiect. În acest sens, au învederat instanţei de contencios constituţional faptul că împotriva încheierilor de sesizare nr. 33/R, respectiv nr. 34/R din data de 24 iunie 2010, pronunţate de Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, au formulat recurs în termenul legal.Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 1.488/R din 6 octombrie 2010, a admis recursul declarat de părţile mai sus menţionate şi a modificat încheierile Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, în sensul că respinge cererea de înaintare a excepţiei către Curtea Constituţională şi trimite cauzele pentru continuarea judecăţii. Această instanţă a apreciat că recursul formulat de părţile Nicolae Şerbănescu, Rodica Deaconeasa şi Veronica Apostoloiu este fondat, raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, respectiv aplicarea greşită a legii de către Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă.Totodată instanţa a arătat că, în numeroase rânduri, Curtea s-a mai pronunţat asupra reglementării criticate, statuând că aceasta este constituţională şi, dat fiind faptul că nu au intervenit aspecte noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 este în contradicţie cu prevederile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Mai mult decât atât, Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie a apreciat că nu este îndeplinită nici condiţia potrivit căreia prevederea legală supusă controlului de constituţionalitate trebuie să aibă legătură cu cauza.Faţă de această situaţie, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“, iar, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile“.Prin aceste dispoziţii legale se atribuie instanţei în faţa căreia a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate o competenţă specială, limitată la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv dacă legea sau ordonanţa a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată este în vigoare, dacă aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei şi dacă nu s-a constatat anterior neconstituţionalitatea sa. Dispoziţiile legale menţionate au caracter special şi derogă în mod evident de la regulile generale instituite de Codul de procedură civilă şi de Codul de procedură penală cu privire la competenţa materială de soluţionare a recursului.Cu privire la pretinsa nelegalitate a sesizării Curţii Constituţionale, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 36 din 11 decembrie 2006, pronunţată cu prilejul examinării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la posibilitatea legală de a fi supuse căii de atac a recursului încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, s-a statuat că „Încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, sunt supuse căii de atac a recursului“.Ca atare, per a contrario, având în vedere prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu Decizia nr. 36 din 11 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea constată că împotriva încheierilor prin care se admite cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate formula nicio cale de atac, întrucât astfel s-ar aduce atingere voinţei legiuitorului, care a atribuit caracter de ordine publică examinării de către Curtea Constituţională a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa oricărei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial.Aşa fiind, Curtea apreciază că a fost legal sesizată de Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005.II. Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, sub aspectul conformităţii acestora cu Legea fundamentală, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 463/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 30 iunie 2009, şi Decizia nr. 21/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 27 ianuarie 2009.Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură, potrivit cărora hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului.În acest context, Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, iar art. 126 alin. (2) din Constituţie prevede că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege.De altfel, Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, precum şi a celorlalte reglementări internaţionale, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Fundaţia Obştea Sătească Bălceşti-Pereşti din satul Bengeşti- Ciocadia, judeţul Gorj, şi de către Obştea Pociovaliştea din satul Pociovaliştea, judeţul Gorj, în dosarele nr. 1.053/198/2009 şi nr. 1.055/198/2009 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 martie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora