DECIZIE Nr. 30
din 13 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. c), art. 57 si ale art. 58
din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 28 ianuarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 lit. c), art. 57 şi ale art. 58
din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Conea & Conea" - S.R.L. din Braşov în Dosarul
nr. 1.765/62/2007 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a
excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece în cauză sunt formulate critici ce
vizează, în realitate, modalitatea de aplicare şi interpretare a legii, şi nu
aspecte de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 1.765/62/2007, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 56 lit. c), art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale.
Excepţia a fost ridicată de
Societatea Comercială „Conea & Conea" - S.R.L. din Braşov într-o
acţiune promovată de Baroul Braşov prin care se solicită constatarea nulităţii
unui act de constituire a unei societăţi profesionale de consultanţă şi
reprezentare juridică.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate, care
stabilesc competenţa materială a tribunalului de a judeca cereri de nulitate a
unei societăţi comerciale, contravin art. 124 alin. (2) din Constituţie,
deoarece este posibil ca aceiaşi judecători, delegaţi la oficiul pentru
registrul comerţului, să fi îndeplinit anterior obligaţia de verificare,
cenzurare şi constatare a legitimităţii obiectului de activitate a acelei
societăţi comerciale şi a conformităţii acestuia cu ordinea publică, pronunţând
o încheiere de autorizare şi înmatriculare. Apreciază că judecarea cererilor de
nulitate este de competenţa curţii de apel, aceeaşi instanţă fiind învestită şi
cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii judecătorului delegat
privitoare la înmatricularea sau la orice înregistrări în registrul comerţului.
Dispoziţiile de lege criticate „sunt neconstituţionale şi sub aspectul neclarităţii şi nedefinirii
acţiunii în nulitate pentru care legea nu prevede un termen de prescripţie,
dând astfel o posibilitate atemporală şi infinită de exercitare a acestei acţiuni
de către orice persoană, punând astfel în pericol stabilitatea raporturilor
juridice, echitabilitatea şi imparţialitatea actului de justiţie". In
opinia autorului excepţiei, termenul de prescripţie al dreptului la acţiune în
constatarea nulităţii unei societăţi comerciale ar trebui să fie de un an,
astfel cum este reglementat în legislaţia majorităţii ţărilor comunitare şi
după modelul termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în regularizare
prevăzută de art. 48 din aceeaşi Lege nr. 31/1990.
Dispoziţiile art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990 sunt
neconstituţionale şi prin aceea că prevăd sancţionarea cu nulitatea a unei
societăţi comerciale pe motivul obiectului de activitate ilicit sau contrar
ordinii publice, după ce, în prealabil, obiectul de activitate al acesteia a
fost verificat şi cenzurat sub aceste aspecte, încheierea judecătorului delegat
fiind executorie de drept, generând speranţa legitimă că societăţile
înmatriculate îndeplinesc toate condiţiile de legalitate. Se încalcă, prin urmare,
dreptul legitim la respectarea bunurilor, încheierea judecătorului constituind
un „bun" în sensul prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ceea ce este de natură să lezeze şi
stabilitatea hotărârilor judecătoreşti, cu consecinţa afectării interesului
public şi a ordinii publice. Ingerinţa în exercitarea dreptului de proprietate
al societăţilor nu respectă cerinţa de proporţionalitate şi nu serveşte
protecţiei interesului general într-o societate democratică.
In fine, se mai susţine că acţiunea în nulitate a unei
societăţi comerciale pentru motivul că obiectul său de activitate este ilicit
sau contrar ordinii publice, după momentul intrării respectivei societăţi în
circuitul economic, comercial, fiscal, de dreptul muncii, drept internaţional
etc. îngrădeşte accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera
iniţiativă în exercitarea activităţilor economice a căror legalitate a fost
cenzurată de către judecător.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal opinează în
sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 56 lit. c), art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 lit. c), art. 57 şi ale art. 58
din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul conţinut:
- Art. 56 lit. c): „Nulitatea
unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de
tribunal numai atunci când: [...]
c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit
sau contrar ordinii publice;";
- Art. 57: „Nulitatea nu
poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a
fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.";
- Art. 58: „(1) Pe data la
care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă,
societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare. Dispoziţiile
legale privind lichidarea societăţilor ca urmare a dizolvării se aplică în mod
corespunzător.
(2) Prin hotărârea judecătorească de declarare a
nulităţii se vor numi şi lichidatorii societăţii.
(3) Tribunalul va comunica hotărârea judecătorească
oficiului registrului comerţului, care, după menţionare, o va trimite
Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras.
(4) Asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale
până la acoperirea acestora în conformitate cu prevederile art. 3."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 44
alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private,
art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 124 privind înfăptuirea
justiţiei, art. 135 privind „Economia" şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii
private. Totodată, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 6
privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională observă că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de
neconstituţionalitate, care să evidenţieze relaţia de contrarietate dintre
textele de lege supuse controlului şi norme sau principii constituţionale. In
realitate, susţinerile sale privesc modalitatea de interpretare şi aplicare a
acestor texte. Mai mult, acesta, fiind nemulţumit, în esenţă, de procedura
legală de constatare a nulităţii unei societăţi comerciale, exprimă propuneri de lege ferenda cu privire la termenul
de prescripţie al dreptului la acţiune în constatarea nulităţii unei societăţi
comerciale.
Aşa fiind, având în vedere că operaţiunile de
interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale revin în exclusivitate
instanţelor de judecată, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Totodată, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire al
care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
De altfel, Curtea a mai analizat constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 56 lit. c), art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale prin raportare la aceleaşi temeiuri
constituţionale şi din prisma unor critici de neconstituţionalitate
asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, excepţia fiind respinsă, de
exemplu, prin Decizia nr. 394 din 25 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 309 din 21
aprilie 2008, şi Decizia nr. 542 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 13 iunie 2008.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 56 lit. c), art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Conea & Conea" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 1.765/62/2007 al
Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi