DECIZIE   Nr. 303 din 10 iulie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 645 din 10 septembrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Ioan Gheorghe Bodrug in Dosarul nr. 7.848/2002 al Tribunalului Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 7.848/2002, Tribunalul Mures - Sectia comerciala si de contencios-administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare.
    Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Bodrug Gheorghe Ioan intr-un dosar avand ca obiect solutionarea unei actiuni civile formulate in baza Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, in contradictoriu cu Directia Generala de Munca si Solidaritate Sociala Mures.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificarile ulterioare, infrang prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), precum si pe cele ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu recunosc aceleasi drepturi, si anume recunoasterea vechimii in munca pe perioada deportarii, pentru toti cetatenii romani, inclusiv pentru cei care au fost victime ale altor regimuri dictatoriale, instaurate cu incepere din 6 martie 1945, in afara teritoriului statului roman. In acest sens apreciaza ca intentia legiuitorului a fost aceea de a extinde sfera persoanelor indreptatite la recunoasterea drepturilor instituite prin Decretul-lege nr. 118/1990 si la persoanele care se aflau in afara granitelor tarii, ca urmare a deportarii silite.
    Instanta de judecata considera ca exceptia este nefondata. Astfel, apreciaza ca "nu exista nici un temei pentru care Statul Roman ar trebui sa acorde tratament egal (drepturi, facilitati, despagubiri) persoanelor care au suferit din cauza unor masuri represive exercitate in afara teritoriului sau de autoritatile altor state, pe teritoriul acestora, Statul Roman fiind responsabil in fata cetatenilor numai in privinta propriilor sale fapte".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca neintemeiata critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificarile ulterioare, acestea fiind in concordanta atat cu dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea in drepturi a cetatenilor, cat si cu principiul nediscriminarii, prevazut in art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 12 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificarile ulterioare, precizeaza ca acesta a fost gresit invocat de autorul exceptiei, intrucat prevederile considerate de acesta ca fiind neconstitutionale se regasesc, de fapt, in cuprinsul art. 11 din actul normativ mai sus mentionat.
    Invocand jurisprudenta Curtii cu privire la aplicarea principiului egalitatii in drepturi, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995), Guvernul arata ca "violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite". In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului care, in aplicarea principiului nediscriminarii, prevazut de art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a stabilit ca orice diferenta de tratament facuta de stat intre persoane aflate in situatii similare trebuie sa isi gaseasca o justificare obiectiva si rezonabila (de exemplu, hotararea pronuntata in cazul "Markx impotriva Belgiei", 1979), solutie ce a fost reiterata si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 148 din 8 mai 2001.
    Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al institutiei Avocatul Poporului, raportul intocmit in cauza, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, cu modificarile ulterioare, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 105 din 30 august 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, ordonanta aprobata prin Legea nr. 189 din 2 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000.
    Dispozitiile legale criticate au urmatoarea redactare:
    - Art. 1: "Beneficiaza de prevederile prezentei ordonante persoana, cetatean roman, care in perioada regimurilor instaurate cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 a avut de suferit persecutii din motive etnice, dupa cum urmeaza:
    a) a fost deportata in ghetouri si lagare de concentrare din strainatate;
    b) a fost privata de libertate in locuri de detentie sau in lagare de concentrare;
    c) a fost stramutata in alta localitate decat cea de domiciliu;
    d) a facut parte din detasamentele de munca fortata;
    e) a fost supravietuitoare a trenului mortii;
    f) este sotul sau sotia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, daca ulterior nu s-a recasatorit.";
    - Art. 12: "Prevederile prezentului decret-lege nu se aplica persoanelor condamnate pentru infractiuni contra umanitatii sau celor in cazul carora s-a dovedit ca au desfasurat o activitate fascista in cadrul unei organizatii sau miscari de acest fel."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    De asemenea, este invocat si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la interzicerea discriminarii, articol care are urmatorul cuprins: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie."
    Asupra constitutionalitatii art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 51 din 5 octombrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, respingand ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate a acestor prevederi legale. Cu acel prilej Curtea a retinut ca motivul de neconstitutionalitate invocat, si anume faptul ca aceste dispozitii legale sunt discriminatorii in masura in care se aplica numai persoanelor inrolate in armata romana, nu si celor inrolate in armata maghiara, nu priveste textul de lege ca atare, ci interpretarea data acestui text. Or, aceasta interpretare face chiar obiectul contestatiei formulate de autorul exceptiei, iar Curtea Constitutionala nu se poate substitui instantei competente cu solutionarea acesteia.
    Autorul exceptiei invocate in aceasta cauza considera, de asemenea, ca dispozitiile art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, ulterior modificat, contravin principiului nediscriminarii, asa cum este reglementat in art. 16 alin. (1) din Constitutie si in art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand pe fond aceasta exceptie, Curtea constata ca, in jurisprudenta sa constanta, concretizata prin Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, si Decizia nr. 175 din 4 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000, Curtea Constitutionala a statuat ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate. Astfel, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul juridic nu poate fi decat diferit, recunoscandu-se dreptul la diferenta.
    Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui. Pe cale de consecinta, hotararea legiuitorului de a se acorda masuri reparatorii numai persoanelor condamnate ori celor care au suferit masuri represive aplicate de dictatura instaurata in Romania nu contravine principiului egalitatii in drepturi sau principiului nediscriminarii, intrucat statului roman nu ii revine nici o obligatie fata de cetatenii romani asupra carora au fost exercitate masuri politice sau dispozitii abuzive de autoritatile altor state, in afara teritoriului sau, in speta, de regimul dictatorial din R.S.S. Moldova. In acest context afirmatia autorului exceptiei, potrivit careia "regimul comunist, instituit initial in fosta U.R.S.S. si extins in tarile est-europene, printre care si Romania (...), a fost cel care a aplicat masuri politice de natura sa produca consecinte negative, sub aspect material si moral, printre care si masura deportarii silite in Siberia", nu are relevanta in sustinerea neconstitutionalitatii textelor legale criticate. Faptul ca, prin jocul unor prevederi legale, unele persoane pot ajunge in situatii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, in acest fel, nu reprezinta o discriminare.
    In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, in aplicarea prevederilor art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind interzicerea discriminarii, ca reprezinta o incalcare a acestor prevederi orice diferenta de tratament savarsita de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, fara o justificare obiectiva si rezonabila (Cazul "Markx contra Belgiei", 1979). Astfel, limitarea impusa de dispozitiile legale criticate, respectiv acordarea de beneficii numai anumitor categorii de persoane, expres enumerate, are o justificare obiectiva si rezonabila, si anume aceea ca statul roman este responsabil fata de cetatenii sai numai in ceea ce priveste dispozitiile si faptele proprii, aplicate de autoritatile romane pe teritoriul sau.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Ioan Gheorghe Bodrug in Dosarul nr. 7.848/2002 al Tribunalului Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iulie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman