DECIZIE   Nr. 300 din 11 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 250 din 31 martie 2008

Ioan Vida                              - preşedinte

Nicolae Cochinescu             -judecător

Aspazia Cojocaru                 -judecător

Acsinte Gaspar                    -judecător

Petre Ninosu                        -judecător

Ion Predescu                        -judecător

Puskas Valentin Zoltan        -judecător

Tudorel Toader                     -judecător

Augustin Zegrean                 -judecător

Ion Tiucă                              - procuror

Doina Suliman                      - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ionel Olaru şi Sanda Olaru în Dosarul nr. 6.938/44/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 21 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.938/44/2005, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ionel Olaru şi Sanda Olaru într-o cauză civilă având ca obiect evacuare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi 129, deoarece „partea care ia cunoştinţă de motivul de suspendare a judecării cauzei abia în faţa instanţei de recurs este privată de dreptul de a formula recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare", chiar în situaţia în care aceasta este abuzivă şi nelegală. De asemenea, consideră că sunt înfrânte prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale şi reglementărilor internaţionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2441 alin. 1 teza a II-a doua din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: „Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 -Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă art. 6 paragraful 1 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 2441 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat prin Decizia nr. 324 din 26  noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, şi Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că textul de lege criticat „nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor".

Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici prevederilor constituţionale ale art. 21, 24 sau 129, deoarece, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

De asemenea, se constată că jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie este în strânsă corelare cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu poate reţine critica potrivit căreia textul de lege atacat contravine art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ionel Olaru şi Sanda Olaru în Dosarul nr. 6.938/44/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman