DECIZIE Nr. III din 31 octombrie 1995
privind judecarea constitutionalitatii unei dispozitii legale modificate
ulterior invocarii exceptiei
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 259 din 9 noiembrie 1995
Curtea Constitutionala a fost sesizata, prin Incheierea din 14 mai 1993 a
judecatoriei Iasi, pronuntata in Dosarul nr. 13.987/1993, ce formeaza obiectul
Dosarului Curtii nr. 41C/1994, cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 19
alin. 1 din Legea nr. 85/1992.
Ulterior, Curtea Constitutionala a mai fost sesizata cu cinci exceptii de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992,
inainte de modificarea acestora prin Legea nr. 76/1994, ce formeaza obiectul
dosarelor nr. 54C/1994, nr. 55C/1994, nr. 61C/1994, nr. 58C/1995 si nr.
70C/1995, conexate in sedinta completului de judecata din 11 aprilie 1995.
In forma anterioara modificarii, art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992
prevedea: "Contractele de vanzare - cumparare ale locuintelor care nu au
fost construite din fondurile statului ci au fost trecute in aceasta
proprietate, cele de vanzare - cumparare ale locuintelor de serviciu apartinand
societatilor comerciale si regiilor autonome, care contravin prevederilor
prezentei legi, precum si orice alt contract incheiat cu incalcarea
dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 sunt lovite de nulitate
absoluta".
Dupa modificare, prin Legea nr. 76/1994, cuprinsul acestei dispozitii
legale este urmatorul: "Contractele de vanzare - cumparare incheiate cu
incalcarea dispozitiilor Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi sunt
lovite de nulitate absoluta".
In legatura cu constitutionalitatea prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea
nr. 85/1992, inaintea modificarii, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin
Decizia nr. 41 din 4 mai 1994, ramasa definitiva ca urmare a respingerii
recursului prin Decizia nr. 23 din 1 martie 1995 ambele publicate in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 76 din 27 aprilie 1995, retinandu-se, in
esenta ca sanctionarea cu nulitate absoluta a instrainarii de catre stat a
locuintelor ce nu au fost construite din fondurile proprii se intemeiaza pe
insesi prevederile Decretului-lege nr. 61/1990, situatie in care dispozitiile
art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/1992, ce au preluat o nulitate anterioara, nu
retroactiveaza.
Fata de situatia creata prin modificarea textului atacat, la termenul de
judecata din 11 aprilie 1995, completul de 3 judecatori a dispus, prin
incheiere, in temeiul art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare si
functionare a Curtii Constitutionale, sesizarea Plenului Curtii, pentru a
statua de principiu in asemenea situatii.
PLENUL CURTII,
examinand Decizia nr. 41/1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 23/1995,
deciziile nr. 71/1994, nr. 3/1994, nr. 42/1994, nr. 8/1994 si nr. 41/1995,
incheierile de sesizare din 23 februarie 1994, 27 aprilie 1994, 8 iunie 1994,
30 martie 1995, prevederile din Constitutie si din Legea nr. 47/1992 vizand
atributiile si sesizarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
In dosarul nr. 23C/1993, care a avut ca obiect neconstitutionalitatea art.
34 din Legea nr. 80/1992 privind pensiile si alte drepturi de asigurari sociale
ale agricultorilor Curtea Constitutionala a fost sesizata prin incheierea din
25 ianuarie 1993 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti. Pana la solutionare,
articolul atacat a fost modificat prin art. 17 din Legea nr. 1/1994, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1994.
Federala Agricultorilor Privati din Romania, care a ridicat exceptia de
neconstitutionalitate prin Adresa nr. 911 din 4 iulie 1994, a cerut Curtii
Constitutionale extinderea exceptiei si asupra art. 17 din Legea nr. 1/1994
pentru modificarea si completarea Legii nr. 80/1992.
Curtea Constitutionala a respins cererea de extindere a exceptiei la noua
reglementare, intrucat aceasta nu s-a facut cu respectarea prevederilor art.
144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (11) din Legea nr. 47/1992,
nefiind o exceptie ridicata in fata instantelor judecatoresti.
In Dosarul nr. 102C/1993, care a avut ca obiect exceptia de
neconstitutionalitate a art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si
sanctionarea contraventiilor, Curtea Constitutionala a fost sesizata prin
Incheierea din 19 noiembrie 1993 a Tribunalului Maramures.
Potrivit textului, in redactarea de la data sesizarii, agentul constatator
si organul care a aplicat sanctiunea nu se citau la judecarea plangerii formulate
impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei. Pana la judecarea
cauzei, in sedinta din 24 februarie 1994, Guvernul a emis Ordonanta nr. 12 din
14 ianuarie 1994, care a modificat art. 37 din Legea nr. 32/1968 in urmatorul
sens: "Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata
judecatoriei competente care citeaza pe cel care a facut plangerea, organul
care a aplicat sanctiunea precum si orice persoana in masura sa contribuie la
rezolvarea justa a cauzei". In aceste conditii Curtea Constitutionala a
dispus, prin Decizia nr. 8 din 24 februarie 1994, ca exceptia a ramas fara
obiect, respingand-o ca vadit nefondata. Aceeasi solutie se regaseste si in
Decizia nr. 42 din 4 mai 1994, definitiva, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 259 din 15 septembrie 1994.
In Dosarul nr. 40C/1993, care a avut ca obiect exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 58/1992 cu
privire la corelarea salariilor prevazute de Legea nr. 53/1991, Legea nr.
40/1991 si Legea nr. 52/1991 cu nivelul salariilor de la societatile comerciale
si regiile autonome, Curtea Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din
7 mai 1993 a Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Textul atacat avea urmatoarea redactare: "Salariile realizate prin
cumul de functii, potrivit alin. (1), precum si veniturile realizate in afara
functiei de baza, indiferent de unitatea in care acestea se obtin, se
impoziteaza separat, aplicandu-se impozitul prevazut de lege, majorat cu 100%".
S-a sustinut ca aceste prevederi, in esenta, contravin prevederilor art 16
alin. (1) si ale art. 53 alin. (2) din Constitutie.
Pana la dezbaterea in sedinta publica, textul atacat a fost modificat prin
Legea nr. 35 din 15 iunie 1993, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 131 din 21 iunie 1993, astfel: "Veniturile sub forma de
salarii si alte drepturi salariale primite de salariati pentru munca prestata
in afara functiei de baza si a unitatii detinatoare a cartii de munca se impoziteaza
separat, pe fiecare loc de munca, cu cotele prevazute la alin. (1) al acestui
articol, impozitul majorandu-se cu 30%" (art. I pct. 10 alin. 2 din Legea
nr. 35/1993).
Desi partea care a invocat exceptia a apreciat ca motivele de
neconstitutionalitate persista, solicitand sa se constate
neconstitutionalitatea noului text, Curtea Constitutionala, in considerentele
Deciziei nr. 3 din 6 ianuarie 1994, ramasa definitiva prin nerecurare, a
retinut ca "cererea reclamantului nu s-a facut cu respectarea prevederilor
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora Curtea hotaraste
asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata instantelor
judecatoresti". Totodata s-a constatat "ca au fost incalcate si
dispozitiile art. 23 alin. (4) si (5) din Legea nr. 47/1992 care prevad ca
sesizarea Curtii se dispune de catre instanta judecatoreasca prin incheiere,
care trebuie sa cuprinda punctele de vedere ale partilor, precum si opinia
instantei", motive pentru care exceptia invocata nu a fost examinata in
fond.
In conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art.
23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala se pronunta asupra exceptiilor
de neconstitutionalitate in limitele sesizarii. De aceea Curtea se poate
pronunta numai asupra dispozitiilor legale ce fac obiectul sesizarii.
Daca insa, dupa invocarea exceptiei in fata instantelor judecatoresti,
textul de lege a fost modificat, mentinandu-se insa, in noua sa redactare,
solutia legislativa de principiu, anterioara modificarii, motivele de
neconstitutionalitate fiind aceleasi, pentru solutionarea exceptiei ridicate nu
este necesara o noua sesizare.
Exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect o dispozitie legala nu atat
in sens formal, ci, mai ales, in sens material, intrucat, sub acest aspect, cel
care o invoca sustine ca textul legal este contrar unei prevederi
constitutionale. De aceea, cat timp solutia legislativa de principiu din textul
de lege modificat a fost preluata din textul anterior modificarii, exceptia de
neconstitutionalitate persista. Daca insa aceasta solutie este diferita de
aceea a prevederii legale anterioare modificarii, chiar daca interesul urmarit
de cel care a invocat exceptia este acelasi, Curtea nu se mai poate pronunta
asupra constitutionalitatii dispozitiei legale in noua sa redactare, deoarece
ar depasi limitele sesizarii.
Fata de cele aratate, vazand dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie
si ale art. 23 si 26 din Legea nr. 47/1992, in temeiul art. 26 din Regulamentul
de organizare si functionare a Curtii Constitutionale,
PLENUL CURTII
DECIDE:
In cazul in care, dupa invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in
fata instantelor judecatoresti, prevederea legala supusa controlului a fost
modificata, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii
prevederii legale, in noua sa redactare, numai daca solutia legislativa din
legea sau ordonanta modificata este, in principiu, aceeasi cu cea dinaintea
modificarii.
Deliberarea a avut loc la data de 31 octombrie 1995 si la ea au participat:
Ioan Muraru, presedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai
Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur
Vasilescu, Victor Dan Zlatescu, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu