DECIZIE Nr. 301 din 9 iulie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 570 din 8 august 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, exceptie ridicata de Valeriu Sas si Delia Sas in Dosarul nr. 3.036/2001
al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 iulie 2003, fiind
consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, la cererea partilor
prezente, a amanat pronuntarea la data de 9 iulie 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 12 februarie 2003, 11 februarie 2003 si 25 martie 2003,
pronuntate in dosarele nr. 3.036/2001, nr. 10.412/2002, nr. 10.413/2002, nr.
10.408/2002, nr. 6.443/2002 si nr. 6.595/2002, Curtea Suprema de Justitie -
Sectia civila, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si, respectiv, Judecatoria
Sibiu au sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, exceptie ridicata de Valeriu Sas, Delia Sas, Gheorghe Grigoriu, Elena
Xantopol, Sever Xantopol si Adela Grigoriu si, din oficiu, de Judecatoria
Sibiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin validarea actelor de instrainare
a unor imobile preluate de stat fara titlu valabil, contravin prevederilor art.
15 alin. (2) din Constitutie.
Se sustine ca textele criticate incalca si prevederile art. 41 din
Constitutie si pe cele ale art. 1 paragraful 1 din primul Protocol aditional la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
intrucat "adevaratul proprietar al imobilului pierde dreptul sau de
proprietate, in folosul altei persoane, dar fara a fi expropriat pentru o cauza
de utilitate publica si cu dreapta si prealabila despagubire". In acest
fel, sustin autorii exceptiei, dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 "consolideaza actele juridice prin care s-a vandut lucrul altuia,
ducand la violarea dreptului adevaratului proprietar".
Curtea Suprema de Justitie apreciaza ca exceptia este neintemeiata,
invocand Decizia Curtii Constitutionale nr. 191/2002, prin care s-a constatat
ca dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt constitutionale.
Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti considera ca textul legal criticat de
autorii exceptiei contravine atat dispozitiilor art. 15 alin. (2), deoarece se
valideaza un act lovit de nulitate, cat si dispozitiilor art. 16 si ale art. 41
alin. (1), (2) si (3) din Constitutie.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca din analiza
textului de lege criticat nu reiese elementul de noutate care sa determine
raportarea acestuia la art. 15 alin. (2) din Constitutie. Ocrotirea
bunei-credinte a subdobanditorului cu titlu oneros al unui imobil si grija
pentru asigurarea securitatii circuitului civil sunt principii care erau deja
consacrate la data aparitiei textului de lege criticat. In consecinta,
apreciaza exceptia ca neintemeiata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca textul criticat nu incalca
principiul neretroactivitatii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie,
invocand Decizia Curtii Constitutionale nr. 191/2002 prin care s-a statuat ca
acest text este constitutional.
Protejarea dobanditorului cu titlu oneros de buna-credinta este justificata
pe considerente de echitate si utilitate sociala si constituie una dintre
exceptiile de la principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii
sau constatarii nulitatii actului initial. De asemenea, se arata ca textul de
lege criticat reprezinta o aplicare a principiului constitutional al ocrotirii
proprietatii private si al bunei-credinte a celui care a devenit proprietar. Se
mai arata ca dispozitiile criticate nu contin nici un element de discriminare
care sa duca la incalcarea art. 16 din Constitutie, deoarece tuturor celor
aflati in situatia descrisa de ipoteza textului criticat urmeaza sa li se
aplice acelasi regim. In concluzie, se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere, arata ca textul criticat este
in concordanta cu prevederile constitutionale cu privire la proprietate,
invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, ca, de exemplu,
Decizia nr. 191/2002 si Decizia nr. 72/2003.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de
judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23
din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Exceptia are ca obiect dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, dispozitii al caror continut este urmatorul:
"Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului
de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt
lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu
buna-credinta."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a
mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr.
69 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 226 din 3 aprilie 2003, si Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.
Cu acest prilej Curtea Constitutionala, aplicand principiul ocrotirii bunei-credinte
si pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constitutional, dat
fiind ca solutia pe care o consacra nu are nimic novator si, prin urmare, nu
poate fi socotit retroactiv.
Solutiile adoptate, precum si considerentele pe care acestea se intemeiaza
isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au aparut imprejurari
noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in
aceasta materie.
Curtea constata, de asemenea, ca ocrotirea interesului dobanditorului de
buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii
circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam in prezenta
unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a
statului, eroare ce indreptateste o larga prezumtie de buna-credinta a
acestora, intrucat aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe
autoritatea unui act legislativ. Astfel fiind, nu poate fi decat de
buna-credinta cel ce se intemeiaza pe o dispozitie a legii.
Fata de cele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de
Valeriu Sas, Delia Sas, Gheorghe Grigoriu, Elena Xantopol, Sever Xantopol si
Adela Grigoriu si, din oficiu, de Judecatoria Sibiu in dosarele nr. 3.036/2001
al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila, nr. 10.412/2002, nr. 10.413/2002
si nr. 10.408/2002 ale Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti si nr. 6.443/2002 si
nr. 6.595/2002 ale Judecatoriei Sibiu.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 iulie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Maria Bratu