DECIZIE Nr. 3
din 15 iunie 2010
privind organizarea
judiciara
ACT EMIS DE:
PRIMUL-MINISTRU
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 866 din 23 decembrie 2010
Dosar nr. 3/2010
Sub presedintia doamnei judecator Lidia Barbulescu,
presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita în
Sectii Unite, în conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul
legii cu privire la stabilirea calitatii procesuale a Fondului de protectie a
victimelor strazii (art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind
activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si
completarile ulterioare) si a posibilitatii obligarii acestuia, în cadrul
procesului penal, la despagubiri civile catre persoanele pagubite prin
accidente de vehicule neasigurate pentru raspundere civila.
Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, fiind prezenti 73 de judecatori din 113 aflati în
functie.
Procurorul general al Parchetului de pe lânga Inalta
Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procuror Scutea Gabriela -
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili ca,
în procesul penal, Fondul de protectie a victimelor strazii are calitatea de
parte responsabila civilmente, conform art. 24 alineatul ultim din Codul de
procedura penala. Acesta va raspunde civil pentru inculpat, suportând plata
despagubirilor pe care le avanseaza si pe care, în final, le va recupera pe
calea regresului.
Constatându-se ca pentru pronuntarea asupra chestiunilor
de drept la care se refera recursul în interesul legii se impune ca Sectia
civila si de proprietate intelectuala sa formuleze un punct de vedere cu
privire la practica neunitara pronuntata în aceasta materie, în vederea
deliberarii, pronuntarea a fost amânata la 7 iunie 2010 si apoi la 15 iunie
2010.
SECTIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constata urmatoarele:
I. In practica instantelor judecatoresti nu exista un
punct de vedere unitar cu privire la calitatea procesuala a Fondului de
protectie a victimelor strazii si la posibilitatea obligarii acestuia, în
cadrul procesului penal, la despagubiri civile catre persoanele pagubite prin
accidente de vehicule neasigurate pentru raspundere civila, examenul
jurisprudentei evidentiind 5 orientari.
Potrivit primei orientari a practicii, instantele au
considerat Fondul un garant si l-au obligat, cu sau fara mentionarea expresa a
acestei calitati, în solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor. Temeiul în
drept al acestei obligari l-au constituit fie dispozitiile art. 998 si
urmatoarele din Codul civil, fie dispozitiile art. 998 si urmatoarele din Codul
civil alaturi de dispozitiile privind Fondul de protectie a victimelor strazii,
fie chiar dispozitiile art. 1003 din Codul civil.
Intr-o a doua orientare, instantele au considerat Fondul
de asemenea un garant si au motivat lipsa calitatii acestuia de parte
responsabila civilmente, obligându-l, cu invocarea dispozitiilor privind Fondul
de protectie a victimelor strazii, la plata despagubirilor în solidar cu
inculpatul sau singur ori au obligat numai inculpatul, Fondului constatându-i
calitatea de garant al obligatiei de despagubire în cauza.
Potrivit celei de-a treia orientari a practicii, s-a
considerat ca Fondul are calitatea de asigurator de raspundere civila, fiind obligat
în solidar cu inculpatul la plata despagubirilor.
In a patra orientare a practicii, instantele au
considerat Fondul garant al obligatiei de despagubire, mentionând expres acest
aspect, obligând numai inculpatul la plata despagubirilor. O parte a acestei
jurisprudente a motivat introducerea în cauza a Fondului numai pentru
opozabilitatea hotarârii.
Intr-o ultima orientare, instantele au considerat ca
Fondul nu poate avea o simpla obligatie de garantare a despagubirii, nefiind un
simplu garant, ci „un obligat principal" la despagubirea persoanei
pagubite. In aceasta orientare s-a retinut ca, în procesul penal, nu exista
decât partile definite în dispozitiile art. 23-24 din Codul de procedura
penala, aceea de garant nefiind una dintre ele; printr-un ordin al Comisiei de
Supraveghere a Asigurarilor nu se pot crea parti, participanti în procesul
penal, si, pentru acest motiv, nu se poate vorbi de un garant, ca participant
în procesul penal.
II. Analizând problema de drept care formeaza obiectul
recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de
pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite constata
urmatoarele:
Legislatia comunitara reglementeaza asigurarea de
raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei
raspunderi în Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European si a Consiliului
din 16 septembrie 2009, prin care au fost codificate: Directiva 72/166/CEE a
Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislatiilor statelor
membre cu privire la asigurarea de raspundere civila auto si introducerea
obligatiei de asigurare a acestei raspunderi, a doua Directiva 84/5/CEE a
Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislatiilor statelor
membre privind asigurarea de raspundere civila pentru pagubele produse de
autovehicule, a treia Directiva a Consiliului 90/232/CEE din 14 mai 1990
privind armonizarea legislatiei statelor membre referitoare la asigurarea de
raspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule, Directiva 2000/26/CE
a Parlamentului European si a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea
legislatiilor statelor membre referitoare la asigurarea de raspundere civila
auto si de modificare a directivelor 73/239/CEE si 88/357/CEE ale Consiliului
(a patra directiva privind asigurarea auto) si Directiva 2005/14/CE a
Parlamentului European si a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a
directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE si 90/232/CEE si a Directivei
2000/26/CE.
Cap. 4 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului
European si a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de
raspundere civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei
raspunderi (versiunea codificata) stabileste regulile referitoare la
despagubirea pentru prejudiciile cauzate de un vehicul neidentificat sau de un
vehicul pentru care nu a fost îndeplinita obligatia de asigurare.
Art. 10 din cap. 4 al Directivei 2009/103/CE, consacrat
„organismului responsabil cu despagubirea", stabileste în alin. (1)
paragraful 1 ca „fiecare stat membru instituie sau autorizeaza un organism
responsabil cu despagubirea, cel putin în limitele obligatiei de asigurare, a
pagubelor materiale sau a vatamarilor corporale cauzate de un vehicul
neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinita obligatia de
asigurare", iar în alin. (1) paragraful 2 teza finala ca „statele membre
nu pot autoriza organismul sa conditioneze plata despagubirii de dovedirea de
catre victima, într-un fel sau altul, a incapacitatii sau refuzului persoanei
responsabile de a plati".
In îndeplinirea obligatiei de transpunere în dreptul
intern a prevederilor cuprinse în directivele privind asigurarea de raspundere
civila auto si controlul obligatiei de asigurare a acestei raspunderi, prin
dispozitiile art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de
asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile
ulterioare, a fost reglementat Fondul de protectie a victimelor strazii -
„organism responsabil cu despagubirea", în sensul art.10 din Directiva
2009/103/CE.
Scopul constituirii Fondului de protectie a victimelor
strazii este, potrivit dispozitiilor art. 251 alin. (10) lit. b) din
Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, între altele, acela
de a despagubi persoanele pagubite prin accidente de vehicule, „daca
autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a ramas
neidentificat sau nu era asigurat pentru raspundere civila pentru pagube
produse prin accidente de autovehicule, cu toate ca, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligatia sa încheie
o astfel de asigurare".
Normele privind Fondul de protectie a victimelor
strazii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile
ulterioare, si puse în aplicare prin Ordinul presedintelui Comisiei de
Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2008, cu modificarile ulterioare, prevad: în
art. 3 alin. (1), ca Fondul acorda despagubiri persoanelor pagubite prin
accidente de vehicule, daca vehiculul care a provocat accidentul a ramas
neidentificat ori nu era asigurat pentru raspundere civila pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule, cu toate ca legea prevedea obligativitatea
asigurarii; în art. 3 alin. (3), ca în cazul în care pentru vehiculul care a
provocat accidentul nu a fost îndeplinita obligatia de a încheia asigurarea
R.C.A., „Fondul acorda persoanelor prejudiciate despagubiri atât pentru daune
materiale, cât si pentru vatamari corporale sau decese"; iar în art. 3 alin.
(4) teza I, ca „Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligatiei de
despagubire fara însa a putea opune persoanelor pagubite beneficiul de
discutiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului".
Aceleasi norme reglementeaza, în acord cu art. 10 din
Directiva 2009/103/CE, procedura prin care Fondul acorda despagubiri
persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, pe baza unei cereri de
despagubire - procedura ce constituie regula în materia despagubirii
persoanelor pagubite prin accidente de vehicule, provocate fie de un vehicul
neidentificat, fie de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinita obligatia de
asigurare.
Nici legislatia comunitara, nici dreptul intern nu
exclud însa posibilitatea valorificarii drepturilor persoanelor pagubite prin
accidente de vehicule în raport cu Fondul de protectie a victimelor strazii pe
calea actiunii în justitie. In acest caz, Normele privind Fondul de protectie a
victimelor strazii prevad: în art. 11 alin. (1), ca drepturile persoanelor pagubite
prin accidente de vehicule supuse înmatricularii, în care autorul a ramas
neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de raspundere civila pentru
prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercita împotriva Fondului;
în art. 11 alin. (2), ca „persoanele prejudiciate care au înaintat actiune în
justitie împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea
prejudiciului vor fi despagubite de Fond în baza hotarârii judecatoresti",
Fondul având „legitimare procesuala pasiva, în calitate de garant al obligatiei
de despagubire, în limitele si în conditiile prevazute de reglementarile legale
în vigoare"; iar în art. 13 teza I, ca „dupa plata despagubirilor, Fondul
se subroga în drepturile persoanelor prejudiciate".
Atât dispozitiile legislatiei comunitare, cât si
dispozitiile dreptului intern stabilesc asadar reguli speciale conform carora
Fondul de protectie a victimelor strazii acorda despagubiri persoanelor
pagubite prin accidente de vehicule. In cadrul acestor reguli se disting cele
referitoare la valorificarea drepturilor persoanelor pagubite pe calea actiunii
în justitie, potrivit carora: drepturile persoanelor pagubite prin accidente de
vehicule, în care autorul a ramas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat
de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se
exercita împotriva Fondului; persoanele prejudiciate care au înaintat actiune
în justitie împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea
prejudiciului vor fi despagubite de Fond în baza hotarârii judecatoresti;
Fondul are legitimare procesuala pasiva, în calitate de garant al obligatiei de
despagubire, fara însa a putea opune persoanelor pagubite beneficiul de
discutiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului; iar
dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga în drepturile persoanelor
prejudiciate.
In ipoteza în care accidentul a fost provocat de un
vehicul ce nu este asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin
accidente de vehicule, drepturile persoanei pagubite pot fi valorificate prin
exercitarea actiunii civile alaturate actiunii penale în cadrul procesului
penal.
In conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. 1 si 2 din
Codul de procedura penala, actiunea civila, care poate fi alaturata actiunii
penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vatamate ca parte
civila, are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului si a partii
responsabile civilmente, iar potrivit art. 24 alin. 3 din acelasi cod, persoana
chemata în procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele
provocate prin fapta învinuitului sau inculpatului se numeste parte
responsabila civilmente.
Or, în raport cu dispozitiile Legii nr. 32/2000, cu
modificarile si completarile ulterioare, si ale normelor adoptate în temeiul
acestei legi, Fondul de protectie a victimelor strazii este persoana chemata sa
raspunda, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta
inculpatului, autor al accidentului, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat
de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule si,
în consecinta, în aceasta ipoteza, Fondul are calitatea de parte responsabila
civilmente.
Raspunderea civila a Fondului de protectie a victimelor
strazii, ca parte responsabila civilmente, este însa guvernata de regulile
speciale cuprinse în dispozitiile Legii nr. 32/2000, cu modificarile si
completarile ulterioare, si ale normelor adoptate în temeiul acesteia,
dispozitii care transpun legislatia comunitara, urmaresc obiectivul înscris în
preambulul Directivei 2009/103/CE ca victima sa nu ramâna nedespagubita în
cazul în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat (pct. 14)
si pornesc de la ideea, reflectata în preambulul aceleiasi directive, ca, în
cazul unui accident cauzat de un vehicul neasigurat, organismul care
despagubeste victimele accidentelor cauzate de vehicule neasigurate are o
pozitie mai buna decât victima la intentarea unei actiuni împotriva partii
responsabile (pct. 18). In acest sens, Normele privind Fondul de protectie a
victimelor strazii stabilesc, în art. 11 alin. (1) si (2), ca drepturile
persoanelor prejudiciate se exercita împotriva Fondului si ca aceste persoane
vor fi despagubite de Fond în baza hotarârii judecatoresti, iar în art. 13 ca,
dupa plata despagubirilor, Fondul se subroga în drepturile persoanelor
prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea
prejudiciului având obligatia sa ramburseze Fondului despagubirile platite.
Normele invocate conduc la concluzia ca Fondul va putea fi obligat, singur, la
plata despagubirilor, iar dupa plata acestora se va subroga în drepturile
persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al
accidentului, pentru recuperarea despagubirilor achitate.
Prin urmare, solutionând actiunea civila alaturata
actiunii penale în cadrul procesului penal, instanta de judecata, prin hotarâre
judecatoreasca, va putea obliga Fondul, singur, iar nu în solidar cu
inculpatul, autor al accidentului, la plata despagubirilor pentru prejudiciile
produse prin accident, în ipoteza în care vehiculul nu este asigurat de
raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
In consecinta, în temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 4142 din Codul
de procedura penala, urmeaza a se admite recursul în interesul legii si a se
stabili - în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 251
din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea
asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele
ale art. 24 din Codul de procedura penala - ca, în procesul penal, Fondul de
protectie a victimelor strazii are calitatea de parte responsabila civilmente
si poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata
despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente de vehicule
neasigurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie. In
interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 251 din
Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor,
cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din
Codul de procedura penala, se stabileste ca:
In procesul penal, Fondul de protectie a victimelor
strazii are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat
singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor civile catre
persoanele pagubite prin accidente de vehicule neasigurate.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedura penala.
Pronuntata, în sedinta publica, astazi, 15 iunie 2010.
PRESEDINTELE ÎNALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
LIDIA BARBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White