DECIZIE   Nr. 304 din  8 iulie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 816 din  3 septembrie 2004

    Ion Predescu          - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Gabriel Simion, Catinca Grigorescu, Dinu Harabagiu, Marius Iconaru, Teodora David, Nicolae Tino si Iulian Leu in Dosarul nr. 1.429/C+C/2003 al Curtii de Apel Galati - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    La apelul nominal raspunde Nicolae Tino, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Partea prezenta solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995 incalca dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie. Se arata ca aceste prevederi legale creeaza creditorilor salariati o situatie discriminatorie in raport cu "marii creditori", deoarece sunt exclusi de la dreptul de a-si valorifica creantele.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 nu impiedica accesul la justitie al creditorilor salariati, aceasta reglementare fiind o optiune a legiuitorului. Este de asemenea neintemeiata, pentru aceleasi motive, si critica de neconstitutionalitate a art. 77 alin. (1) lit. A.a) din lege.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.429/C+C/2003, Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Gabriel Simion, Catinca Grigorescu, Dinu Harabagiu, Marius Iconaru, Teodora David, Nicolae Tino si Iulian Leu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin, in esenta, ca "prevederea actuala a art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995, care stabileste ca instanta poate fi investita numai de creditorii care sunt titulari ai unei creante care izvoraste din raporturile de munca, al carei cuantum este superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie", este discriminatorie, instituind o inegalitate intre "marii creditori" si cei considerati "neinsemnati", incalcandu-se astfel dispozitiile art. 16 alin. (1), art. 21, art. 38 alin. (2) si ale art. 39 alin. (1) din Constitutie.
    Referitor la art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, autorii exceptiei arata ca dispozitiile cuprinse in acest text incalca principiul acestei legi, intemeiat pe buna-credinta a partilor in raporturile lor contractuale, principiu derivat din art. 135 alin. (1) si (6) si art. 38 alin. (2) si (5) din Constitutie, intrucat dreptul debitorului de a renunta la intentia de reorganizare lezeaza pe creditorii de buna-credinta.
    Curtea de Apel Galati - Sectia comerciala si contencios administrativ, formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca aceasta este neintemeiata, sustinand ca "textul art. 29 lit. a) din Legea nr. 64/1995, republicata si modificata, care stabileste pentru creantele ce izvorasc din raporturi de munca un plafon minim de 6 salarii medii pe economie, a carui neconstitutionalitate a fost invocata, nu impiedica accesul la justitie prevazut de art. 21 din Constitutia Romaniei si nici prevederile art. 16 din Constitutie, care consacra egalitatea cetatenilor in fata legii". Se arata ca, "din moment ce art. 29 alin. (1) foloseste sintagma <<orice creditor>>, rezulta cu evidenta ca orice salariat poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care a incetat platile timp de 30 de zile". In ceea ce priveste "imprejurarea ca art. 29 alin. (1) lit. a) a stabilit valoarea creantei la minim 6 salarii medii pe economie", instanta apreciaza ca "nu incalca prevederile constitutionale, intrucat conditia respectiva este justificata in raport cu momentul introducerii cererii de declansare a procedurii, pentru aprecierea insolventei debitorului, or, recurentii au facut declaratii de creanta dupa declansarea procedurii, cand valoarea creantei nu are fixat plafon minim". Potrivit opiniei instantei, "prevederile art. 38 si 39 din Constitutia Romaniei, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei nr. 429/2003, au fost eronat invocate de catre recurenti, intrucat acestea se refera la dreptul de a fi ales in Parlamentul european, respectiv la libertatea intrunirilor, aspecte ce nu au legatura cu procedura insolventei".
    In ceea ce priveste invocarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 77 alin. (1) lit. A.a) din lege, instanta arata ca aceasta "nu se sprijina pe argumente concludente. Astfel, art. 77 enumera situatiile in care judecatorul sindic poate decide intrarea in faliment, lit. a) prevazand cazul cand debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment, ori nu si-a declarat intentia de reorganizare". Se considera ca "aceasta dispozitie legala nu vine in contradictie cu dispozitiile art. 135 alin. (1) din Constitutie, care stabileste ca economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta". Totodata, arata instanta, "opinia recurentilor ca s-ar incalca libertatea de a dispune fiecare de bunurile si drepturile sale se intemeiaza pe interpretarea eronata a dispozitiilor art. 77". Potrivit opiniei formulate de instanta, "ipoteza prevazuta de art. 77 lit. a) trebuie coroborata cu art. 77 lit. b), care se refera la celelalte subiecte indreptatite a propune un plan de reorganizare in conditiile art. 5". Se mai arata de catre instanta ca art. 59 lit. c) din Legea nr. 64/1995 enumera printre categoriile de persoane ce pot propune un plan de reorganizare, "in afara de debitor, si comitetul creditorilor [art. 59 lit. c)], ceea ce asigura si creditorilor mijlocul de a-si apara creantele impotriva eventualelor abuzuri din partea debitorului prin propunerea de catre acestia, in conditiile legii, a unui plan de reorganizare a debitorului".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere, se sustine ca actul normativ criticat "are ca scop satisfacerea datoriilor pe care debitorul insolvent le are fata de creditorii sai. Acest obiectiv urmeaza a fi adus la indeplinire prin doua modalitati principale: reorganizarea (modalitate incurajata de dispozitiile legii) debitorului si a activitatii sale sau, in subsecvent, lichidarea bunurilor acestuia (falimentul)". De asemenea, Guvernul mentioneaza "ca art. 59 din lege confera facultatea (iar nu obligatia) de a formula planul de reorganizare unui numar de subiecte de drept: debitorul, administratorul, comitetul creditorilor, precum si asociatii debitorului persoana juridica ori creditorii debitorului (daca propunerea intruneste un anumit procent din participarea acestora la capitalul social sau, dupa caz, la valoarea pasivului)".
    Guvernul arata, in continuare, in legatura cu reorganizarea, ca "este vorba de o simpla facultate, care poate fi exercitata sau nu de titularii acesteia. In lipsa unei asemenea materializari a facultatii, legea prevede, in mod logic, ca obiectivul sau - satisfacerea creantelor - urmeaza a fi atins prin cealalta modalitate ramasa la dispozitie - si anume lichidarea bunurilor".
    Referitor la dispozitiile art. 29 din lege, se sustine ca "acestea stabilesc conditiile in care creditorii pot solicita deschiderea procedurii fata de debitorul lor [...]". In cazul autorilor exceptiei, arata Guvernul, fiind vorba de raporturi de munca, legiuitorul a apreciat ca se poate prezuma o stare de insolventa in situatia in care debitorul datoreaza sume de bani in cuantum egal cu valoarea cumulata a 6 salarii medii pe economie. Aceasta conditie nu reprezinta insa o atingere adusa insusi dreptului de proprietate a creditorilor si libertatii comertului, ci doar "o limitare a posibilitatii de deschidere a unei proceduri cu efecte grave asupra activitatii debitorului si a relatiilor sale economice". Pentru ipoteza neindeplinirii conditiilor respective, "creditorii se bucura in continuare de posibilitatea executarii silite individuale a creantelor lor." De altfel, "chiar daca creditorii respectivi nu pot porni procedura, ei pot participa, potrivit legii, la o procedura deschisa, prin solicitarea de inscriere a creantelor lor la masa credala".
    In ceea ce priveste "pretinsa incalcare a art. 41 alin. (1) din Constitutie referitor la protectia sociala a salariatilor", Guvernul considera "ca o asemenea sustinere este neintemeiata, fiind infirmata atat de incurajarea reorganizarii debitorului, pe care legea o promoveaza in mod explicit, [...] cat si prin caracterul privilegiat pe care il ocupa creantele rezultate din raporturile de munca in ordinea de prioritate a distribuirii sumelor de bani rezultate din valorificarea activului debitorului (art. 107 din lege)".
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca nu poate fi retinuta incalcarea dispozitiilor art. 16 din Constitutie, intrucat "art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 asigura egalitatea creditorilor in urmarirea debitorului lor", referindu-se la jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 202/2000, Decizia nr. 341/2002 si Decizia nr. 284/2003).
    Cu privire la dispozitiile art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, care reglementeaza procedura intrarii in faliment, Avocatul Poporului arata ca acestea "se aplica, fara deosebire, tuturor debitorilor aflati in aceeasi situatie, astfel ca nu se incalca principiul egalitatii in drepturi, consfintit de art. 16 din Constitutie".
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, in raport cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, Avocatul Poporului sustine ca aceasta nu poate fi retinuta, "deoarece textele legale criticate nu ingradesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor lor legitime. Astfel, instituirea dreptului oricarui creditor de a introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor, precum si instituirea procedurii de declansare a falimentului sunt in deplina concordanta cu prevederea art. 21 din Constitutia Romaniei, atat creditorii, cat si debitorii avand posibilitatea de a formula pretentii si aparari". Referindu-se si la jurisprudenta Curtii Constitutionale, Avocatul Poporului arata ca "liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unei proceduri speciale, cum este si cea stabilita prin Legea nr. 64/1995 (Decizia nr. 60/2003)".
    In legatura cu critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, in raport cu dispozitiile art. 41 alin. (2) si (5), art. 42 alin. (1), art. 136 alin. (1) si (5) din Constitutie, se sustine ca "aceasta nu poate fi retinuta, deoarece dispozitiile constitutionale invocate a fi incalcate nu au relevanta in cauza".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 232/2004, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 232/2004, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 29 alin. (1) lit. a) si cele ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, astfel cum a fost modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002. Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost modificat prin Legea nr. 149/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004.
    Dispozitiile criticate au urmatorul cuprins:
    - Art. 29 alin. (1) lit. a): "Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
    a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;";
    - Art. 77 alin. (1) lit. A.a): "(1) Judecatorul-sindic va decide, prin incheiere, intrarea in faliment in urmatoarele cazuri:
    A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in faliment ori nu si-a declarat intentia de reorganizare;"
    Textele constitutionale invocate de autorii exceptiei in motivarea acesteia sunt cele ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 38 alin. (2) si (5), devenit, dupa revizuirea Constitutiei, art. 41 alin. (2) si (5), art. 39 alin. (1), devenit art. 42 alin. (1), art. 135 alin. (1) si (6), devenit art. 136 alin. (1) si (5), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".;
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 41 alin. (2) si (5): "(2) Salariatii au dreptul la masuri de protectie sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii specifice, stabilite prin lege. [...]
    (5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate.";
    - Art. 42 alin. (1): "Munca fortata este interzisa.";
    - Art. 136 alin. (1) si (5): "(1) Proprietatea este publica sau privata; [...]
    (5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    Critica de neconstitutionalitate formulata de autorii exceptiei consta, in esenta, in sustinerea ca textul art. 29 alin. (1) lit. a) este discriminatoriu fata de salariatii ale caror "drepturi de concediu" au valori insumate sub "6 salarii medii pe economie", care nu pot avea acces la justitie, conform textului, acesti creditori fiind astfel impiedicati de a dispune de bunurile si drepturile lor. In conceptia autorilor exceptiei, munca neplatita este si munca fortata, interzisa de Constitutie.
    Referitor la dispozitiile art. 77 alin. (1) lit. A.a), se sustine ca acestea incalca principiul bunei-credinte "a partilor in raporturile lor contractuale, principiu derivat din art. 135 alin. (1) si (6) [...] si art. 38 alin. (2) si (5) din Constitutie."
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca textul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 stabileste conditia unui plafon minim pentru ca titularii creantelor izvorate din raporturi de munca sau din raporturi obligationale civile sa poata cere instituirea procedurii speciale, cu efecte grave asupra activitatii debitorului, prevazute de legea in cauza. In aceste conditii este evident ca dreptul recunoscut numai debitorilor ale caror creante au un cuantum semnificativ, de a introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa, are o justificare rationala si obiectiva. De altfel, in intreaga economie a legii se constata ca valoarea creantelor reprezinta un criteriu care sta la baza altor demersuri pe care creditorii le pot face in cadrul procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995.
    Curtea retine, de asemenea, ca art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995, care reglementeaza posibilitatea de a cere instantei instituirea acestei proceduri speciale, nu constituie unica modalitate pentru titularii creantelor de a obtine in justitie satisfacerea dreptului lor. Conform procedurii instituite prin lege, toti creditorii cunoscuti sunt convocati si fac parte din adunarea generala a creditorilor (art. 13, art. 13^1 etc.), avand posibilitatea sa-si apere interesele. In mod expres art. 13^1 din lege prevede ca la sedintele adunarilor creditorilor vor participa doi delegati ai salariatilor debitori, votand pentru creantele reprezentand salariile si alte drepturi banesti.
    In consecinta, Curtea constata ca sustinerea autorilor exceptiei in sensul ca se incalca principiile constitutionale al egalitatii si al accesului liber la justitie nu este intemeiata. De asemenea, Curtea retine ca este neintemeiata si sustinerea potrivit careia textul art. 29 alin. (1) lit. a) din lege ar incalca dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (2) privind protectia sociala a salariatilor, ale art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii fortate, precum si ale art. 136 alin. (1) si (5) privind inviolabilitatea proprietatii private. Interpretarea data de autorii exceptiei, ca prevederea potrivit careia creditorii cu creante izvorate din raporturi de munca inferioare cuantumului fixat de lege nu pot cere instantei deschiderea procedurii speciale ar echivala cu reglementarea muncii fortate, este exagerata, neavand nici un suport in realitate, creditorii respectivi avand, asa cum s-a aratat, alte posibilitati legale de a obtine realizarea drepturilor lor. De altfel, potrivit art. 108 din Legea nr. 64/1995, creantele izvorate din raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, au un rang privilegiat situandu-se pe locul trei din 11 categorii de creante, in ceea ce priveste ordinea de plata in cazul falimentului.
    Curtea Constitutionala a mai solutionat exceptii avand ca obiect fie dispozitiile art. 29, fie cele ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, pe care le-a respins ca nefondate (de exemplu, Decizia nr. 341/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 15 din 13 ianuarie 2003; Decizia nr. 14/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 217 din 2 aprilie 2003; Decizia nr. 245/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 548 din 30 iulie 2003; Decizia nr. 248/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003), retinandu-se ca nu sunt incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (1) si (2), ale art. 134 alin. (2) lit. a), ale art. 21, precum si cele ale art. 16.
    Curtea a retinut, in esenta, printre altele, ca reglementarea cuprinsa in textul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca, in anumite conditii, orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile. Acest fapt nu impiedica, sub nici un aspect, accesul liber la justitie, atat creditorii, cat si debitorii avand posibilitatea de a formula pretentii si aparari. De altfel, asa cum a statuat Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, in acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului "liberul acces la justitie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale".
    In ceea ce priveste critica potrivit careia dispozitiile art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile ulterioare ar incalca dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (2) si (5), precum si pe cele ale art. 136 alin. (1) si (5), Curtea retine ca este neintemeiata. Faptul ca textul legal criticat prevede ca intrarea in faliment se produce cand debitorul si-a declarat o atare intentie ori nu si-a declarat intentia de reorganizare nu incalca prevederile constitutionale mentionate. Dispozitia criticata nu exclude realizarea creantelor pe care le au salariatii, in conditiile prevazute de lege, asa cum s-a aratat, creante care, dimpotriva, au un caracter privilegiat.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) lit. a) si ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Gabriel Simion, Catinca Grigorescu, Dinu Harabagiu, Marius Iconaru, Teodora David, Nicolae Tino si Iulian Leu in Dosarul nr. 1.429/C+C/2003 al Curtii de Apel Galati - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 iulie 2004.

                           PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta