DECIZIE Nr.
297 din 23 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor
art. 1 alin. (1) si alin. (3 1) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 328 din 18 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticoruptie, precum şi a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1)şi alin. (31)şi art. 4
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticoruptie, excepţie
ridicată de Diana Gasparovici şi Paula Irina Jianu şi
însuşită de Adrian Năstase, Bogdan Popovici, Mihail Cristian
Vasile şi Ioana Marina Popovici în Dosarul nr. 514/1/2009 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspund pentru autorii
excepţiei Irina Paula Jianu şi Diana Gasparovici, doamnele avocat
Georgeta Gabriela Ghiţă şi Domnica Antoniuc, ambele din cadrul
Baroului Bucureşti, cu delegaţii la dosar, şi se constată
lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul doamnei avocat Domnica Antoniuc, care
susţine că nu este de acord cu jurisprudenţa în materie. In
acest sens arată că, deşi ordonanţa criticată este
aprobată prin Legea nr. 54/2006, aceasta din urmă îşi produce
efecte numai de la data intrării sale în vigoare şi, pe cale de
consecinţă, până la acest moment actele înfăptuite sub
imperiul ordonanţei sunt lovite de nulitate. De asemenea, face trimitere
la modul de adoptare a legilor în Parlament, care, potrivit Constituţiei,
în cazul legii organice este necesar votul majorităţii membrilor
fiecărei Camere. Or, în opinia sa, Legea nr. 54/2006 nu respectă o
astfel de exigenţă. De asemenea, mai arată că dispoziţiile
criticate încalcă aspecte ce ţin de echitabilitate. In concluzie,
solicită admiterea excepţiei invocate.
Doamna avocat Georgeta Gabriela Ghiţă
subscrie în parte concluziilor puse de antevorbitorul său. In plus, mai
arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 este neconstituţională din perspectiva modalităţii
de legiferare cât priveşte transformarea Parchetului Naţional
Anticoruptie în Direcţia Naţională Anticoruptie, deoarece art.
115 alin. (6) din Constituţie nu permite adoptarea ordonanţelor de
urgenţă în domenii ce ţin de instituţiile statului. In
acest sens face trimitere la jurisprudenţa Curţii în materie,
respectiv deciziile nr. 95 din 8 februarie 2006 şi nr. 82 din 15 ianuarie
2009. Totodată, potrivit deciziilor instanţei de contencios
constituţional nr. 421/2007, nr. 104/2009 şi nr. 1.008/2009,
rezultă că aprobarea ordonanţei de urgenţă prin lege
nu acoperă viciile de constituţionalitate existente anterior
aprobării.
Cât priveşte neconstituţionalitatea
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (31) şi art.
4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002,
doamna avocat arată că nu se respectă cerinţele cu privire
la principiul subordonării ierarhice, prin aceea că instituie o
modalitate de conducere de către procurorul general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin intermediul
altei persoane, respectiv procurorul şef al Direcţiei Naţionale
Anticoruptie. lată de ce, subordonarea este formală, sens în care se
mai arată că Direcţia Naţională Anticoruptie este în
fapt un organism paralel, ai cărei procurori nu sunt imparţiali, sub
control ierarhic şi sub autoritatea Ministrului Justiţiei, aşa
cum se întâmplă în cazul celorlalţi procurori din sistem.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţie de neconstituţionalitate, sens în care
arată următoarele:
Cât priveşte problema efectelor produse de
ordonanţa criticată până la adoptarea ei prin lege de către
Parlament, arată că aceasta este o chestiune ce
depăşeşte competenţa Curţii Constituţionale.
Cât priveşte modalitatea de adoptare a Legii nr.
54/2006, arată că aceasta nu face obiect al prezentei excepţii.
Referitor la susţinerea afectării
dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, reprezentantul
Ministerului Public susţine că, potrivit deciziilor nr. 805/2007
şi nr. 95/2006, transformarea unei ordonanţe de urgenţă în
lege face de prisos orice critică opozabilă doar domeniului de
legiferare referitor la ordonanţele de urgenţă.
Cât priveşte critica referitoare la
dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (31) şi art. 4
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002,
arată că şi aceasta este nefondată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa în materie, exemplificând cu Decizia nr.
1.706/2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 514/1/2009, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticoruptie, precum şi a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (31) şi art.
4 alin. (1) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de
Diana Gasparovici şi Paula Irina Jianu şi însuşită de
Adrian Năstase, Bogdan Popovici, Mihail Cristian Vasile şi Ioana
Marina Popovici în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constituţionale ale art.
115 alin. (4) şi alin. (6) referitoare la domeniul de reglementare prin ordonanţe
de urgenţă. De asemenea, prevederile art. 1 alin. (1) şi alin.
(31) şi art. 4 alin. (1) din actul criticat contravin
dispoziţiilor art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, întrucât se
instituie un organism paralel instituţiei constituţionale a
Ministerului Public.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţilor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
De asemenea, potrivit notelor scrise şi
dispozitivului încheierii de sesizare, obiect al excepţiei îl
constituţie şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (31)
şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 134/2004. In realitate, obiect al excepţiei îl constituie prevederile
art. 1 alin. (1) şi alin. (31) şi art. 4 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 aşa cum a
fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
134/2004, care au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1) şi alin. (31) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002:
„(1) Prin prezenta ordonanţă de
urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională
Anticoruptie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticoruptie. [...]
(31) Procurorul general al Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce
Direcţia Naţională Anticoruptie prin intermediul procurorului
şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
soluţionează conflictele de competenţă apărute între
Direcţia Naţională Anticoruptie şi celelalte structuri sau
unităţi din cadrul Ministerului Public";
- Art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgentă a
Guvernului nr. 43/2002:
„(1) Direcţia Naţională Anticoruptie
este condusă de un procuror şef care este asimilat prim-adjunctului
procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al Direcţiei
Naţionale Anticoruptie este ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi,
asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.706 din 17 decembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19
ianuarie 2010, Curtea Constituţională a respins ca nefondată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie,
precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (31)
şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie, statuând
că este neîntemeiată critica privind încălcarea prevederilor
constituţionale ale art. 132, deoarece Direcţia Naţională
Anticoruptie a fost concepută ca structură cu personalitate juridică
în cadrul Ministerului Public, prin reorganizarea Parchetului Naţional
Anticoruptie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală,
„Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori
constituiţi în parchete, în condiţiile legii", condiţii
care au stat şi la fundamentarea organizării şi
funcţionării Direcţiei Naţionale Anticoruptie. Faptul
că în art. 1 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevăzut că procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
conduce Direcţia Naţională Anticoruptie prin intermediul
procurorului şef al acestei direcţii nu justifică
susţinerea că textul de lege este neconstituţional.
Dimpotrivă, având în vedere şi prevederile art. 132 alin. (1) din
Constituţie, potrivit cărora procurorii îşi
desfăşoară activitatea pe baza principiilor
legalităţii, imparţialităţii şi controlului
ierarhic, se poate constata că dispoziţiile legale criticate nu
constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale menţionate
şi o subliniere a naturii juridice a Direcţiei Naţionale
Anticorupţie, aceea de magistratură specială instituită
pentru combaterea infracţiunilor de corupţie.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Referitor la critica fundamentată pe
încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4)
şi (6) din Constituţie, Curtea constată următoarele:
Actuala Direcţie Naţională
Anticorupţie a fost înfiinţată prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional
Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 244 din 11 aprilie 2002 şi care a fost aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 503/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002. La acea
dată era în vigoare Constituţia din anul 1991, care nu
condiţiona emiterea unei ordonanţe de urgenţă de
îndeplinirea exigenţelor prevăzute în prezent în alineatele (4)
şi (6) din art. 115, iar Guvernul a adoptat în temeiul art. 114 alin. (4)
din Legea fundamentală, nerevizuită, actul de înfiinţare a
instituţiei în cauză.
Prin Decizia nr. 235 din 5 mai 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din data de 31 mai 2005, s-a
statuat că modificările şi completările aduse prin
ordonanţele de urgenţă şi legile de aprobare a acestora
referitoare la actuala Direcţie Naţională Anticorupţie au
păstrat statutul special al acesteia faţă de celelalte parchete
din structura Ministerului Public, „fiind organizat ca parchet specializat
în combaterea infracţiunilor de corupţie, structură
autonomă cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public.
Activitatea acestui parchet se desfăşoară sub autoritatea
ministrului justiţiei, iar conducerea sa este exercitată de
către un procuror general coordonat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiţie".
Sub aceste auspicii „având în vedere Decizia
Curţii Constituţionale nr. 235/2005, prin care s-au declarat
neconstituţionale prevederile prin care Parchetul Naţional
Anticorupţie era competent cu investigarea infracţiunilor comise de
către deputaţi şi senatori, segmentându-se astfel major
investigarea corupţiei la nivel înalt şi influenţându-se negativ
eficienţa activităţii de luptă împotriva acestui fenomen,
cu implicaţii majore asupra procesului de integrare a României în Uniunea
Europeană, datorită neadaptării la cerinţele europene
referitoare la justiţie şi combaterea corupţiei şi având în
vedere cerinţa restrângerii competenţei organismului specializat în
combaterea corupţiei la cazurile de mare corupţie definite prin
calitatea făptuitorului şi prin valoarea prejudiciilor, precum
şi a eficientizării acestuia", Guvernul a emis
Ordonanţa de urgenţă nr. 134/2005 contestată în prezenta
cauză. Or, ţinând seama de raţiunea edictării actului
normativ aşa cum a fost arătată în preambulul său, Curtea
constată că nu sunt încălcate dispoziţiile
constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţie, legiuitorul
delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens.
Referitor la afectarea dispoziţiilor art. 115
alin. (6), Curtea constată că, potrivit acestora, „Ordonanţele
de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale,
nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile,
libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie,
drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a
unor bunuri în proprietate publică". Cu prilejul pronunţării
Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea
Constituţională a statuat că „din interpretarea textului
constituţional se poate deduce că interdicţia adoptării de
ordonanţe de urgenţă este totală şi
necondiţionată atunci când menţionează că nu pot fi
adoptate în domeniul legilor constituţionale şi că nu pot viza
măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. In
celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă
nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecinţe
negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările
pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care
intervin." Prin urmare, a afecta presupune „a suprima", „a aduce
atingere", „a prejudicia", „a vătăma", „a leza",
„a antrena consecinţe negative".
Astfel, referitor la interdicţia Guvernului de a
adopta o ordonanţă de urgenţă în domeniul
instituţiilor fundamentale ale statului, în speţă, Ministerul Public,
Curtea constată că, în prezenta cauză, fondul reglementării
constituit de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 nu afectează, în sensul arătat mai sus,
instituţia Ministerului Public, transformarea Parchetului Naţional
Anticorupţie în Direcţia Naţională Anticorupţie, fiind
un imperativ desprins, pe de o parte, din raţiuni de conformitate cu Legea
fundamentală şi impuse la rândul lor de Decizia Curţii
Constituţionale nr. 235/2005, definitivă şi general obligatorie
şi, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătăţirii
activităţii acestei structuri specializate.
Intrucât prin natura şi finalitatea
reglementării criticate nu s-au evidenţiat aspecte negative menite a
perturba organizarea şi funcţionarea Ministerului Public, Curtea urmează
a respinge o astfel de critică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1)şi
alin. (31)şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Diana
Gasparovici şi Paula Irina Jianu şi însuşită de Adrian
Năstase, Bogdan Popovici, Mihail Cristian Vasile şi Ioana Marina
Popovici în Dosarul nr. 514/1/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 23 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru